Vacile nu sunt mov, n-au nici nume exotice, nu sunt distrate de bucatari care le trec pe la bot platouri cu salate picante. Nici vreo mătușă expertă nu gustă din iaurt, ca să-l decreteze „prea bun, prea ca la țară!”. Uitați tot ce ați văzut până acum în materie de reclame la lapte sau iaurt, puneti-vă cizmele de cauciuc și hai în Covasna, la ferma Cerbul, a lui Vilmos Kustora.
Acest text poate contine dâre de reclama la lapte si produse din lapte (praf) Danone 🙂
Domnul Vilmos e un bărbat falnic, pentru cei 56 de ani ai lui, și poartă pălăria verde, de vânător la fel de mândru ca pe vremea când „căprioarele cu două picioare” alergau după Toyota lui Land Cruiser. 
Râde la glumele lui cu pofta cu care dă pe gât păhărelele de pălincă și nu se sfiește să se declare sub papucul nevestei, chiar dacă doamna Kustora, timidă și zâmbitoare, îl privește tăcută de lângă soba de teracotă din biroul fermei. Așa ținut sub papuc Vilmos zice că a pipăit la viața lui multe ugere, si cu ghilimele și fără, pentru că asta e principala grijă pe care trebuie s-o ai într-o fermă de vaci: „ugerul spune totul despre sănătatea vacii!”, decretează Vilmos.
Cerbul nu vorbește ungurește
Ferma Cerbul e așezată într-o vale în care covăsnenii se întrec în cultivarea cartofului. Ocupă fostul CAP din comuna Brateș, satul Telechia. 99% unguri, restul români. Și totuși ferma se numește Cerbul, și nu Szarvas (adică cerb pe ungurește), cum i-au reproșat liderii UDMR lui Vilmos, că nu și-a botezat afacerea. Are acum 200 de vite, din care 130 contribuie zilnic cu 2000 de litri de lapte pentru fabrica Danone din București. Vilmos se mândrește că e fruntaș la calitatea laptelui între cele 90 de ferme cu care lucrează liderul lactatelor din România.
Fost mecanic șef la fabrica de nutrețuri combinate din zonă, Vilmos s-a apucat în 1991 de afaceri cu lemn. Avea gater și exporta lemn în multe din țările din care importă azi România mobilier. Dar, așa erau vremurile atunci. Ungurul nu se sfiește să-și recunoască măiestria și în devalizarea pădurilor. Și atunci a ieșit pe locul 3 în topul național al firmelor, cu exportul de masă lemnoasă. Din lemn și-a luat și Toyota, de altfel.
Vremurile bune s-au sfârșit în 2000, când Cerbul a virat spre creșterea vacilor. „Io mi-s de la țară, tata a crescut vaci, de aia mi-a plăcut și mie să cresc vaci”, explică Vilmos de ce a ales vaca și nu porcul sau oaia. Cu banii de pe ultimele lemne a cumpărat 30 de vițele, 10 vaci, și fostul CAP părăginit. Nici acum nu arată mai bine, dar, după cum ne asigură Bogdan Ioachim, reprezentnatul Danone, exteriorul fermei e ultima grijă a unui fermier. Pe primul loc stau grija și hrana pentru animale, sala de muls și traseul laptelui de la uger până la cisterna fabricii. Asta face laptele conform cu normele europene, calitate pe care bate monedă orice fabrică de lactate cu pretenții.
Calea laptelui perfect, duce spre vest
La asta Cerbul stă bine, iar Vilmos e lăudătorul principal al lui Danone, pentru că dacă n-ar fi fost procesatorul ăsta, el ar fi așteptat și azi bani de la SAPARD, de unde zice că tocmai a luat o țeapă de 10.000 de euro. Cam cât l-ar fi costat șase vaci Holstein sau șapte Bălțate românești.
Danone și feciorul cel mare au fost cei care l-au dus pe Vilmos pe calea laptelui perfect: „Feciorul cel mare a făcut liceul în SUA, și când s-a întors în țară nu au vrut să-i recunoască diploma. Așa că a făcut facultatea la Debrecen, unde ăia au recunoscut diploma. Când a venit înapoi, noi dădeam lapte la Covalact. Dar plăteau greu, târziu, nu eram așa mulțumiți. Feciorul a zis să mergem la un procesator mare, serios. Atunci ne era frică de Danone, la toți fermierii, că avea pretenții prea mari. Dar ne-au ajutat să le îndeplinim, și acum nu ni se mai pare deloc greu”.
De unde la început avea 32 de salariați, acuma face toată treaba cu opt oameni. În care include și familia. Un salariu la coada vacii? 2.000 de lei net, zice Vilmos.
Danone l-a ajutat cu 75.000 de euro ca să-și modernizeze ferma, să amenajeze o sală de muls și să cumpere un tanc de răcire în care ține laptele la temperatura optimă până vine cisterna să-l colecteze. „A fost ca un fel de credit fără dobândă. Credeți că e puțin lucru? Nu e, pentru că nu influențează prețul laptelui. Programul ăsta cu care ne-a ajutat Danone – s-a numit „spre vest” anul trecut, și acuma îi zice „ricing vest” – a fost mană cerească pentru noi, fermierii”, explică Vilmos în zâmbetele generale.
Reprezentantul Danone explică apoi că mecanismul care l-a ajutat pe Kustora se numește „Reaching west” și a fost demarat în 2005, special pentru a-i ajuta pe fermieri să îndeplinească condițiile de igienă și calitate a laptelui. Programul constă în plata în avans a laptelui, către fermieri, pentru a-i ajuta să facă investiții în modernizarea fermelor.
Ce mulge statul? Birocrația
Dacă Danone a investit peste 4 milioane de euro în acest proces de securizare a traseului laptelui între ferme și fabrica de la București, nu același lucru se poate spune despre statul român. Vilmos, care a făcut liceul în limba română, vorbește bine românește și zice că se înțelege mai bine cu românii decât cu ungurii – deși toți angajații lui sunt maghiari – e supărat foc pe stat și în special pe funcționarii Direcțiilor agricole. „Ne e frică să accesăm fonduri europene, cum ni se tot spune la televizor. Pentru că trebuie să dai șpagă peste tot, și birocrația e prea mare. Mai bine fac singur sau cu procesatorul, decât să mă duc cu căciula în mâini la funcționarii de la direcțiile agricole. Păi ce fac oamenii ăia toată ziulica, la birouri? Eu am dat 10.000 de euro consultanță la o firmă care a zis că mă ajută să iau fonduri de la SAPARD, și m-au păcălit. Funcționarii statului trebuia să ne ajute, gratis, să ne facă proiectele la cheie și noi să le implementăm. Or ei stau degeaba, și acuma se vaită de salarii. Păi să se vaite, că nu muncesc ca mine, și sâmbăta, și duminica. Vaca mănâncă, nu face pauză de week-end”.
Vilmos e supărat și pe subvențiile de stat la litrul de lapte, care anul ăsta nu s-au mai dat. Nu că până acum ar fi fost date pe criterii corecte. Zice Vilmos: „păi s-au îmbogățit toti șefii de laboratoare unde se făcea analiza laptelui. Legea zicea că primesc subvenție 0,30 bani la litrul de lapte fermierii care au lapte conform cu normele europene. Cu șpagă rezolvai la laborator și toți aveau laptele conform, și primeau subvenție. Or nu era așa!”.
Și vaca?
Dacă vă întrebați unde e vaca în toată povestea asta, e timpul s-o vedem. Cum vă spuneam la început, nu e deloc așa cum o vedeți la tv, veselă sau zurlie, în reclame. E blajină, cu o privire… bovină, un pic speriată de blitzuri, dar altfel calmă, înfiptă cu ugerul în instalația mecanică de muls. Pe jos nu e farmacie, dar nici laptele nu vede pe unde calcă vaca. E preluat din uger, trimis prin niște țevi în tancul de răcire, de acolo în cisterna fabricii și abia la București vede lumina neoanelor, în laboratoarele unde i se decide soarta: tu rămâi lapte, tu treci la Activia, tu la Actimel, tu la Casa bună… 
Nici Vilmos nu-si vede produsul finit, pe care-l vinde către Danone cu 1,30 lei pe litru. E loc și de mai bine, dacă ar primi 1,50 lei ar zice ca Dumnezeu e ungur. Dar atâta vreme cât ajutor din altă parte nu primește, nici nu crâcnește. Prețul actual abia îl ajută să iasă pe zero cu cheltuielile și câștigul. O vacă Bălțată românească sau Holstein, cum are Vilmos, mănâncă zilnic vreo 40 de kg de furaje (1,50 lei /kg cu TVA) și dă doar 32 de litri e lapte în medie (1,30 lei litrul). Deci, la o socoteală sumară, vaca produce mai puțin decât mănâncă. „Anul ăsta a fost cel mai prost de când cresc io vaci!”, se plânge Vilmos.
Dacă v-a plăcut de Vilmos Kustora, cumpărați produse Danone, ca să-i asigurați Cerbului piață de desfacere. Dar și dacă vă place altă firmă de lactate, tot nu e rău. Important e, spun procesatorii, să nu consumați lapte neverificat, care vă poate transmite boli dintre cele mai grave, de la o vacă necontrolată de veterinar. Tuberculoza ar fi una dintre ele.
65% din laptele produs în România acum e conform cu normele europene, zice Vilmos. Numai 20% din laptele produs în România ajunge în unitățile de procesare, completează Bogdan Ioachim, reprezentantul Danone. Poate de asta și stă România la coada vacii în clasamentul consumatorilor europeni de iaurt, de exemplu:
5kg/cap de român/an,
18kg/cap de bulgar/an,
12 kg/cap de ungur/an,
13 kg/cap de ceh/an și
40 kg/cap de francez/an.
Voi de unde cumpărați laptele sau iaurtul?
Napolact, intotdeauna. Toate lactatele.
Ioana – eu Zuzu 🙂
Beranger – e reclama, pentru ca ei mi-au facut cunostintza cu nea Vilmos. Se vrea de fapt un soi de portret al fermierului roman (sau conlocuitor). Reprezentantul Danone zice ca toate produsele lor sunt din lapte proaspat, 95% colectat din tara. In fabrica inca n-am ajuns, dar si daca m-as duce ma indoiesc ca pot verifica teoria cu praful. Daca e asa de ce investesc totusi in ferme?
Dollo, asta e reclamă gratis la Danone? (Nu că ăilalţi ar fi cu moţ mult mai mare.)
De-alde Danone, Yoplait etc. sunt cei mai mari mincinoşi. Iaurtul lor e cu lapte praf, mă-nţelegi? Dacă vrei lactate oareşcumva mai bunicele, mai există din fostele întreprinderi socialiste de industrializarea laptelui, cum ar fi ProdLacta S.A. din Braşov, care bănuiesc eu că tot prin colectare de la peizani obţin laptele, că nu mai există IAS-uri sau alte surse.
Deci nu, nu trebuia ridicat în slăvi Danone.
Şi apropo, pentru înmulţire e bine 1,3 lei, dar de fapt omul primeşte 1,30 lei pe litru. Un leu şi treizeci de bani. Fracţiunea de leu se numeşte ban, nu zecime de leu.
Uită-te pe ambalajele produselor lactate. Pe iaurturi, în speţă. Majoritatea menţionează şi lapte praf. Reprezentantul Danone să mi-o lustruiască.
Iată, n-am găsit pe româneşte şi nici în franceză, dar pe http://www.danoneactivia.co.uk dă ingredientele din Activia, sper că ştii să citeşti «skimmed milk POWDER» – poza: http://twitpic.com/37klb4
Beranger – Imi pare rau ca te dezamagesc, asta inseamna ca te amagisem cumva inainte;) Femeie inca mai sunt, ziarista… e discutabil, nu consum iaurt, deci nici nu i-am citit vreodata eticheta, iar laptele de pus in cafea nu ma preocupa cat sa-i citesc si eticheta. Cum spuneam mai sus, povestea asta e despre fermierul roman. Care s-a intamplat sa fie un laudator inflacarat al lui Danone, pentru ca acest procesator l-a ajutat sa-si dezvolte afacerea. Lucru pe care altii nu l-au facut.
Dumnezero – Da, asa ar fi, daca procesatorii nu si-ar face si ei analizele lor, la fabrici, pentru laptele colectat. Cel putin astia cu care am fost eu la ferma asa zic… Analizele de care zice Vilmos, manarite, erau pentru obtinerea subventiei. Teoretic orice procesator ar trebui sa-si faca propriile verificari, nu sa se increada in niste buletine de analiza de aiurea. Dar asta e doar parerea mea:D
Ceva e dubios la poveste:
„păi s-au îmbogățit toti șefii de laboratoare unde se făcea analiza laptelui. Legea zicea că primesc subvenție 0,30 bani la litrul de lapte fermierii care au lapte conform cu normele europene. Cu șpagă rezolvai la laborator și toți aveau laptele conform, și primeau subvenție. Or nu era așa!”.
apoi
să nu consumați lapte neverificat, care vă poate transmite boli dintre cele mai grave, de la o vacă necontrolată de veterinar. Tuberculoza ar fi una dintre ele.
Tocmai demonstreaza ca tot laptele poate sa fie neconform, neverificat si periculos (oricum e rau pentru oameni).
Ca fapt divers, aparatele de muls schimba foarte putin "igiena". Sunt doar o tehnologie de inlocuire a oamenilor. Aparatele trebuie curatate constant, mai ales la nivelul tuburilor, altfel cresc bacterii interesante pe acolo. Aparatele acestea tind sa raneasca animalele, producand basici ce se infecteaza… si puroi ce ajunge in lapte. … Pe langa care mai intra si antibioticele injectate de crescatori in animale… antibiotice care ajung in lapte. Pofta buna!
Cu ocazia asta, dragă Dollo, te anunţ că te-am şters de pe lista mea de preferinţe. Nu poţi să te vrei şi femeie, şi jurnalistă, ŞI HABAR SĂ N-AI că iaurtul din comerţul capitalist e cu lapte praf — că doar pentru cine sunt etichetele? Nu pentru cei care ştiu să le citească.
Ce-ai păţit? Nu se scrie nici 1,50 bani, ci 1,50 lei. Ce naiba, tu unde ai trăit în prima parte a vieţii?
Iaurtul pe care-l halesc eu nu are specificat pe eticheta ce contine. Ma rog, e Napolact, in Ardeal oamenii-s mai altfel… Danone nu merci: astia is aia cu scandalul cu guma de guar (?!?) stricata in iaurturi… Poate fi laptele cel mai si cel mai, da' daca-l strica adaugind cacaturi ca sa scoata 10 lei dintr-un litru de lapte care-i costa maxim 2 (cu procesat cu tot) sa si-l bea ei singuri.
🙂 Prefer un iaurt de baut ardelenesc, decit unul "de mestecat" al unei transnationale.
Eu prefer airanul, dupa șaorma 😛
Ideea ca producatorul se auto-reguleaza este un fel de mit din marea dogma mitologica a neoliberalismului. Conflictul de interese este evident; statistic este extrem de probabil ca firmele/producatorii sa nu faca verificari serioase.
Pentru fanii Napolact, am vesti proaste. De cand a fost cumparat de Freisland, produsele Napolact nu se mai fac cu lapte local, din Transilvania, ci cu lapte de import sau lapte praf – fapt ce cred ca l-ati observat in calitatea produselor, mai ales la nivelul casurilor. Napolact avea o retea mare de crescatori mici de la care aduna lapte plimand masina prin satele de langa Cluj-Napoca; dar dupa ce s-a schimbat legislatia, nu a mai meritat efortul de reinvestitii pentru a duce la un standard care era chiar peste cerintele UE. Acestea nu mai sunt produse ardelenesti, decat cu "brandul".
P.S. lactatele probiotice = bullshit (aproape in sensul literar, pentru o parte din balega de pe vaci totdeauna ajunge in lapte)
Deci concluzia e ca tot mai bine cumperi de la tanti din piatza, care mulge vaca direct in pet-ul refolosit de la Coca Cola 🙂
Intru şi eu ca musca-n lapte, că de, eu acum îl cumpăr de pe alte melaguri!
Pentru că suntem consumatori de lapte şi iaurt, eu şi consortul, după explorări intense, am ajuns la concluzia că e mai bine să cumpărăm lapte produs de o companie locală.
Care a fost metoda alegerii? Pisicile şi câinii de curte pe care îi deţinem şi care nu sunt răsfăţaţi cu mâncare de firmă. Adicătelea – am observat că, dacă le dau lapte/iaurt în general se bat care să-l mănânce. Uneori nu. (Vorbesc despre produse în termenul de garanţie, fără gust sau miros ciudat). Că pun prafuri, că pasteurizarea omoară tot şi pisica nu mai consideră laptele ăla aliment …. habar n-am de ce! Dar am fost îngrozită să constat că pisica lapte NU atinge lapte prezentat bio!!!! Deci … am ales să cumpărăm ce preferă şi mâţele …. ştiu că sună aiurea!!!
Apropo de laptele neanalizat – am crescut la ţară, cu laptele muls de bunica, uneori mergeam în grajd să beau lapte cald gata muls, n-aveam răbdare să vină cu el în casă şi să-l fiarbă. N-am auzit în comună să aibă cineva TBC sau cancer şi nimeni din familie – mă rog, comuna e în Bucegi, unde civilizaţia şi poluarea n-a ajuns încă total, adică de câte ori merg acolo iau caşcaval afumat făcut de vecina din lapte nenalizat. Nu ştiu ce se întîmplă în zonele care s-au civilizat/poluat şi unde nici anticorpii nu mai mişună ….
Şi încă ceva pentru Beranger şi cei ca dumnealui – citesc anumite bloguri ca să înţeleg cum se mişcă lumea. Dacă e şi ceva reclamă plus o contribuţie personală, o citesc. Dacă mi se spune doar ”am folosit produsul X, e mai bun decât orice, du-te şi cumpără”, adică cineva mă ia de fraier, mă enervez şi nu mai revin pe blog.
Dar, când scriitorul de blog face un reportaj pe bune şi îmi cere şi părerea, eu cred că n-are rost să ne dăm mai catolici decât Papa!
Mekone, metoda cu pisicile e chiar foarte buna. Si noi avem un maidanez la bloc care testeaza mezelurile, si de la el stim ce sa nu mai cumparam alta data 🙂 Beranger a fost dezamagit de abilitatile mele adormite de ziarizda, care nu citeste etichetele si crede ce spun producatorii. Cel putin eu asa am inteles.
Din aceeași serie legată de industrializarea și procesarea laptelui și cât de periculos este sau nu laptele:
https://www.youtube.com/watch?v=6VbwYqV4Eog
https://www.youtube.com/watch?v=3QuduG4CCyc