Placinta cu mere si nuci

Placinta cu mere fara nuca e ca piftia fara usturoi sau nunta fără lăutari :)

Placinta cu mere fara nuca e ca piftia fara usturoi sau nunta fara lautari. Acum, ca v-am facut pofta, sa va spun si cum o face mama 😛

Normal, rade merele, toaca nucile, intinde foile, infasoara, pune-n tavi si baga totul la cuptor. Dar…

Cantitati: 2 kg de mere, 250 de grame miez de nuca, o cana cu zahar, faina, scortisoara, ulei, bors (!), pesmet.

Procedura: pentru foile de placinta se amesteca 500 de grame de faina cu o solutie formata din 100 ml de ulei, 100 ml de bors si 200 de ml de apa (amestecate un pic pe foc inainte). Daca nu aveti bors puteti sa folositi si otet, dar in cantitate mai mica. Ii puneti un praf de sare, amestecati, framantati si puneti la frigider pentru vreo jumatate de ora.

In timpul asta radeti merele (de preferat curatate de coaja si de samburi, daca nu vreti sa-i gasiti in interior) pe care apoi le amestecati cu zaharul. Nu e musai sa puneti o cana, puteti pune si mai putin, daca va place ca umplutura sa fie mai acrisoara. Oricum, gustati merele dupa ce le amestecati cu zaharul. Adaugati si un pliculet de zahar vanilat. Cand zaharul se topeste merele vor fi lasat un suc foarte bun de baut. Pentru ca merele rase vor fi stoarse inainte de a fi infasurate in foi.

Nucile se taie marunt sau mai mare, dupa gust (mie imi place sa fie mai mari, ca sa le simt in umplutura), si se amesteca cu o lingurita de zahar si de praf de scortisoara.

Coca deja racita si odihnita se scoate din frigider si se portioneaza astfel incat sa va iasa cel putin sase-sapte foi din ea. Intindeti foile si inainte de a asterne pe ele umplutura de mere ungeti foaia cu ulei ca sa nu se crape in cuptor. Deasupra stratului de ulei presarati pesmet si abia apoi intindeti merele si le presarati cu nuci.

Dupa ce umpleti si rulati fiecare foaie, le asezati pe rand intr-o tava de aragaz si o bagati in cuptorul incins inainte la 240 de grade.

Placinta sta in cuptor cam trei sferturi de ora, pana cand vedeti ca se rumeneste usor. Cand o scoateti afara stropiti marginile cu putina apa, ca sa nu se intareasca si sa fie de neinghitit, apoi acoperiti toata tava cu o folie de plastic si un servet gros. O lasati asa la sauna vreo 15 minute, apoi puteti s-o taiati.

Cum va spuneam la inceput, o muscatura de placinta de mere cu nuci va ameteste papilele cu aroma de mere coapte, scortisoara si nuca tare, dar va poate da si sageti otravite, pornind din maxilare pana in creier, daca n-ati mai trecut demult pe la dentist.

Dar, luati repede si o gura de must dupa placinta, si veti simti ca a venit toamna.

Tags: , , , , ,

5 Responses to “Placinta cu mere si nuci” Subscribe

  1. Oana B. 04/10/2010 at 01:55 #

    Bine mai era cand munceam la acelasi birou si se bucurau si papilele mele de bunatile mamei tale…

    • Dollo 04/10/2010 at 13:13 #

      Am ajuns la momentul in care ar fi suficienta propozitia „bine era cand munceam la acelasi birou”. Curand cred ca vine „bine era cand munceam” :))

  2. Xanaxdu 04/10/2010 at 15:15 #

    Of, Dollo, de obicei ma fortez sa nu citesc retete pe net (cu atit mai putin ale tale), ca nu am fost si nu voi fi niciodata o gospodina (pot rata si cele mai simple chestii). Dar azi am facut greseala, si acum nu mai am stare pina nu merg la bufet sa imi iau ceva dulce, care evident nu imi va satisface pofta de placinta cu nuci si mere, si va trebui sa mai maninc inca ceva dulce ca sa compensez, si tot asa…Esti deci direct raspunzatoare pentru toate esecurile mele in domeniul dietelor si a alimentatiei echilibrate…Uf, ce bine e ca am gasit acarul Paun

    • Dollo 04/10/2010 at 16:11 #

      Eh, o placinta cu mere ca asta se face o data pe an. Mama mai face una cu dovleac, cam prin aceeasi perioada, si gata, dupa asta intram in iarna cu cozonaci, cornulete (tot cu nuca) si alte chestii. Deci o data pe an poti sa faci o exceptie si sa mananci sau chiar sa incerci sa faci reteta. Eu am contribuit ceva la ea, ieri, si poti sa spun ca nu e asa greu, si nici eu nu sunt gospodina, cred ca e evident asta 🙂

  3. Xanaxdu 04/10/2010 at 21:33 #

    corectie: 'al alimentatiei echilibrate'

    Te rog, nu mai insira vorbe despre placinte, cozonaci, cornulete, ca acum deja e grav, trebuie sa merg la cofetarie…

    Nu, tu chiar nu intelegi: eu sint antitalent in bucatarie (singurul succes recunoscut este Tiramisu – pe cit e de buna, pe atit e de 'idiotproof') – noroc ca omul meu mai gateste, altfel am trai numai din conserve si semipreparate…

Leave a Reply

Oldies but goldies

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese