Poze frantuzesti, criticate romaneste

O expozitie inedita de fotografii provensale, expusa la Muzeul Literaturii Romane, a nascut niste critici frustrati de succesul si varsta autorului

Tudor Bîrlea e un fotograf tanar si boem. Tipul si-a petrecut viata pana acum studiind prin diverse universitati din tara si din lume. Si pentru ca in Provence, unde a studiat ultima data sociologia, a fost o greva de cateva luni, a avut timp sa se si plimbe prin satucurile din sudul Frantei, si sa faca poze. A avut tupeul sa ne arate si noua, astora din Bucuresti, cum a vazut el zona aia. Asta le-a cam mirosit criticilor.

Pozele au ceva special. La prima vedere ai impresia ca sunt din acelasi sat, dar o harta expusa in sala iti arata toate locurile de unde provin. O tehnica speciala folosita de autor – HDR – face peisajele neinsufletite expuse pe peretii din Muzeul Literaturii Romane sa iasa din cadru si sa-ti dea impresia de… joc pe calculator.

De altfel autorul recunoaste ca a umblat destul de mult cu computerul pe ele, dat fiind ca tehnica presupune fotografierea de trei ori a aceleiasi pozitii, suprapunerea lor si… niste alte chestii care nu ni s-au dezvaluit.

Una peste alta, expozitia va ofera ocazia sa vedeti niste poze inedite, dintr-o zona superba, facute intr-o maniera futurista. Pot sa-ti placa sau nu. N-am inteles in care categorie s-au situat criticii domnului Bîrlea, care aseara la vernisaj s-au grabit sa-l ocarasca mai mult decat sa-l prezinte. Sebastian Amza, un scriitor cica, s-a apucat sa ne citeasca un eseu personal foarte greu de urmarit, dar cica se referea la autorul pozelor… Iar Francisc Mraz, care are si el un curs de fotografie acolo la muzeu, i-a dat niste palme cu superioritate. Ca pozele nu sunt naturale, ca nu au oameni in ele, ca sufera de prea mult photoshop, ca autorul s-a plimbat cam prea mult in viata, ca autorul e tanar si tot asa. Ba chiar ca autorul a fost in stare sa stranga mai multa asistenta la expozitia lui decat a avut vreodata muzeul la restul actiunilor sale, si asta a fost remarcat cu sarcasm si invidie de catre directorul muzeului, venit si el sa-l „mangaie” pe crestet pe baiatul cu pozele din Provence.

Expozitia e interesanta, daca aveti drum (pana sambata 16 octombrie) pe la Piata Romana, bagati capul si in Muzeul Literaturii Romane – o institutie prafuita de pe Bulevardul Dacia – ca sa le vedeti. Dar modul in care l-au tratat criticii aia pe autor mi s-a parut de-a dreptul jenant pentru niste oameni maturi care au impresia ca au strivit mapamonul cu realizarile lor, iar tinerii din ziua de azi n-ar trebui sa mai faca nimic, decat sa-si tina respiratia venerand operele inaintasilor.

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Poze frantuzesti, criticate romaneste” Subscribe

  1. Monica 15/10/2010 at 16:20 #

    Deh, daca baiatu' nu stie cum e cu contrapunctu' 😀

    Inca ma bantuie cuvantul asta :))

    • Dollo 15/10/2010 at 23:40 #

      Contrapunctu si inca ceva, termenul ala frantuzesc, rostit cu atata emfaza de Mraz si netradus. Ca io nici acuma nush ce inseamna, da cred ca e important rau 😉

  2. Simona 16/10/2010 at 13:45 #

    Petre Birlea, intre "jugulara expansivitatii" si "dictatura poncifelor" 😉

    • Dollo 16/10/2010 at 14:09 #

      Asa, asa, ca bine le mai zicea maestrul 😉

  3. Monica 24/10/2010 at 13:10 #

    "Violon d'Ingres" – am aflat de la păcătosu' de tânăr artist 🙂

    • Dollo 24/10/2010 at 14:47 #

      Inteleg ca echivaleaza cu un soi de „hobby”. Probabil s-a gandit ca are in fata un public mai degraba francofon, decat anglofon sau googalofon 🙂 Sau pur si simplu a vrut sa para mai cult decat este. Desi nu cred 😉

  4. val 02/04/2012 at 21:43 #

    daca v-au placut fotografiile, toata stima pentru fotograf. totusi, HDR sucks…
    e un fel de Bach la orga. orga Yamaha adica..

Trackbacks/Pingbacks

  1. Bune de citit: 11-17 octombrie 2010 | Dojo Blog - 18/10/2010

    […] Poze franţuzeşti, criticate româneşte – încă un exemplu despre românismele ce ne scot tot mai des din sărite mai nou. […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1