Poze frantuzesti, criticate romaneste

O expozitie inedita de fotografii provensale, expusa la Muzeul Literaturii Romane, a nascut niste critici frustrati de succesul si varsta autorului

Tudor Bîrlea e un fotograf tanar si boem. Tipul si-a petrecut viata pana acum studiind prin diverse universitati din tara si din lume. Si pentru ca in Provence, unde a studiat ultima data sociologia, a fost o greva de cateva luni, a avut timp sa se si plimbe prin satucurile din sudul Frantei, si sa faca poze. A avut tupeul sa ne arate si noua, astora din Bucuresti, cum a vazut el zona aia. Asta le-a cam mirosit criticilor.

Pozele au ceva special. La prima vedere ai impresia ca sunt din acelasi sat, dar o harta expusa in sala iti arata toate locurile de unde provin. O tehnica speciala folosita de autor – HDR – face peisajele neinsufletite expuse pe peretii din Muzeul Literaturii Romane sa iasa din cadru si sa-ti dea impresia de… joc pe calculator.

De altfel autorul recunoaste ca a umblat destul de mult cu computerul pe ele, dat fiind ca tehnica presupune fotografierea de trei ori a aceleiasi pozitii, suprapunerea lor si… niste alte chestii care nu ni s-au dezvaluit.

Una peste alta, expozitia va ofera ocazia sa vedeti niste poze inedite, dintr-o zona superba, facute intr-o maniera futurista. Pot sa-ti placa sau nu. N-am inteles in care categorie s-au situat criticii domnului Bîrlea, care aseara la vernisaj s-au grabit sa-l ocarasca mai mult decat sa-l prezinte. Sebastian Amza, un scriitor cica, s-a apucat sa ne citeasca un eseu personal foarte greu de urmarit, dar cica se referea la autorul pozelor… Iar Francisc Mraz, care are si el un curs de fotografie acolo la muzeu, i-a dat niste palme cu superioritate. Ca pozele nu sunt naturale, ca nu au oameni in ele, ca sufera de prea mult photoshop, ca autorul s-a plimbat cam prea mult in viata, ca autorul e tanar si tot asa. Ba chiar ca autorul a fost in stare sa stranga mai multa asistenta la expozitia lui decat a avut vreodata muzeul la restul actiunilor sale, si asta a fost remarcat cu sarcasm si invidie de catre directorul muzeului, venit si el sa-l „mangaie” pe crestet pe baiatul cu pozele din Provence.

Expozitia e interesanta, daca aveti drum (pana sambata 16 octombrie) pe la Piata Romana, bagati capul si in Muzeul Literaturii Romane – o institutie prafuita de pe Bulevardul Dacia – ca sa le vedeti. Dar modul in care l-au tratat criticii aia pe autor mi s-a parut de-a dreptul jenant pentru niste oameni maturi care au impresia ca au strivit mapamonul cu realizarile lor, iar tinerii din ziua de azi n-ar trebui sa mai faca nimic, decat sa-si tina respiratia venerand operele inaintasilor.

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Poze frantuzesti, criticate romaneste” Subscribe

  1. Monica 15/10/2010 at 16:20 #

    Deh, daca baiatu' nu stie cum e cu contrapunctu' 😀

    Inca ma bantuie cuvantul asta :))

    • Dollo 15/10/2010 at 23:40 #

      Contrapunctu si inca ceva, termenul ala frantuzesc, rostit cu atata emfaza de Mraz si netradus. Ca io nici acuma nush ce inseamna, da cred ca e important rau 😉

  2. Simona 16/10/2010 at 13:45 #

    Petre Birlea, intre "jugulara expansivitatii" si "dictatura poncifelor" 😉

    • Dollo 16/10/2010 at 14:09 #

      Asa, asa, ca bine le mai zicea maestrul 😉

  3. Monica 24/10/2010 at 13:10 #

    "Violon d'Ingres" – am aflat de la păcătosu' de tânăr artist 🙂

    • Dollo 24/10/2010 at 14:47 #

      Inteleg ca echivaleaza cu un soi de „hobby”. Probabil s-a gandit ca are in fata un public mai degraba francofon, decat anglofon sau googalofon 🙂 Sau pur si simplu a vrut sa para mai cult decat este. Desi nu cred 😉

  4. val 02/04/2012 at 21:43 #

    daca v-au placut fotografiile, toata stima pentru fotograf. totusi, HDR sucks…
    e un fel de Bach la orga. orga Yamaha adica..

Trackbacks/Pingbacks

  1. Bune de citit: 11-17 octombrie 2010 | Dojo Blog - 18/10/2010

    […] Poze franţuzeşti, criticate româneşte – încă un exemplu despre românismele ce ne scot tot mai des din sărite mai nou. […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉