Tudor Bîrlea e un fotograf tanar si boem. Tipul si-a petrecut viata pana acum studiind prin diverse universitati din tara si din lume. Si pentru ca in Provence, unde a studiat ultima data sociologia, a fost o greva de cateva luni, a avut timp sa se si plimbe prin satucurile din sudul Frantei, si sa faca poze. A avut tupeul sa ne arate si noua, astora din Bucuresti, cum a vazut el zona aia. Asta le-a cam mirosit criticilor.
Pozele au ceva special. La prima vedere ai impresia ca sunt din acelasi sat, dar o harta expusa in sala iti arata toate locurile de unde provin. O tehnica speciala folosita de autor – HDR – face peisajele neinsufletite expuse pe peretii din Muzeul Literaturii Romane sa iasa din cadru si sa-ti dea impresia de… joc pe calculator.
De altfel autorul recunoaste ca a umblat destul de mult cu computerul pe ele, dat fiind ca tehnica presupune fotografierea de trei ori a aceleiasi pozitii, suprapunerea lor si… niste alte chestii care nu ni s-au dezvaluit.
Una peste alta, expozitia va ofera ocazia sa vedeti niste poze inedite, dintr-o zona superba, facute intr-o maniera futurista. Pot sa-ti placa sau nu. N-am inteles in care categorie s-au situat criticii domnului Bîrlea, care aseara la vernisaj s-au grabit sa-l ocarasca mai mult decat sa-l prezinte. Sebastian Amza, un scriitor cica, s-a apucat sa ne citeasca un eseu personal foarte greu de urmarit, dar cica se referea la autorul pozelor… Iar Francisc Mraz, care are si el un curs de fotografie acolo la muzeu, i-a dat niste palme cu superioritate. Ca pozele nu sunt naturale, ca nu au oameni in ele, ca sufera de prea mult photoshop, ca autorul s-a plimbat cam prea mult in viata, ca autorul e tanar si tot asa. Ba chiar ca autorul a fost in stare sa stranga mai multa asistenta la expozitia lui decat a avut vreodata muzeul la restul actiunilor sale, si asta a fost remarcat cu sarcasm si invidie de catre directorul muzeului, venit si el sa-l „mangaie” pe crestet pe baiatul cu pozele din Provence.
Expozitia e interesanta, daca aveti drum (pana sambata 16 octombrie) pe la Piata Romana, bagati capul si in Muzeul Literaturii Romane – o institutie prafuita de pe Bulevardul Dacia – ca sa le vedeti. Dar modul in care l-au tratat criticii aia pe autor mi s-a parut de-a dreptul jenant pentru niste oameni maturi care au impresia ca au strivit mapamonul cu realizarile lor, iar tinerii din ziua de azi n-ar trebui sa mai faca nimic, decat sa-si tina respiratia venerand operele inaintasilor.
Deh, daca baiatu' nu stie cum e cu contrapunctu' 😀
Inca ma bantuie cuvantul asta :))
Contrapunctu si inca ceva, termenul ala frantuzesc, rostit cu atata emfaza de Mraz si netradus. Ca io nici acuma nush ce inseamna, da cred ca e important rau 😉
Petre Birlea, intre "jugulara expansivitatii" si "dictatura poncifelor" 😉
Asa, asa, ca bine le mai zicea maestrul 😉
"Violon d'Ingres" – am aflat de la păcătosu' de tânăr artist 🙂
Inteleg ca echivaleaza cu un soi de „hobby”. Probabil s-a gandit ca are in fata un public mai degraba francofon, decat anglofon sau googalofon 🙂 Sau pur si simplu a vrut sa para mai cult decat este. Desi nu cred 😉
daca v-au placut fotografiile, toata stima pentru fotograf. totusi, HDR sucks…
e un fel de Bach la orga. orga Yamaha adica..