Nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion

De ce ne tinem proiectele si ideile la secret, in loc sa le probam, cerand si parerea altora?

Aveam un … hai sa-i zic amic, caruia i-am povestit la un moment dat o idee de afaceri. Nu era inventia rotii, dar era o chestie care nu se face deocamdata in Romania. Cum aveam nevoie si de expertiza lui in realizarea acelei chestii, am considerat ca e normal sa-i povestesc ideea, si i-am cerut sa intre in asociere cu mine, ca sa facem impreuna proiectul. Omul s-a gandit, s-a rasucit, a zis ca ideea e foarte misto, dar a evitat sa-mi dea un raspuns clar. La catva timp dupa m-a intrebat daca m-as supara foarte tare daca ar pune el singur in practica acea idee, de vreme ce eu tot n-am facut-o. De atunci nu-i mai vorbesc.

Nu stiu cati inteleg de ce m-am suparat pe el. El cu siguranta nu pricepe, de vreme ce i-a trecut prin cap sa faca magaria. Eu n-as face chestia asta nici daca as sti ca pana la sfarsitul zilelor mele nu voi mai avea altceva de lucru decat daca i-as fura altuia ideea. Ma rog, poate daca as sti sigur asta, m-as gandi sa fur, dar nu sunt sigura. Oricum, cert e ca atunci cand cunosc astfel de oameni nu-mi doresc sa mai am de-a face cu ei.

Intamplarea asta e una din numeroasele tepe pe care eu le-am luat de-a lungul vremii de la diversi oameni pe care i-am crezut prieteni, amici, parolisti etc. Si inca mai iau tepe, pentru ca in ciuda „experientei” bogate tot nu ma invat minte sa fiu mai retinuta in comunicare. In ciuda faptului ca in ultimul an, de exemplu, de cand nu mai sunt ce eram, si de cand multi din asa-zisii prieteni m-au asezat pe niste rafturi mult mai indepartate si prafuite in optiunile lor, eu tot nu ader la batrana „nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion!”.

Am multi cunoscuti ca se feresc sa vorbeasca despre proiectele in care sunt implicati, pe motivul asta. Ca aduce ghinion daca vorbesti despre ce faci sau ai pus de gand. Eu nu cred ca ghinionul are vreun amestec aici, ci alti factori. Nu reusesti sa faci ce ti-ai propus pentru ca ai fost prea lenes, n-ai evaluat bine conditiile, nu te pricepi suficient, oamenii care ti-au propus ceva nu s-au tinut de cuvant (din alte varii motive), in Romania nu prea se poate face ceva cinstit, cel putin in vremurile astea etc.

Insa, ce se poate intampla daca spui? Pai poti sa gasesti, de exemplu, potentiali parteneri sau poti sa afli ca si altii au mai facut ce vrei tu, si sa inveti din experienta lor, sau sa afli de oportunitati conexe care sa te ajute in ce ai pus de gand, sau sa dai peste jigodii ca amicul meu de la inceput, si chiar daca n-ai reusit sa faci nimic, macar ai aflat cine-ti era „aproape”. Dar per total eu zic ca plusurile sunt mai multe decat minusurile. Ce se poate intampla rau daca nu spui ce ai pus de gand este eventual faptul ca astfel moare in anonimat o idee poate buna, dar care a avut … ghinionul sa se nasca doar in mintea ta 🙂

Voi ce ziceti?

Etichete: , ,

2 comentarii la “Nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion” Subscribe

  1. Daniel 11/11/2010 at 22:37 #

    Nu mai pune la suflet…..priveste pozitiv : ai acuma ocazia sa vezi daca ideea ta a fost buna pe munca si banii lui……. :)))))))))

    • Dollo 11/11/2010 at 23:48 #

      A, pai nu stiu daca a pus-o in practica. Nici nu mai conteaza. A fost suficient gestul.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma