Mustata care face diferenta

Avea matreata in mustata si de cate ori bea bere sau lapte ii ramanea spuma in mustata. Ca s-o curete si-o sugea cu buza de jos :)

Cica cel mai masculin atribut ar fi mustata. Zice aici ca smocul ala de par face diferenta intre un oarecare si un erou/geniu. Eu nu sunt chiar convinsa. Poate pentru ca am cunoscut in realitate cativa oameni cu mustata si n-au reusit sa ma impresioneze. In afara unuia care avea o mustata asa de stufoasa, incat avea si matreata in ea. Si ori de cate ori bea bere sau lapte, ii ramanea spuma in mustata. Ca sa-si curete mustata, si-o sugea (cu buza de jos). Stiu, va fac greata de dimineata. Dar eu asta simt fata de mustata.

Sigur, pe ecran se vede altfel: un Clark Gable (alias Rhet Buttler) va fi intotdeauna un cuceritor. Un Freddie Mercury, insa, cred ca ar avea acelasi impact si cu si fara mustata. Ma gandesc la oamenii nostri politici, si nu-mi vine niciunul in minte care sa fi ramas memorabil pe motiv de mustata. Voi ce ziceti?

Etichete: , ,

3 comentarii la “Mustata care face diferenta” Subscribe

  1. Dumnezero 12/11/2010 at 22:21 #

    Depinde si de cultura. Uneori parul facial este o distinctie, alteori nu. In Occident, exista cultura eliminarii parului facial (presupun ca s-a pastrat ca traditie de razboi). In Orientul Mijlociu, nu e un semn distinctiv.

    • Dollo 14/11/2010 at 12:43 #

      Poate ca Occidentul o fi descoperit ca e mai igienic sa-l elimine 😉

  2. Dumnezero 16/11/2010 at 01:39 #

    Nu cred ca exista asa multa ratiune in Occident: Fata "rasa" a fost elementara in ierarhia sociala. In armata, doar ofiterii aveau voie la mustata, iar soldatii trebuiau sa fie rasi curat si perfect – dezindividualizare la maxim (cati barbati faceau armata in secolul XX? … TOTI). In cultura intelectuala occidentala, barba era semn de "stanga", si acum e. Dupa mania anti-comunista, barba era vazuta ca o forma de subversiune comunista.

    http://scienceblogs.com/pharyngula/2010/08/why_be

    P.S. eu sunt pe pagina cu PZ aici; beards are awesome

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.