Viata de homeless in Canada

O radiografie excelenta a traiului pe strazi in Vancouver, facuta de un ziarist care a intrat in raiul canadian in slip, cautand mancare si haine gratis

Vancouver, cel mai bun oras din lume in care poti sa traiesti. Un ziarist a facut un experiment, ca sa probeze renumele asta. S-a aruncat in apa inghetata a oceanului si a „intrat” in Vancouver in slip, la zer0 grade, incercand sa afle de la trecatori unde poate gasi „free food and clothes”. A ajuns sa traiasca pe strazi, sa se drogheze si sa „beneficieze” de toate lucrurile minunate care se pot gasi in gunoaiele canadiene. A facut o radiografie excelenta a sistemului canadian de asistenta a oamenilor strazii, culminand cu un scurt interviu cu primarul din Vancouver care a castigat alegerile chiar cand ziaristul nostru facea filmul. Promisiunea primarului in noaptea alegerilor: „Vom rezolva problema oamenilor strazii. Nu vor mai fi oameni ai strazii in Vancouver!”. Yeah, right! Intretinerea unui om al strazii costa anual orasul Vancouver 75.000 de dolari, cica, in timp ce venitul mediu al unui canadian care munceste ar fi de 28.000 de dolari.

Va recomand sa aveti rabdare si sa urmariti toate cele sapte episoade ale documentarului. Primul v-ar putea face o impresie superficiala 🙂 Le gasiti aici.

P.S. Am ajuns la filmele astea gratie romanului convins recent ca acolo in Canada e cel mai bun loc de pe pamant in care sa traiesti 😉

Etichete: , ,

6 comentarii la “Viata de homeless in Canada” Subscribe

  1. Gilbert 23/10/2010 at 08:51 #

    Oare cum ar fi dacă tipul ar reedita isprava şi la Bucureşti? 😛

    Şi cât dă Oprescu şi ai lui pentru oamenii străzii?

    • Dollo 23/10/2010 at 12:53 #

      Cred ca ar putea sa fie un pic mai cald la Bucuresti :)) Apoi, daca nimereste iarna gaseste niste containere instalate la Spitalul Municipal, la initiativa lui Oprescu. In rest, Bucurestiul nu are azile de noapte, doar niste servicii oferite de diverse ONG-uri. De multi ani se discuta despre asa ceva, dar ca de obicei am ramas cu discutiile. Statul nu are cladiri pentru asa ceva, ca le face cadou bisericii 😉

  2. xanaxdu 23/10/2010 at 16:00 #

    m-am uitat la filme (pe srite): copilul increzut, rasfatat si plin de el vrea sa dovedeasca un punct de vedere, ocazie cu care face tot felul de giumbuslucuri jurnalistice ('vreau clase de yoga','nu port decit haine de firma', etc). Mi s-a parut extrem de regizat si putin credibile unele chestii (in 90% din cazuri mai era cineva cu el sa filmeze). Intr-un cuvint, nu m-a prea convins filmuletul, pe ideea ca prezenta destul de unilateral problema, si oarecum dispretuitor atit fata de homelesi, cit si fata de serviciile sociale. O problema care clar nu e explicata este 'cum' ajunge cineva homeless, Normal ca puiului de capitalist rasfatat, cu apartament in zona cea mai scumpa din Vancouver nu ii convine sa intre in detalii legate de societatea de consum (pe care o reprezinta el si parintii lui well off), si sa explice cum 'addiction' incepe de la faptul ca iei o doza ca sa scapi din lumea cu care nu prea te poti identifica.

    Uite aici un documentar mult-mult mai profesionist despre drogatii din Vancouver. Cei care l-au facut au avut o cu totul alta agenda: nu sa judece faptul ca prea multi bani merg pe homeless people, ci sa faca preventie in folosirea drogurilorintre tineri. Mult mai realist si mai impresionant:

    https://www.youtube.com/watch?v=WTH1rbTeqyg

  3. xanaxdu 23/10/2010 at 16:13 #

    …am uitat sa spun, e o serie de filme, linkul meu era doar la primul

    • Dollo 24/10/2010 at 13:51 #

      Huh, da, documentarul propus de tine e mult mai realist. Celalalt pare un soi de sf pe langa asta 🙂 Totusi, nu cred ca putem nega ca exista chiar si acele facilitati prezentate ironic de tipul din primul documentar. Da, putem sa-i reprosam primului autor maniera pamfletara in care a facut filmul, dar intr-o oarecare masura a surprins si el o bucatica de adevar, apropos de dependenta aia. Dependenta pe care nu o neaga nici cei din al doilea documentar. Sa luam de exemplu cazul femeii din partea a 3-a, care spune ca in cea mai proasta zi face 10 dolari/ora din cersit, iar in cea mai buna aduna 600 de dolari pe zi. Sunt o gramada de bani pe care chiar ea admite ca-i pierde pe droguri. Nu stiu cat e vina sistemului si cat e vina individul ca nu se salveaza. Probabil ca asta e cel mai groaznic scenariu in care poti afla ca de fapt nimeni nu „tine cu tine” in orice lume te-ai afla. Esti singur si doar de tine depinde tot ce faci ca sa-ti fie bine sau nu.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Bune de citit: 18-24 octombrie 2010 | Dojo Blog - 25/10/2010

    […] Viaţa de homeless in Canada – faţa nevăzută a oraşului, un documentar-serial ce merită vizionat. […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.