Viata de homeless in Canada

O radiografie excelenta a traiului pe strazi in Vancouver, facuta de un ziarist care a intrat in raiul canadian in slip, cautand mancare si haine gratis

Vancouver, cel mai bun oras din lume in care poti sa traiesti. Un ziarist a facut un experiment, ca sa probeze renumele asta. S-a aruncat in apa inghetata a oceanului si a „intrat” in Vancouver in slip, la zer0 grade, incercand sa afle de la trecatori unde poate gasi „free food and clothes”. A ajuns sa traiasca pe strazi, sa se drogheze si sa „beneficieze” de toate lucrurile minunate care se pot gasi in gunoaiele canadiene. A facut o radiografie excelenta a sistemului canadian de asistenta a oamenilor strazii, culminand cu un scurt interviu cu primarul din Vancouver care a castigat alegerile chiar cand ziaristul nostru facea filmul. Promisiunea primarului in noaptea alegerilor: „Vom rezolva problema oamenilor strazii. Nu vor mai fi oameni ai strazii in Vancouver!”. Yeah, right! Intretinerea unui om al strazii costa anual orasul Vancouver 75.000 de dolari, cica, in timp ce venitul mediu al unui canadian care munceste ar fi de 28.000 de dolari.

Va recomand sa aveti rabdare si sa urmariti toate cele sapte episoade ale documentarului. Primul v-ar putea face o impresie superficiala 🙂 Le gasiti aici.

P.S. Am ajuns la filmele astea gratie romanului convins recent ca acolo in Canada e cel mai bun loc de pe pamant in care sa traiesti 😉

Etichete: , ,

6 comentarii la “Viata de homeless in Canada” Subscribe

  1. Gilbert 23/10/2010 at 08:51 #

    Oare cum ar fi dacă tipul ar reedita isprava şi la Bucureşti? 😛

    Şi cât dă Oprescu şi ai lui pentru oamenii străzii?

    • Dollo 23/10/2010 at 12:53 #

      Cred ca ar putea sa fie un pic mai cald la Bucuresti :)) Apoi, daca nimereste iarna gaseste niste containere instalate la Spitalul Municipal, la initiativa lui Oprescu. In rest, Bucurestiul nu are azile de noapte, doar niste servicii oferite de diverse ONG-uri. De multi ani se discuta despre asa ceva, dar ca de obicei am ramas cu discutiile. Statul nu are cladiri pentru asa ceva, ca le face cadou bisericii 😉

  2. xanaxdu 23/10/2010 at 16:00 #

    m-am uitat la filme (pe srite): copilul increzut, rasfatat si plin de el vrea sa dovedeasca un punct de vedere, ocazie cu care face tot felul de giumbuslucuri jurnalistice ('vreau clase de yoga','nu port decit haine de firma', etc). Mi s-a parut extrem de regizat si putin credibile unele chestii (in 90% din cazuri mai era cineva cu el sa filmeze). Intr-un cuvint, nu m-a prea convins filmuletul, pe ideea ca prezenta destul de unilateral problema, si oarecum dispretuitor atit fata de homelesi, cit si fata de serviciile sociale. O problema care clar nu e explicata este 'cum' ajunge cineva homeless, Normal ca puiului de capitalist rasfatat, cu apartament in zona cea mai scumpa din Vancouver nu ii convine sa intre in detalii legate de societatea de consum (pe care o reprezinta el si parintii lui well off), si sa explice cum 'addiction' incepe de la faptul ca iei o doza ca sa scapi din lumea cu care nu prea te poti identifica.

    Uite aici un documentar mult-mult mai profesionist despre drogatii din Vancouver. Cei care l-au facut au avut o cu totul alta agenda: nu sa judece faptul ca prea multi bani merg pe homeless people, ci sa faca preventie in folosirea drogurilorintre tineri. Mult mai realist si mai impresionant:

    https://www.youtube.com/watch?v=WTH1rbTeqyg

  3. xanaxdu 23/10/2010 at 16:13 #

    …am uitat sa spun, e o serie de filme, linkul meu era doar la primul

    • Dollo 24/10/2010 at 13:51 #

      Huh, da, documentarul propus de tine e mult mai realist. Celalalt pare un soi de sf pe langa asta 🙂 Totusi, nu cred ca putem nega ca exista chiar si acele facilitati prezentate ironic de tipul din primul documentar. Da, putem sa-i reprosam primului autor maniera pamfletara in care a facut filmul, dar intr-o oarecare masura a surprins si el o bucatica de adevar, apropos de dependenta aia. Dependenta pe care nu o neaga nici cei din al doilea documentar. Sa luam de exemplu cazul femeii din partea a 3-a, care spune ca in cea mai proasta zi face 10 dolari/ora din cersit, iar in cea mai buna aduna 600 de dolari pe zi. Sunt o gramada de bani pe care chiar ea admite ca-i pierde pe droguri. Nu stiu cat e vina sistemului si cat e vina individul ca nu se salveaza. Probabil ca asta e cel mai groaznic scenariu in care poti afla ca de fapt nimeni nu „tine cu tine” in orice lume te-ai afla. Esti singur si doar de tine depinde tot ce faci ca sa-ti fie bine sau nu.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Bune de citit: 18-24 octombrie 2010 | Dojo Blog - 25/10/2010

    […] Viaţa de homeless in Canada – faţa nevăzută a oraşului, un documentar-serial ce merită vizionat. […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia