Nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion

De ce ne tinem proiectele si ideile la secret, in loc sa le probam, cerand si parerea altora?

Aveam un … hai sa-i zic amic, caruia i-am povestit la un moment dat o idee de afaceri. Nu era inventia rotii, dar era o chestie care nu se face deocamdata in Romania. Cum aveam nevoie si de expertiza lui in realizarea acelei chestii, am considerat ca e normal sa-i povestesc ideea, si i-am cerut sa intre in asociere cu mine, ca sa facem impreuna proiectul. Omul s-a gandit, s-a rasucit, a zis ca ideea e foarte misto, dar a evitat sa-mi dea un raspuns clar. La catva timp dupa m-a intrebat daca m-as supara foarte tare daca ar pune el singur in practica acea idee, de vreme ce eu tot n-am facut-o. De atunci nu-i mai vorbesc.

Nu stiu cati inteleg de ce m-am suparat pe el. El cu siguranta nu pricepe, de vreme ce i-a trecut prin cap sa faca magaria. Eu n-as face chestia asta nici daca as sti ca pana la sfarsitul zilelor mele nu voi mai avea altceva de lucru decat daca i-as fura altuia ideea. Ma rog, poate daca as sti sigur asta, m-as gandi sa fur, dar nu sunt sigura. Oricum, cert e ca atunci cand cunosc astfel de oameni nu-mi doresc sa mai am de-a face cu ei.

Intamplarea asta e una din numeroasele tepe pe care eu le-am luat de-a lungul vremii de la diversi oameni pe care i-am crezut prieteni, amici, parolisti etc. Si inca mai iau tepe, pentru ca in ciuda „experientei” bogate tot nu ma invat minte sa fiu mai retinuta in comunicare. In ciuda faptului ca in ultimul an, de exemplu, de cand nu mai sunt ce eram, si de cand multi din asa-zisii prieteni m-au asezat pe niste rafturi mult mai indepartate si prafuite in optiunile lor, eu tot nu ader la batrana „nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion!”.

Am multi cunoscuti ca se feresc sa vorbeasca despre proiectele in care sunt implicati, pe motivul asta. Ca aduce ghinion daca vorbesti despre ce faci sau ai pus de gand. Eu nu cred ca ghinionul are vreun amestec aici, ci alti factori. Nu reusesti sa faci ce ti-ai propus pentru ca ai fost prea lenes, n-ai evaluat bine conditiile, nu te pricepi suficient, oamenii care ti-au propus ceva nu s-au tinut de cuvant (din alte varii motive), in Romania nu prea se poate face ceva cinstit, cel putin in vremurile astea etc.

Insa, ce se poate intampla daca spui? Pai poti sa gasesti, de exemplu, potentiali parteneri sau poti sa afli ca si altii au mai facut ce vrei tu, si sa inveti din experienta lor, sau sa afli de oportunitati conexe care sa te ajute in ce ai pus de gand, sau sa dai peste jigodii ca amicul meu de la inceput, si chiar daca n-ai reusit sa faci nimic, macar ai aflat cine-ti era „aproape”. Dar per total eu zic ca plusurile sunt mai multe decat minusurile. Ce se poate intampla rau daca nu spui ce ai pus de gand este eventual faptul ca astfel moare in anonimat o idee poate buna, dar care a avut … ghinionul sa se nasca doar in mintea ta 🙂

Voi ce ziceti?

Etichete: , ,

2 comentarii la “Nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion” Subscribe

  1. Daniel 11/11/2010 at 22:37 #

    Nu mai pune la suflet…..priveste pozitiv : ai acuma ocazia sa vezi daca ideea ta a fost buna pe munca si banii lui……. :)))))))))

    • Dollo 11/11/2010 at 23:48 #

      A, pai nu stiu daca a pus-o in practica. Nici nu mai conteaza. A fost suficient gestul.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.