Salutari din tinutul lui Șoric

Oamenii convietuiesc pasnic cu interlopii, vacile si Ceahlaul. Politia, mai activa de la asasinat, e doar mai prezenta pe strazi, nu si mai eficienta.

Printre interlopi, marari, Șorici, falai si fatuloi, Neamtul isi traieste viata ca si pana acum. Stirile despre asasinatul de la Piatra au fost „breaking” mai mult la Bucuresti. Aici oamenii convietuiesc pasnic cu interlopii, asa cum o fac cu vacile si Ceahlaul. Faptul ca politia a devenit mai activa de la asasinat incoace, n-o face decat mai prezenta (numeric) pe strazi, nu si mai eficienta.

Doamna C. din Piatra Neamt a vrut, de exemplu, sa cumpere lemne pentru iarna. In poarta i-a batut un tinerel cu o duba albastra plina ochi cu busteni proaspat recoltati din vreo padure. Drumurile nemtene sunt in perioada asta pline de masini si carute care cara „aurul verde” de pe munte in diverse hambare, la care da mai mult.

Tinerelul s-a tocmit cu doamna C. pretul a scazut de la 500 de lei la 320, si cand au batut palma, doamna i-a dat banii, iar tinerelul ar fi urmat sa-i descarce lemnele in batatura. I-a cerut inainte o sticla cu apa, si cat doamna C. i-a umplut sticla, amabila, tinerelul dus a fost, cu duba cu lemne cu tot.

Tipete, plansete, 112, mai ia duba de unde nu-i! Doamna C. era de neconsolat. Mai grav era ca la politie nu stia sa spuna decat ca duba era albastra, nu tu numar, nu tu serie de motor. Politita, ca politia, inregistreaza declaratia, si… mai veniti pe la noi. Cand sa iasa din incinta, doamna C., plansa si obosita de atatia nervi, e retinuta de un politist de bine, care o trage de-o parte sa identifice duba intr-o serie de poze din baza de date a politiei. Acolo era si numarul, fireste. Politistul ii da doamnei C. numarul dubei, pe sest, si-i spune: „veniti maine si depuneti alta declaratie, dar sa nu spuneti ca v-am dat eu numarul!”.

Intoarsa acasa cu ceva sperante, doamna C. afla ca tinerelul cu duba a fost identiticat deja de „interlopii” de la carciuma din coltul strazii, care l-au si chemat inapoi cu banii si lemnele. Fratele doamnei C. e cunoscut in zona, si „interlopii” nu voiau sa-l supere. De frica „interlopilor”, tinerelul s-a prezentat in graba, a descarcat lemnele in batatura doamnei C. si conflictul s-a stins.

A doua zi, politia l-a prins pe tinerelul cu duba goala, si a sunat-o degraba pe doamna C. „Doamna, v-am prins hotul, dar fara lemne. Zice ca vi le-a dat, e adevarat?”. Doamna C. L-a iertat pe tinerel, in ciuda politiei. Azi era zi sfanta, „vovidenia”, trebuia sa mearga la cimitir sa aprinda lumananari la morminte.  Deci o zi a iertarilor si impacarilor. Si apoi, nu zice chiar comisarul Șoric, seful politistilor: de ce e rau sa fii interlop?

Tags: , , ,

4 Responses to “Salutari din tinutul lui Șoric” Subscribe

  1. mircea 21/11/2010 at 22:38 #

    🙂 Deduc din articolul tau ca si doamna respectiva face parte din lumea interlopa: si nu pentru ca este sora cui este, ci pentru ca a cumparat marfa de contrabanda. Sau cumva lemnele le-a primit cu factura? TVA platit, marfa provenind dintr-o exploatare forestiera cu acte in regula? Inteleg de ce sefii de post din judet sint solidari cu Toa' lent major Soric. Fac pariu ca daca s-ar desfiinta total politia in zona ar creste eventual numarul accidentelor de circulatie. In rest.. asa cum zici: daca interlopilor le e frica de frate-tu iti vezi lemnele inapoi. Daca nu… politia oricum ridica din umeri…

  2. GeorgeL 22/11/2010 at 02:02 #

    super povestea. :))

    mircea de mai sus e blond?

  3. mircea 22/11/2010 at 02:16 #

    georgel de mai sus e militian?

    • Dollo 22/11/2010 at 13:44 #

      Mircea – Normal ca lemne de contrabanda, ca doar nu crezi ca proprietarii de paduri umbla cu dubele albastre prin judet ca sa scoata un ban cinstit. Cat despre doamna C. nu e interlopa, e pensionara, dar a invatat sa convietuiasca pasnic cu vecinatatile. La fel si fratele ei:) GeorgeL nu e militian, e ziarist 🙂
      GeorgeL – stiu doar ca Mircea e banatean 🙂
      Pentru detalii lamuriti-va reciproc.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o