Nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion

De ce ne tinem proiectele si ideile la secret, in loc sa le probam, cerand si parerea altora?

Aveam un … hai sa-i zic amic, caruia i-am povestit la un moment dat o idee de afaceri. Nu era inventia rotii, dar era o chestie care nu se face deocamdata in Romania. Cum aveam nevoie si de expertiza lui in realizarea acelei chestii, am considerat ca e normal sa-i povestesc ideea, si i-am cerut sa intre in asociere cu mine, ca sa facem impreuna proiectul. Omul s-a gandit, s-a rasucit, a zis ca ideea e foarte misto, dar a evitat sa-mi dea un raspuns clar. La catva timp dupa m-a intrebat daca m-as supara foarte tare daca ar pune el singur in practica acea idee, de vreme ce eu tot n-am facut-o. De atunci nu-i mai vorbesc.

Nu stiu cati inteleg de ce m-am suparat pe el. El cu siguranta nu pricepe, de vreme ce i-a trecut prin cap sa faca magaria. Eu n-as face chestia asta nici daca as sti ca pana la sfarsitul zilelor mele nu voi mai avea altceva de lucru decat daca i-as fura altuia ideea. Ma rog, poate daca as sti sigur asta, m-as gandi sa fur, dar nu sunt sigura. Oricum, cert e ca atunci cand cunosc astfel de oameni nu-mi doresc sa mai am de-a face cu ei.

Intamplarea asta e una din numeroasele tepe pe care eu le-am luat de-a lungul vremii de la diversi oameni pe care i-am crezut prieteni, amici, parolisti etc. Si inca mai iau tepe, pentru ca in ciuda „experientei” bogate tot nu ma invat minte sa fiu mai retinuta in comunicare. In ciuda faptului ca in ultimul an, de exemplu, de cand nu mai sunt ce eram, si de cand multi din asa-zisii prieteni m-au asezat pe niste rafturi mult mai indepartate si prafuite in optiunile lor, eu tot nu ader la batrana „nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion!”.

Am multi cunoscuti ca se feresc sa vorbeasca despre proiectele in care sunt implicati, pe motivul asta. Ca aduce ghinion daca vorbesti despre ce faci sau ai pus de gand. Eu nu cred ca ghinionul are vreun amestec aici, ci alti factori. Nu reusesti sa faci ce ti-ai propus pentru ca ai fost prea lenes, n-ai evaluat bine conditiile, nu te pricepi suficient, oamenii care ti-au propus ceva nu s-au tinut de cuvant (din alte varii motive), in Romania nu prea se poate face ceva cinstit, cel putin in vremurile astea etc.

Insa, ce se poate intampla daca spui? Pai poti sa gasesti, de exemplu, potentiali parteneri sau poti sa afli ca si altii au mai facut ce vrei tu, si sa inveti din experienta lor, sau sa afli de oportunitati conexe care sa te ajute in ce ai pus de gand, sau sa dai peste jigodii ca amicul meu de la inceput, si chiar daca n-ai reusit sa faci nimic, macar ai aflat cine-ti era „aproape”. Dar per total eu zic ca plusurile sunt mai multe decat minusurile. Ce se poate intampla rau daca nu spui ce ai pus de gand este eventual faptul ca astfel moare in anonimat o idee poate buna, dar care a avut … ghinionul sa se nasca doar in mintea ta 🙂

Voi ce ziceti?

Etichete: , ,

2 comentarii la “Nu spun, ca sa nu-mi poarte ghinion” Subscribe

  1. Daniel 11/11/2010 at 22:37 #

    Nu mai pune la suflet…..priveste pozitiv : ai acuma ocazia sa vezi daca ideea ta a fost buna pe munca si banii lui……. :)))))))))

    • Dollo 11/11/2010 at 23:48 #

      A, pai nu stiu daca a pus-o in practica. Nici nu mai conteaza. A fost suficient gestul.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor