Nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion

De ce ne tinem proiectele si ideile la secret, in loc sa le probam, cerand si parerea altora?

Aveam un … hai sa-i zic amic, caruia i-am povestit la un moment dat o idee de afaceri. Nu era inventia rotii, dar era o chestie care nu se face deocamdata in Romania. Cum aveam nevoie si de expertiza lui in realizarea acelei chestii, am considerat ca e normal sa-i povestesc ideea, si i-am cerut sa intre in asociere cu mine, ca sa facem impreuna proiectul. Omul s-a gandit, s-a rasucit, a zis ca ideea e foarte misto, dar a evitat sa-mi dea un raspuns clar. La catva timp dupa m-a intrebat daca m-as supara foarte tare daca ar pune el singur in practica acea idee, de vreme ce eu tot n-am facut-o. De atunci nu-i mai vorbesc.

Nu stiu cati inteleg de ce m-am suparat pe el. El cu siguranta nu pricepe, de vreme ce i-a trecut prin cap sa faca magaria. Eu n-as face chestia asta nici daca as sti ca pana la sfarsitul zilelor mele nu voi mai avea altceva de lucru decat daca i-as fura altuia ideea. Ma rog, poate daca as sti sigur asta, m-as gandi sa fur, dar nu sunt sigura. Oricum, cert e ca atunci cand cunosc astfel de oameni nu-mi doresc sa mai am de-a face cu ei.

Intamplarea asta e una din numeroasele tepe pe care eu le-am luat de-a lungul vremii de la diversi oameni pe care i-am crezut prieteni, amici, parolisti etc. Si inca mai iau tepe, pentru ca in ciuda „experientei” bogate tot nu ma invat minte sa fiu mai retinuta in comunicare. In ciuda faptului ca in ultimul an, de exemplu, de cand nu mai sunt ce eram, si de cand multi din asa-zisii prieteni m-au asezat pe niste rafturi mult mai indepartate si prafuite in optiunile lor, eu tot nu ader la batrana „nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion!”.

Am multi cunoscuti ca se feresc sa vorbeasca despre proiectele in care sunt implicati, pe motivul asta. Ca aduce ghinion daca vorbesti despre ce faci sau ai pus de gand. Eu nu cred ca ghinionul are vreun amestec aici, ci alti factori. Nu reusesti sa faci ce ti-ai propus pentru ca ai fost prea lenes, n-ai evaluat bine conditiile, nu te pricepi suficient, oamenii care ti-au propus ceva nu s-au tinut de cuvant (din alte varii motive), in Romania nu prea se poate face ceva cinstit, cel putin in vremurile astea etc.

Insa, ce se poate intampla daca spui? Pai poti sa gasesti, de exemplu, potentiali parteneri sau poti sa afli ca si altii au mai facut ce vrei tu, si sa inveti din experienta lor, sau sa afli de oportunitati conexe care sa te ajute in ce ai pus de gand, sau sa dai peste jigodii ca amicul meu de la inceput, si chiar daca n-ai reusit sa faci nimic, macar ai aflat cine-ti era „aproape”. Dar per total eu zic ca plusurile sunt mai multe decat minusurile. Ce se poate intampla rau daca nu spui ce ai pus de gand este eventual faptul ca astfel moare in anonimat o idee poate buna, dar care a avut … ghinionul sa se nasca doar in mintea ta 🙂

Voi ce ziceti?

Etichete: , ,

2 comentarii la “Nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion” Subscribe

  1. Daniel 11/11/2010 at 22:37 #

    Nu mai pune la suflet…..priveste pozitiv : ai acuma ocazia sa vezi daca ideea ta a fost buna pe munca si banii lui……. :)))))))))

    • Dollo 11/11/2010 at 23:48 #

      A, pai nu stiu daca a pus-o in practica. Nici nu mai conteaza. A fost suficient gestul.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…