Salutari din tinutul lui Șoric

Oamenii convietuiesc pasnic cu interlopii, vacile si Ceahlaul. Politia, mai activa de la asasinat, e doar mai prezenta pe strazi, nu si mai eficienta.

Printre interlopi, marari, Șorici, falai si fatuloi, Neamtul isi traieste viata ca si pana acum. Stirile despre asasinatul de la Piatra au fost „breaking” mai mult la Bucuresti. Aici oamenii convietuiesc pasnic cu interlopii, asa cum o fac cu vacile si Ceahlaul. Faptul ca politia a devenit mai activa de la asasinat incoace, n-o face decat mai prezenta (numeric) pe strazi, nu si mai eficienta.

Doamna C. din Piatra Neamt a vrut, de exemplu, sa cumpere lemne pentru iarna. In poarta i-a batut un tinerel cu o duba albastra plina ochi cu busteni proaspat recoltati din vreo padure. Drumurile nemtene sunt in perioada asta pline de masini si carute care cara „aurul verde” de pe munte in diverse hambare, la care da mai mult.

Tinerelul s-a tocmit cu doamna C. pretul a scazut de la 500 de lei la 320, si cand au batut palma, doamna i-a dat banii, iar tinerelul ar fi urmat sa-i descarce lemnele in batatura. I-a cerut inainte o sticla cu apa, si cat doamna C. i-a umplut sticla, amabila, tinerelul dus a fost, cu duba cu lemne cu tot.

Tipete, plansete, 112, mai ia duba de unde nu-i! Doamna C. era de neconsolat. Mai grav era ca la politie nu stia sa spuna decat ca duba era albastra, nu tu numar, nu tu serie de motor. Politita, ca politia, inregistreaza declaratia, si… mai veniti pe la noi. Cand sa iasa din incinta, doamna C., plansa si obosita de atatia nervi, e retinuta de un politist de bine, care o trage de-o parte sa identifice duba intr-o serie de poze din baza de date a politiei. Acolo era si numarul, fireste. Politistul ii da doamnei C. numarul dubei, pe sest, si-i spune: „veniti maine si depuneti alta declaratie, dar sa nu spuneti ca v-am dat eu numarul!”.

Intoarsa acasa cu ceva sperante, doamna C. afla ca tinerelul cu duba a fost identiticat deja de „interlopii” de la carciuma din coltul strazii, care l-au si chemat inapoi cu banii si lemnele. Fratele doamnei C. e cunoscut in zona, si „interlopii” nu voiau sa-l supere. De frica „interlopilor”, tinerelul s-a prezentat in graba, a descarcat lemnele in batatura doamnei C. si conflictul s-a stins.

A doua zi, politia l-a prins pe tinerelul cu duba goala, si a sunat-o degraba pe doamna C. „Doamna, v-am prins hotul, dar fara lemne. Zice ca vi le-a dat, e adevarat?”. Doamna C. L-a iertat pe tinerel, in ciuda politiei. Azi era zi sfanta, „vovidenia”, trebuia sa mearga la cimitir sa aprinda lumananari la morminte.  Deci o zi a iertarilor si impacarilor. Si apoi, nu zice chiar comisarul Șoric, seful politistilor: de ce e rau sa fii interlop?

Tags: , , ,

4 Responses to “Salutari din tinutul lui Șoric” Subscribe

  1. mircea 21/11/2010 at 22:38 #

    🙂 Deduc din articolul tau ca si doamna respectiva face parte din lumea interlopa: si nu pentru ca este sora cui este, ci pentru ca a cumparat marfa de contrabanda. Sau cumva lemnele le-a primit cu factura? TVA platit, marfa provenind dintr-o exploatare forestiera cu acte in regula? Inteleg de ce sefii de post din judet sint solidari cu Toa' lent major Soric. Fac pariu ca daca s-ar desfiinta total politia in zona ar creste eventual numarul accidentelor de circulatie. In rest.. asa cum zici: daca interlopilor le e frica de frate-tu iti vezi lemnele inapoi. Daca nu… politia oricum ridica din umeri…

  2. GeorgeL 22/11/2010 at 02:02 #

    super povestea. :))

    mircea de mai sus e blond?

  3. mircea 22/11/2010 at 02:16 #

    georgel de mai sus e militian?

    • Dollo 22/11/2010 at 13:44 #

      Mircea – Normal ca lemne de contrabanda, ca doar nu crezi ca proprietarii de paduri umbla cu dubele albastre prin judet ca sa scoata un ban cinstit. Cat despre doamna C. nu e interlopa, e pensionara, dar a invatat sa convietuiasca pasnic cu vecinatatile. La fel si fratele ei:) GeorgeL nu e militian, e ziarist 🙂
      GeorgeL – stiu doar ca Mircea e banatean 🙂
      Pentru detalii lamuriti-va reciproc.

Leave a Reply

Oldies but goldies

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.