Piata Obor, bani aruncati in fumul gratarelor

Obor, cea mai frumoasa piata romaneasca, e azi un paralelipiped hidos de beton, rodul violului comis de primarul Ontanu si Popoviciu asupra domeniului public

Bucurestiul asta – in care mai nou fiecare week-end inseamna un targ de produse traditionale, inghesuit prin diverse spatii ad-hoc – a avut candva cea mai mare si mai … traditionala cu putinta piata din sud-estul Europei. Targul Oborului, al Mosilor sau cum s-o fi mai numit el de la 1700 incoace, de cand au inceput sa se adune targovetii pe terenul ala de la marginea Bucurestilor. Noi astia crescuti in comunism il stim doar de Bucur Obor. Nume luat de la magazinul construit in anii Epocii de aur. Piata Obor a fost cea mai bogata, ieftina si frumoasa piata romaneasca. Azi e doar un paralelipiped hidos de beton, in care se ascunde inca nefinalizat vestitul mall, rodul violului comis in grup de primarul Neculai Ontanu si afaceristii Puiu Popoviciu si Sorin Creteanu asupra domeniului public. Asta e unul din motivele pentru care eu inca astept ziua in care Ontanu va ajunge la puscarie.

E adevarat ca ajunsese o tiganie insalubra, ca multe alte piete din tara asta, si ca tarabele fusesera acaparate demult de mafia intermediarilor. De altfel asta e o expresie de lemn pe care o tot folosesc diversi politicieni si primari, cand vor sa ne explice de ce sunt preturile mari in piete. Din cauza intermediarilor, tovarasi, a speculantilor! Si ce faci cand nu-ti mai ajunge cota parte incasata de la mafia din piata? Pai zici ca piata e mizerabila, un focar de infectie, o rusine pentru orasul nostru minunat. S-o demolam si sa ridicam in loc un frumos si civilizat mall! Ca doar ne aflam in anul 2006, in plin avant imobiliar, iar cei 40.000 de mp de sub piata merita mai mult decat niste legaturi de patrunjel si cativa saci de cartofi si ceapa. Ce daca in zona exista deja un hypermarket (Kaufland) la doi pasi, construit in locul fostei fabrici de sapun Stela? Ce daca Magazinul Bucur Obor le satisface nevoia de carpe tuturor bucurestenilor cu venituri modeste si chiar targovetilor veniti cu legume in piata? Ce daca Hala Obor, construita in anii 40, e monument istoric si se darama peste comercianti?

Paranteza cu Piata de gros

In 1994, cand a fost demarata investitia de 28 de milioane de dolari in Piata de gros din Bucuresti, un destept (nu-i retin numele) ne-a explicat ca treaba taranului, a producatorului, nu e sa arda gazul aiurea la taraba, ci sa-si vanda marfa catre veriga urmatoare. Iar el, taranul, sa se ocupe mai departe de productie. Pentru implinirea acestui deziderat, Piata de gros ar fi trebuit completata cu inca opt centre regionale de colectare a legumelor/fructelor de la producatori. Iar piata ar fi functionat ca o bursa agricola, care lua de la centrele regionale, sorta, ambala si distribuia catre pietele din Bucuresti.

In context, in 2000, Primaria Capitalei – primar era Basescu atunci – a cheltuit peste 1 milion de dolari ca sa construiasca o hala moderna alaturi de Piata Obor (spre strada Ziduri Mosi, vis-a vis- de targul de pasari si de vechituri). In piata propriu-zisa a bagat si Primaria sectorului 2 vreo 500.000 de dolari, pentru modernizare, igienizare etc. Se pregatea astfel unul dintre cele mai importante terminale pentru Piata de gros.

Intre timp Piata de gros Bucuresti a intrat in faliment. Statul n-a fost in stare sa construiasca centrele regionale care sa adune marfa de la tarani, dar cumva cele 28 de milioane de dolari (17 de la BERD) s-au cheltuit, asa ca acum suntem si datori, si fara structura de legatura intre producatori si pietari. Dar asta e alta poveste.

Daca n-o putem curata, mai bine-o demolam

În 2006, pretextand ca in ciuda eforturilor depuse, tot n-a reusit sa civilizeze piata Obor, si ca taranii nu mai au loc, domnule, la tarabe, de mafia intermediarilor, Ontanu a dat-o pe mainile abile ale afaceristilor Puiu Popoviciu si Sorin Creteanu. Cei doi au la activ mall-uri de renume din Bucuresti (Baneasca e cea mai recenta realizare), deci cine putea fi mai nimerit sa mai tranteasca unul pe cele 40.000 de mp din Obor? Societatea civila a protestat, ca nu e normal sa distrugi un monument istoric doar pentru ca esti incapabil sa-l intretii, dar cainii au latrat, caravana lui Ontanu si-a vazut de treaba.

Asa ca dupa patru ani de hotarari ilegale de consiliu, planuri de urbanism desfiintate, procese inutile, acum o luna Ontanu si-a vazut visul cu ochii: a inaugurat asa-zisa piata. Adica niste tarabe inghesuite la parterul viitorului mall, care inca nu e gata. Totul respira a provizorat, de la peretii nefinisati (dar cica raman asa, gri, ca sa dea o culoare naturala marfurilor de pe tarabe, sic!), pana la inaugurarea in pripa facuta de primar, dornic sa se mai prinda intr-o hora alaturi de popor. Ca sa le ia ochii la pensionari, le-a facut si o zona speciala „cu preturi mici”. Desi, dupa cum declara insusi primarul, piata e „libera de intermediari”. La tarabe sunt numai producatori, unul si unul, iar preturi mai mici ca aici, nu gasiti nicaieri!

Sunt aia producatori cum e si Ontanu general pe merit.

Tigania are borduri si tomberoane noi

Duminica, de exemplu, urla Maria Dragomiroiu de pe o scena, catre targoveti, sfaraiau gratarele si o gramada de gura casca asta faceau, cascau gura. Tarabagiii tocau marunt asfaltul, pe ritmurile populare, in lipsa de clienti. In coltul pensionarilor era coada la niste castraveti mari cat dovlecii, si la niste cartofi mici si negri de suparare.

Eu m-am dus ca la pomul laudat, sa gasesc struguri. Ieftini. Era un singur comerciant de struguri, cam urati pentru cei 5,5 lei/kg. Asa ca am cumparat tot de la piata mea din cartier, cu 6,5 lei, pe alese.

In rest, cum stiati Oborul asa e si acum: sosete si chiloti ieftini, trei bucati la zece mii, aceeasi mafie colorata care invarte tot prin piata, sub nasul politiei comunitare care stationeaza in zona, aceleasi mamai cu legaturi uscate de marar si ce mai gasesc prin batatura, vand direct din papornite pe margini de piata, aceleasi gratare fumegande, aceeasi clientela selecta la țoiul jegos care se bea pe dupa zidul halei. Totul e la fel, cu exceptia magaoaiei rosii construite de Popoviciu, a asfaltului proaspat, a bordurilor si tomberoanelor noi montate pe langa piata.

Am mai dat o tura si prin Magazinul Bucur Obor. O inghesuiala sinistra de raioane  si marfuri fara nicio logica, luate la kil din Europa (chinezeasca) si vandute la bucata la fraieri. Majoritatea raioanelor au aceleasi vanzatoare plictisite si acre de pe vremea cand erau reginele comertului socialist. Peste drum de magazin, in targul improvizat in spatele sediului Primariei sectorului 2 se vand tot carpe din Europa. Mai ieftine. Fara bon, fireste. Mafia si evaziunea de acolo sunt sub control, pesemne.

Un general. Primar general

Mall-ul lui Ontanu&Popoviciu, cand va fi gata, va avea un etaj de branzeturi si carne, cica, si unul de articole de menaj. Asta pentru ca probabil Zara, Mango si H&M nu se asorteaza cu fumul de mititei si pastrama din Obor. O investitie de peste 100 de milioane de euro (din care numai terenul public valora 13 milioane) pentru a vinde niste marfa care oricum se ofera acum spre vanzare in Hala Obor, de exemplu. Care se descopune peste comercianti si cumparatori. De ce naiba nu s-au bagat bani – ar fi fost sigur mai putini – in modernizarea halei, si sa se fi curatat si mentinut aerisita piata traditionala? Nu ar fi fost nevoie de parcari subterane – care, apropos, inca nu sunt accesibile, in caz ca exista cu adevarat – si nici nu s-ar fi dublat aiurea niste spatii comerciale in care mai mult se sta decat se vinde.

Pentru ca a distrus cea mai veche si bogata piata din Romania, oferindu-i lui Popoviciu terenul de sub ea cu 2 euro/mp, Ontanu a fost facut general de Basescu. A dezertat din PSD si acum e in barca celor mai mari patrioti generali din tara: UNPR – alaturi de generalul Gabriel Oprea si generalul Iordanescu. Ontanu candideaza la Primaria Capitalei, cand se va plictisi Oprescu sa ne mai „gospodareasca”. Trist e ca s-ar putea chiar sa castige.

Tags: , , ,

14 Responses to “Piata Obor, bani aruncati in fumul gratarelor” Subscribe

  1. Gheorghiu Mircea Cristian 02/12/2023 at 12:25 #

    Multumim frumos pentru autenticitatea datelor comunicate de dumneavoastră.
    Președintele Asociatia Frontului Negustoresc Obor
    Va rugam frumos sa ne ajutati sa recupetam aceste date si comentarii. Cu recunostinta si speranta!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.