Paiața Iliescu

In fata Teatrului National: „Degete mijlocii pentru cacanarii care fac legi!” si Ion Iliescu, presedinte si actor de film

In fata Teatrului National din Bucuresti asteapta, cu cracii in sus, paiatele lui Caragiale sa fie asamblate intr-o statuie. Paiatele sunt de fapt ale lui Ioan Bolborea, sculptorul care lucreaza la ele de vreo opt ani, dar sunt inspirate din personajele lui Caragiale, deci se zice ca-s ale lui nenea Iancu. Deasupra lor, din inaltul teatrului, isi coboara privirile si mai ales zambetul – da, zambetul acela celebru – insusi Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei. De data asta dintr-un poster urias care promoveaza flmul in care Iliescu isi joaca propriul rol: acela de decorator sef al veteranilor de razboi. Aud ca filmul (Medalia de onoare) e bun, datorita lui Victor Rebengiuc. Dupa ce-l voi vedea o sa va povestesc. Pana atunci, tot in fata Teatrului National, pe gardul care inconjoara locul unde va fi montata caruta cu paiate, cineva a scris un mesaj pentru „paiatele” contemporane: „Degete mijlocii pentru cacanarii care fac legi!”

Etichete: , , , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Fapt divers. Timisoara vs Bucuresti | Blog - 11/11/2010

    […] Ironia sortii face ca in timp ce la Bucuresti trecatorul poate admira un urias banner de citeva sute de metri patrati cu tovarasul Ion Iliescu pe fatada Teatrului National, la Timisoara in fata Universitatii de Medicina si Farmacie a fost dezvelit un mic bust la Regelui Mihai. Comparativ, in timp ce Regelui i-a fost pregatit de catre Maresalul Antonescu un rol de figurant pe scena politica dar prin actul de la 23 august a demonstrat veleitati de adevarat om de stat, lui Ion Iliescu caruia, la fel i se pregatise de catre Ceausescu un rol de figurant la Editura Tehnica si-a demonstrat si el veleitatile de conducator prin actul de la 22 decembrie. Regele Mihai a avut doua perioade de domnie (1927-1930 si 1940-1947) iar Iliescu a avut si el doua mandate. Amindoi sint la virsta senectutii, dar ironia este ca in timp ce unuia i se recunosc meritele si dupa mai mult de jumatate de secol, celui de-al doilea i se face reclama platita – chiar daca prin intermediul unui afis de film. Bannerul cu Ion Iliescu il puteti vedea pe blogul lui dollo […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.