Citesc pe blogul Omului de piatra ca juniorul lui are paduchi in clasa. Adica, evident, copiii din clasa juniorului au paduchi… pe cap. Daca nu facem pe mironositele ne vom aminti ca toti am avut paduchi in copilarie, sau macar niste oua din alea incapatanate, lipite de firul de par, pe care tot gazul din lume nu le convingea sa se desprinda. Mie una imi miroase si acum a gaz si ma ustura pielea capului cand imi amintesc de clasa a 4-a. Si eram la Bucuresti, in plina Epoca de aur. Deci n-ar trebui sa fie de mirare ca citesti asta si in secolul 21, pe un blog, nu?
Da, secolul e bun, dar paduchii se cheama „head lice”, iar Epoca de aur e in alta parte, acolo unde romanii se duc ca sa traiasca mai bine: in Canada. Pesemne ca si paduchii fac la fel, au emigrat si ei dupa un trai mai bun.
Mişto spus. Dollo zice bine. Da, pesemne că şi păduchii s-au săturat de nenea Boc…