Am nimerit azi – la intoarcere din excursia de pe Valea Prahovei – intr-un taxi al carui sofer asculta Radio Trinitas, avea interiorul masinii plin cu icoane, iconite, amulete, matanii si, piesa de rezistenta: putea de trasnea a transpiratie. Asa de rau ca mi-a ramas in nari mirosul ala iute si dupa ce am coborat din taxi. Vineri, la dus, am mers cu un taximetrist care a vorbit aproape toata cursa la telefon cu unul caruia ii spunea „tizule”. Si nu avea hands free, sa ne intelegem.
In timpul cursei ma gandeam cat de socat ar fi omul daca i-am spune sa traga pe dreapta si sa coboram, pe motiv ca nu ne simtim in siguranta in taxiul lui. Daca eu cand conduc nu vorbesc la telefon, nu vad de ce mi-as pune viata in pericol circuland cu un taximetrist care are prea mare incredere in instinctele sale. Dar n-am coborat, pana la urma. Era prea mare tevatura si oricum intarziam.
In cazul astuia nespalat de azi, iar nu stiu cum s-ar fi putut proceda. I-am simtit duhoarea inca de cand a pus bagajele in portbagaj. Sa-i fi zis de atunci sa le dea jos ca nu ne mai suim la el in masina? Ar fi zis ca suntem fitosi. Nu stiu daca era din cauza caldurii (avea totusi un tricou cu maneca scurta) sau din convingeri religioase (purta barba si un par carunt si slinos strans in coada, moda calugareasca). Cert e ca in cazul lui as fi simtit nevoia de cateva reclame aditionale asteia descoperita la Beranger.
A, si mergea cu geamul din stanga lasat, cu cotul scos pe jumatate afara, astfel incat sa lase sa ne parvina noua, pasagerilor, in masina, intreaga aroma astringenta a subtiorii sale, cu siguranta, paroasa.
Iaca:
http://img224.imageshack.us/img224/9202/spalatezk…
cred ca am nimerit si eu taximetristul ala cu iconite… grrrrr..groaznic a fost. m-a indispus toata ziua . uf, nu vreau sa imi amintesc
Beranger – asta ar merita lipita in multe locuri prin Romania
Laura – da, e de la firma Aris sau asa ceva
Xanaxdu – si eu eram de principiul asta, pana cand am reclamat un taximetrist care n-a vrut sa ma ia tocmai pentru ca era cursa scurta (in capul lui). L-am reclamat si la primarie, si la dispecerat. Concluzia: ambele „foruri” mi-au zis ca e cuvantul meu impotriva cuvantului lui (cu divagatia initiala in care firma a incercat sa ma imbuneze, spunandu-mi ca ii fac rau bietului om, il las fara loc de munca, bla, bla), si nu s-a luat nicio masura. Ba eu m-am enervat si mai mult, la diverse perioade de timp distanta, cand am primit raspunsurile la reclamatii. Atunci am decis sa-mi iau masina. Si platesc ratele si acum :))
Dollo, daca era taxi de firma, si nu un tip independent (nu stiu cum e moda la Bucuresti), solutia e simpla: iei numarul masinii si il reclami la dispecerat: ca umbla cu telefonul la ureche, sau ca nu se spala. Nu e sigur ca isi va schimba comportamentul in nici unul din cazuri, dar macar te racoresti tu.
Am luat cindva taxiul in Budapesta – fusesem la un prinz in afara firmei si ma grabeam inapoi. Recunosc ca distanta era relativ scurta (vreo 10 minute de mers pe jos), dar erau 40 de grade si nu ma simteam bine din cauza caldurii. Notez ca traseul cu taxiul era mai lung (tot vreo 10 minute), din cauza sensurilor unice si a semafoarelor. Taximetristul a pufait si bombanit tot drumul, cum ca de ce nu am mers pe jos, samd (probabil era si el exasperat de caldura). Cind am coborit, i-am luat numarul si l-am reclamat la firma – care are dispecerat unde poti vorbi in Engleza, si de ani de zile primeste titlul de cea mai buna firma de taxi din Budapesta. Initial mi-a fost rusine (ah, sfinta educatie cu 'sa nu faci rau nimanui'), in plus e greu la virsta asta de spart tiparul comunist in care am crescut cu 'asta e, bine ca s-a terminat/bine ca este si asa, samd'. Dar crede-ma, dupa ce am facut reclamatia, m-am simtit extrem de bine, si cu un 'self-esteem' recuperat.
Concluzia: oameni buni, RECLAMATI. Ca are succes, ca nu, cred ca e foarte necesar sa ne scuturam de vechile obisnuinte si sa incepem sa strimbam din nas daca serviciul pentru care platim nu corespunde regulilor de minim bun simt.