Paiața Iliescu

In fata Teatrului National: „Degete mijlocii pentru cacanarii care fac legi!” si Ion Iliescu, presedinte si actor de film

In fata Teatrului National din Bucuresti asteapta, cu cracii in sus, paiatele lui Caragiale sa fie asamblate intr-o statuie. Paiatele sunt de fapt ale lui Ioan Bolborea, sculptorul care lucreaza la ele de vreo opt ani, dar sunt inspirate din personajele lui Caragiale, deci se zice ca-s ale lui nenea Iancu. Deasupra lor, din inaltul teatrului, isi coboara privirile si mai ales zambetul – da, zambetul acela celebru – insusi Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei. De data asta dintr-un poster urias care promoveaza flmul in care Iliescu isi joaca propriul rol: acela de decorator sef al veteranilor de razboi. Aud ca filmul (Medalia de onoare) e bun, datorita lui Victor Rebengiuc. Dupa ce-l voi vedea o sa va povestesc. Pana atunci, tot in fata Teatrului National, pe gardul care inconjoara locul unde va fi montata caruta cu paiate, cineva a scris un mesaj pentru „paiatele” contemporane: „Degete mijlocii pentru cacanarii care fac legi!”

Etichete: , , , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Fapt divers. Timisoara vs Bucuresti | Blog - 11/11/2010

    […] Ironia sortii face ca in timp ce la Bucuresti trecatorul poate admira un urias banner de citeva sute de metri patrati cu tovarasul Ion Iliescu pe fatada Teatrului National, la Timisoara in fata Universitatii de Medicina si Farmacie a fost dezvelit un mic bust la Regelui Mihai. Comparativ, in timp ce Regelui i-a fost pregatit de catre Maresalul Antonescu un rol de figurant pe scena politica dar prin actul de la 23 august a demonstrat veleitati de adevarat om de stat, lui Ion Iliescu caruia, la fel i se pregatise de catre Ceausescu un rol de figurant la Editura Tehnica si-a demonstrat si el veleitatile de conducator prin actul de la 22 decembrie. Regele Mihai a avut doua perioade de domnie (1927-1930 si 1940-1947) iar Iliescu a avut si el doua mandate. Amindoi sint la virsta senectutii, dar ironia este ca in timp ce unuia i se recunosc meritele si dupa mai mult de jumatate de secol, celui de-al doilea i se face reclama platita – chiar daca prin intermediul unui afis de film. Bannerul cu Ion Iliescu il puteti vedea pe blogul lui dollo […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma