Piata Obor, bani aruncati in fumul gratarelor

Obor, cea mai frumoasa piata romaneasca, e azi un paralelipiped hidos de beton, rodul violului comis de primarul Ontanu si Popoviciu asupra domeniului public

Bucurestiul asta – in care mai nou fiecare week-end inseamna un targ de produse traditionale, inghesuit prin diverse spatii ad-hoc – a avut candva cea mai mare si mai … traditionala cu putinta piata din sud-estul Europei. Targul Oborului, al Mosilor sau cum s-o fi mai numit el de la 1700 incoace, de cand au inceput sa se adune targovetii pe terenul ala de la marginea Bucurestilor. Noi astia crescuti in comunism il stim doar de Bucur Obor. Nume luat de la magazinul construit in anii Epocii de aur. Piata Obor a fost cea mai bogata, ieftina si frumoasa piata romaneasca. Azi e doar un paralelipiped hidos de beton, in care se ascunde inca nefinalizat vestitul mall, rodul violului comis in grup de primarul Neculai Ontanu si afaceristii Puiu Popoviciu si Sorin Creteanu asupra domeniului public. Asta e unul din motivele pentru care eu inca astept ziua in care Ontanu va ajunge la puscarie.

E adevarat ca ajunsese o tiganie insalubra, ca multe alte piete din tara asta, si ca tarabele fusesera acaparate demult de mafia intermediarilor. De altfel asta e o expresie de lemn pe care o tot folosesc diversi politicieni si primari, cand vor sa ne explice de ce sunt preturile mari in piete. Din cauza intermediarilor, tovarasi, a speculantilor! Si ce faci cand nu-ti mai ajunge cota parte incasata de la mafia din piata? Pai zici ca piata e mizerabila, un focar de infectie, o rusine pentru orasul nostru minunat. S-o demolam si sa ridicam in loc un frumos si civilizat mall! Ca doar ne aflam in anul 2006, in plin avant imobiliar, iar cei 40.000 de mp de sub piata merita mai mult decat niste legaturi de patrunjel si cativa saci de cartofi si ceapa. Ce daca in zona exista deja un hypermarket (Kaufland) la doi pasi, construit in locul fostei fabrici de sapun Stela? Ce daca Magazinul Bucur Obor le satisface nevoia de carpe tuturor bucurestenilor cu venituri modeste si chiar targovetilor veniti cu legume in piata? Ce daca Hala Obor, construita in anii 40, e monument istoric si se darama peste comercianti?

Paranteza cu Piata de gros

In 1994, cand a fost demarata investitia de 28 de milioane de dolari in Piata de gros din Bucuresti, un destept (nu-i retin numele) ne-a explicat ca treaba taranului, a producatorului, nu e sa arda gazul aiurea la taraba, ci sa-si vanda marfa catre veriga urmatoare. Iar el, taranul, sa se ocupe mai departe de productie. Pentru implinirea acestui deziderat, Piata de gros ar fi trebuit completata cu inca opt centre regionale de colectare a legumelor/fructelor de la producatori. Iar piata ar fi functionat ca o bursa agricola, care lua de la centrele regionale, sorta, ambala si distribuia catre pietele din Bucuresti.

In context, in 2000, Primaria Capitalei – primar era Basescu atunci – a cheltuit peste 1 milion de dolari ca sa construiasca o hala moderna alaturi de Piata Obor (spre strada Ziduri Mosi, vis-a vis- de targul de pasari si de vechituri). In piata propriu-zisa a bagat si Primaria sectorului 2 vreo 500.000 de dolari, pentru modernizare, igienizare etc. Se pregatea astfel unul dintre cele mai importante terminale pentru Piata de gros.

Intre timp Piata de gros Bucuresti a intrat in faliment. Statul n-a fost in stare sa construiasca centrele regionale care sa adune marfa de la tarani, dar cumva cele 28 de milioane de dolari (17 de la BERD) s-au cheltuit, asa ca acum suntem si datori, si fara structura de legatura intre producatori si pietari. Dar asta e alta poveste.

Daca n-o putem curata, mai bine-o demolam

În 2006, pretextand ca in ciuda eforturilor depuse, tot n-a reusit sa civilizeze piata Obor, si ca taranii nu mai au loc, domnule, la tarabe, de mafia intermediarilor, Ontanu a dat-o pe mainile abile ale afaceristilor Puiu Popoviciu si Sorin Creteanu. Cei doi au la activ mall-uri de renume din Bucuresti (Baneasca e cea mai recenta realizare), deci cine putea fi mai nimerit sa mai tranteasca unul pe cele 40.000 de mp din Obor? Societatea civila a protestat, ca nu e normal sa distrugi un monument istoric doar pentru ca esti incapabil sa-l intretii, dar cainii au latrat, caravana lui Ontanu si-a vazut de treaba.

Asa ca dupa patru ani de hotarari ilegale de consiliu, planuri de urbanism desfiintate, procese inutile, acum o luna Ontanu si-a vazut visul cu ochii: a inaugurat asa-zisa piata. Adica niste tarabe inghesuite la parterul viitorului mall, care inca nu e gata. Totul respira a provizorat, de la peretii nefinisati (dar cica raman asa, gri, ca sa dea o culoare naturala marfurilor de pe tarabe, sic!), pana la inaugurarea in pripa facuta de primar, dornic sa se mai prinda intr-o hora alaturi de popor. Ca sa le ia ochii la pensionari, le-a facut si o zona speciala „cu preturi mici”. Desi, dupa cum declara insusi primarul, piata e „libera de intermediari”. La tarabe sunt numai producatori, unul si unul, iar preturi mai mici ca aici, nu gasiti nicaieri!

Sunt aia producatori cum e si Ontanu general pe merit.

Tigania are borduri si tomberoane noi

Duminica, de exemplu, urla Maria Dragomiroiu de pe o scena, catre targoveti, sfaraiau gratarele si o gramada de gura casca asta faceau, cascau gura. Tarabagiii tocau marunt asfaltul, pe ritmurile populare, in lipsa de clienti. In coltul pensionarilor era coada la niste castraveti mari cat dovlecii, si la niste cartofi mici si negri de suparare.

Eu m-am dus ca la pomul laudat, sa gasesc struguri. Ieftini. Era un singur comerciant de struguri, cam urati pentru cei 5,5 lei/kg. Asa ca am cumparat tot de la piata mea din cartier, cu 6,5 lei, pe alese.

In rest, cum stiati Oborul asa e si acum: sosete si chiloti ieftini, trei bucati la zece mii, aceeasi mafie colorata care invarte tot prin piata, sub nasul politiei comunitare care stationeaza in zona, aceleasi mamai cu legaturi uscate de marar si ce mai gasesc prin batatura, vand direct din papornite pe margini de piata, aceleasi gratare fumegande, aceeasi clientela selecta la țoiul jegos care se bea pe dupa zidul halei. Totul e la fel, cu exceptia magaoaiei rosii construite de Popoviciu, a asfaltului proaspat, a bordurilor si tomberoanelor noi montate pe langa piata.

Am mai dat o tura si prin Magazinul Bucur Obor. O inghesuiala sinistra de raioane  si marfuri fara nicio logica, luate la kil din Europa (chinezeasca) si vandute la bucata la fraieri. Majoritatea raioanelor au aceleasi vanzatoare plictisite si acre de pe vremea cand erau reginele comertului socialist. Peste drum de magazin, in targul improvizat in spatele sediului Primariei sectorului 2 se vand tot carpe din Europa. Mai ieftine. Fara bon, fireste. Mafia si evaziunea de acolo sunt sub control, pesemne.

Un general. Primar general

Mall-ul lui Ontanu&Popoviciu, cand va fi gata, va avea un etaj de branzeturi si carne, cica, si unul de articole de menaj. Asta pentru ca probabil Zara, Mango si H&M nu se asorteaza cu fumul de mititei si pastrama din Obor. O investitie de peste 100 de milioane de euro (din care numai terenul public valora 13 milioane) pentru a vinde niste marfa care oricum se ofera acum spre vanzare in Hala Obor, de exemplu. Care se descopune peste comercianti si cumparatori. De ce naiba nu s-au bagat bani – ar fi fost sigur mai putini – in modernizarea halei, si sa se fi curatat si mentinut aerisita piata traditionala? Nu ar fi fost nevoie de parcari subterane – care, apropos, inca nu sunt accesibile, in caz ca exista cu adevarat – si nici nu s-ar fi dublat aiurea niste spatii comerciale in care mai mult se sta decat se vinde.

Pentru ca a distrus cea mai veche si bogata piata din Romania, oferindu-i lui Popoviciu terenul de sub ea cu 2 euro/mp, Ontanu a fost facut general de Basescu. A dezertat din PSD si acum e in barca celor mai mari patrioti generali din tara: UNPR – alaturi de generalul Gabriel Oprea si generalul Iordanescu. Ontanu candideaza la Primaria Capitalei, cand se va plictisi Oprescu sa ne mai „gospodareasca”. Trist e ca s-ar putea chiar sa castige.

Tags: , , ,

14 Responses to “Piata Obor, bani aruncati in fumul gratarelor” Subscribe

  1. Gheorghiu Mircea Cristian 02/12/2023 at 12:25 #

    Multumim frumos pentru autenticitatea datelor comunicate de dumneavoastră.
    Președintele Asociatia Frontului Negustoresc Obor
    Va rugam frumos sa ne ajutati sa recupetam aceste date si comentarii. Cu recunostinta si speranta!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.