Ce sa nu faci la volan

Soferul de taxi asculta radio Trinitas si putea de trasnea a transpiratie. Avea masina plina de iconite, barba carunta si par slinos strans in coada.

Am nimerit azi – la intoarcere din excursia de pe Valea Prahovei – intr-un taxi al carui sofer asculta Radio Trinitas, avea interiorul masinii plin cu icoane, iconite, amulete, matanii si, piesa de rezistenta: putea de trasnea a transpiratie. Asa de rau ca mi-a ramas in nari mirosul ala iute si dupa ce am coborat din taxi. Vineri, la dus, am mers cu un taximetrist care a vorbit aproape toata cursa la telefon cu unul caruia ii spunea „tizule”. Si nu avea hands free, sa ne intelegem.

In timpul cursei ma gandeam cat de socat ar fi omul daca i-am spune sa traga pe dreapta si sa coboram, pe motiv ca nu ne simtim in siguranta in taxiul lui. Daca eu cand conduc nu vorbesc la telefon, nu vad de ce mi-as pune viata in pericol circuland cu un taximetrist care are prea mare incredere in instinctele sale. Dar n-am coborat, pana la urma. Era prea mare tevatura si oricum intarziam.

In cazul astuia nespalat de azi, iar nu stiu cum s-ar fi putut proceda. I-am simtit duhoarea inca de cand a pus bagajele in portbagaj. Sa-i fi zis de atunci sa le dea jos ca nu ne mai suim la el in masina? Ar fi zis ca suntem fitosi. Nu stiu daca era din cauza caldurii (avea totusi un tricou cu maneca scurta) sau din convingeri religioase (purta barba si un par carunt si slinos strans in coada, moda calugareasca). Cert e ca in cazul lui as fi simtit nevoia de cateva reclame aditionale asteia descoperita la Beranger.

A, si mergea cu geamul din stanga lasat, cu cotul scos pe jumatate afara, astfel incat sa lase sa ne parvina noua, pasagerilor, in masina, intreaga aroma astringenta a subtiorii sale, cu siguranta, paroasa.

Etichete: , ,

4 comentarii la “Ce sa nu faci la volan” Subscribe

  1. Béranger 15/11/2010 at 03:33 #

    Iaca:
    http://img224.imageshack.us/img224/9202/spalatezk

  2. laura 15/11/2010 at 12:57 #

    cred ca am nimerit si eu taximetristul ala cu iconite… grrrrr..groaznic a fost. m-a indispus toata ziua . uf, nu vreau sa imi amintesc

    • Dollo 15/11/2010 at 14:34 #

      Beranger – asta ar merita lipita in multe locuri prin Romania
      Laura – da, e de la firma Aris sau asa ceva
      Xanaxdu – si eu eram de principiul asta, pana cand am reclamat un taximetrist care n-a vrut sa ma ia tocmai pentru ca era cursa scurta (in capul lui). L-am reclamat si la primarie, si la dispecerat. Concluzia: ambele „foruri” mi-au zis ca e cuvantul meu impotriva cuvantului lui (cu divagatia initiala in care firma a incercat sa ma imbuneze, spunandu-mi ca ii fac rau bietului om, il las fara loc de munca, bla, bla), si nu s-a luat nicio masura. Ba eu m-am enervat si mai mult, la diverse perioade de timp distanta, cand am primit raspunsurile la reclamatii. Atunci am decis sa-mi iau masina. Si platesc ratele si acum :))

  3. Xanaxdu 15/11/2010 at 14:07 #

    Dollo, daca era taxi de firma, si nu un tip independent (nu stiu cum e moda la Bucuresti), solutia e simpla: iei numarul masinii si il reclami la dispecerat: ca umbla cu telefonul la ureche, sau ca nu se spala. Nu e sigur ca isi va schimba comportamentul in nici unul din cazuri, dar macar te racoresti tu.

    Am luat cindva taxiul in Budapesta – fusesem la un prinz in afara firmei si ma grabeam inapoi. Recunosc ca distanta era relativ scurta (vreo 10 minute de mers pe jos), dar erau 40 de grade si nu ma simteam bine din cauza caldurii. Notez ca traseul cu taxiul era mai lung (tot vreo 10 minute), din cauza sensurilor unice si a semafoarelor. Taximetristul a pufait si bombanit tot drumul, cum ca de ce nu am mers pe jos, samd (probabil era si el exasperat de caldura). Cind am coborit, i-am luat numarul si l-am reclamat la firma – care are dispecerat unde poti vorbi in Engleza, si de ani de zile primeste titlul de cea mai buna firma de taxi din Budapesta. Initial mi-a fost rusine (ah, sfinta educatie cu 'sa nu faci rau nimanui'), in plus e greu la virsta asta de spart tiparul comunist in care am crescut cu 'asta e, bine ca s-a terminat/bine ca este si asa, samd'. Dar crede-ma, dupa ce am facut reclamatia, m-am simtit extrem de bine, si cu un 'self-esteem' recuperat.

    Concluzia: oameni buni, RECLAMATI. Ca are succes, ca nu, cred ca e foarte necesar sa ne scuturam de vechile obisnuinte si sa incepem sa strimbam din nas daca serviciul pentru care platim nu corespunde regulilor de minim bun simt.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese