Mustata care face diferenta

Avea matreata in mustata si de cate ori bea bere sau lapte ii ramanea spuma in mustata. Ca s-o curete si-o sugea cu buza de jos :)

Cica cel mai masculin atribut ar fi mustata. Zice aici ca smocul ala de par face diferenta intre un oarecare si un erou/geniu. Eu nu sunt chiar convinsa. Poate pentru ca am cunoscut in realitate cativa oameni cu mustata si n-au reusit sa ma impresioneze. In afara unuia care avea o mustata asa de stufoasa, incat avea si matreata in ea. Si ori de cate ori bea bere sau lapte, ii ramanea spuma in mustata. Ca sa-si curete mustata, si-o sugea (cu buza de jos). Stiu, va fac greata de dimineata. Dar eu asta simt fata de mustata.

Sigur, pe ecran se vede altfel: un Clark Gable (alias Rhet Buttler) va fi intotdeauna un cuceritor. Un Freddie Mercury, insa, cred ca ar avea acelasi impact si cu si fara mustata. Ma gandesc la oamenii nostri politici, si nu-mi vine niciunul in minte care sa fi ramas memorabil pe motiv de mustata. Voi ce ziceti?

Etichete: , ,

3 comentarii la “Mustata care face diferenta” Subscribe

  1. Dumnezero 12/11/2010 at 22:21 #

    Depinde si de cultura. Uneori parul facial este o distinctie, alteori nu. In Occident, exista cultura eliminarii parului facial (presupun ca s-a pastrat ca traditie de razboi). In Orientul Mijlociu, nu e un semn distinctiv.

    • Dollo 14/11/2010 at 12:43 #

      Poate ca Occidentul o fi descoperit ca e mai igienic sa-l elimine 😉

  2. Dumnezero 16/11/2010 at 01:39 #

    Nu cred ca exista asa multa ratiune in Occident: Fata "rasa" a fost elementara in ierarhia sociala. In armata, doar ofiterii aveau voie la mustata, iar soldatii trebuiau sa fie rasi curat si perfect – dezindividualizare la maxim (cati barbati faceau armata in secolul XX? … TOTI). In cultura intelectuala occidentala, barba era semn de "stanga", si acum e. Dupa mania anti-comunista, barba era vazuta ca o forma de subversiune comunista.

    http://scienceblogs.com/pharyngula/2010/08/why_be

    P.S. eu sunt pe pagina cu PZ aici; beards are awesome

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.