De ce se declară germanii atei

Germania îi impozitează pe credinciosi cu 7%. Romania varsa anual 0,4% din PIB in conturile bisericii, care-i plateste pe popii cu ziare, iconițe și lumânări.

Parlamentarul Silviu Prigoană spune că 30% dintre germani s-ar fi declarat atei ca să se sustragă astfel de la plata impozitului de 7% datorat bisericii. Un efect al crizei, zice Prigoană. Nouă statul român nu ne oferă această șansă, de a alege dacă vrem să plătim sau nu cădelnițarea bugetului, și plătește el direct, anual, 0,4% din PIB-ul României pentru salarizarea preoților. La asta se adaugă și restul fondurilor alocate pentru construcția bisericilor.

Nu sunt sigură că procentul avansat de Prigoană este cel corect. Pe internet am găsit mai multe surse care dau diverse cifre cu privire la procentul de atei din Germania. De la 30% – pe un blog italian, la 55% pe o statistică găsită într-un referat și până la 41-49% aici. Cert e ca ăsta e unul dintre cele mai mari procente de atei din Europa, și ar putea fi influențat, într-o oarecare măsură, și de impozitul instituit de stat pentru finanțarea bisericii. „Vă dați seama, e criză, 7% nu e de colo!”, comentează Prigoană care știe cu siguranță valoarea procentului de impozit.

Guvernul și Patriarhia vorbesc cu aceleasi cuvinte

Ce se întâmplă în România, în timpul crizei? Prigoană a avut anul ăsta o inițiativă legislativă prin care cerea ca salariile preoților să nu mai fie plătite de stat. „Mulți preoți de la țară mi-au spus că sunt de acord cu asta, pentru că toată lumea crede că ei primesc bani de la stat. Dar banii nu ajung la ei, ci se opresc la Patriarhie sau la arhiepiscopii. Preoții de la țară primesc în loc de bani ziare, icoane, cruciulițe și alte bazaconii, pe care trebuie să le vândă la enoriași. Unii mi-au spus chiar că au 100 de case în sat, dar primesc câte 200 de ziare. Prostia asta trebuie să se oprească undeva”, zice Prigoană, care totuși figurează pe site-ul Parlamentului că și-ar fi retras inițiativa legislativă.

De ce și-a retras-o? Pentru că rămăsese fără obiect. După cum se spune și în punctul de vedere al Guvernului, Legea 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului a fost abrogată încă din 2009 de legea 390 privind salarizarea unitară a bugetarilor. Iar această lege 390 urmează să fie și ea abrogată de noua lege a salarizării unitare, pe care Guvernul Boc își va asuma răspunderea astfel încât ea să intre în vigoare din ianuarie 2011.

Cu alte cuvinte Prigoană a avut o activitate parlamentara cam de Radio Erevan, legea pe care voia el s-o abroge era deja abrogată, dar asta nu înseamnă că pevederile ei nu sunt încă în vigoare, de vreme ce statul plătește în continuare popii. Probabil a fost încă o ocazie pentru Prigoană să-și facă imagine, la fel cum s-a întâmplat cu celalalte inițiative, care n-au văzut încă lumina legiferării, dar au făcut carieră în media: legea prostituției, legea de mutare a Parlamentului din Casa poporului.

Ce este mai trist în toată povestea asta e punctul de vedere al Guvernului, care spune că nu e frumos ce cere domnul Prigoană, pentru că:

– statul ar avea o datorie de onoare să finanțeze biserica, pentru că a deposedat-o de averi în secolul 19. Guvernul se referă doar la BOR, nu și la celelalte 15 culte, finanțate tot de la buget.

– finanțarea cultelor ar fi în spirit european, și se enumeră țările din Europa care finanțează bisericile. Sunt menționate și țările care au instituit impozite speciale pentru cetățenii care se declară de o anumită religie, cum se întâmplă în: Germania, Elveția, Portugalia, Spania, Austria, Italia, Finlanda Suedia.

– se plânge de mila preoților de țară, care păstoresc comunități mici, sărace, îmbătrânite, și care nu și-ar permite să întrețină financiar o biserică și pe preotul din ea.

Puteți citi expunerea de motive a Guvernului Boc aici. Și dacă cititi și scrisoarea Patriarhului României către Prigoană, veți observa ce mult seamănă cele două. Oare pentru ca au fost scrise de aceeasi mana, Adrian Lemeni, secretarul de stat pentru culte – cunoscut si ca „omul Patriarhului”?

Biserica, mai tare ca școala

De ce nu stă în picioare punctul de vedere al Guvernului Boc? Pe cele trei idei pe care a mers guvernul, ar fi următoarele întrebări:

– de ce statul român nu se îngrijește să le plătească rente viagere și foștilor proprietari ai caselor naționalizate, care nu și-au văzut nici până azi bunurile retrocedate? Tot o reparație istorica ar fi, nu?

– de ce nu decide statul român să instituie un impozit pe credință (la câte avem ce mai contează unul?). Ar fi și european, și mult mai normal să-l plătească doar aceia care doresc să beneficieze de serviciile bisericii, oricare ar fi aceasta. Și n-ar îndrăzni românii să se declare atei, ca germanii, ca doar ne facem cruci mari toți când trecem pe lângă biserici, nu?

– de ce plânge guvernul doar de mila preoților de țară, nu și de mila școlilor de țară? Noua lege a educației spune că acele școli care nu-și justifică existența în comunități mici, care nu au fonduri pentru plata personalului sau pentru funcționare, se desființează, iar copiii vor face naveta la școli mai îndepărtate. Pot să înțeleg că niște babe reumatice ar face greu naveta la biserica din oraș, să zicem – deși le-ați văzut la moaște, au o vitalitate când se înghesuie la cozile alea, ceva de invidiat!

Legea educației trece prin Parlament prin asumarea raspunderii guvernului, adica așa cum vrea Boc. La fel și legea salarizarii unitare. Prigoană susține că o va amenda. Să trăim și s-o vedem și pe asta. E evident că aceasta fiind „pohta” executivului salarizarea preoților de țară se va face în continuare în ziare, iconițe și lumânări. Ca doar de asta au depus popii jurământul de sărăcie când au îmbrăcat haina neagră. Nu putem decât să ne închipuim câte ziare/iconițe și lumânări primește lunar Patriarhul României pentru cele peste 70 de milioane de lei vechi cât are salariu. Plătit de la buget. Ca românii nu sunt atei, decât 0, 0… la sută.

Tags: , , , , ,

7 Responses to “De ce se declară germanii atei” Subscribe

  1. Dumnezero 19/11/2010 at 04:38 #

    E tacere la comentarii pentru ca ne place.

    • Dollo 19/11/2010 at 13:01 #

      🙂

  2. gogu 19/11/2010 at 13:21 #

    o liniste prodditeasca, as zice

  3. augustus 23/02/2012 at 22:52 #

    am ajuns pe blogul tau de pe blogul Prin filtrul ratiunii. ma asteptam sa gasesc aicimai multe articole ddespre ateism vs religie, dar poate nu stiu eu sa le caut,asta pare a fi singurul.

    • Dollo 24/02/2012 at 09:21 #

      dacă faci clik pe categoria „fapte” și subcategoria „religioase” o să găsești mai multe. sau cauți cuvântul în căsuța de search, dacă nu găsești categoriile care se văd deasupra… 🙂 Mai găsești un serial despre biserică, publicat în EVZ, pe pagina „cine e Dollo”

  4. Ioana 24/02/2012 at 09:57 #

    Uite „ca”-ul despre care iti ziceam: „biserica mai tare ca scoala”:)

    • Dollo 24/02/2012 at 10:26 #

      da, cred că mi-a rămas ca-ul ăsta cum începe să mi se insinueze succesurile în ultima vreme.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.