Salutari din tinutul lui Șoric

Oamenii convietuiesc pasnic cu interlopii, vacile si Ceahlaul. Politia, mai activa de la asasinat, e doar mai prezenta pe strazi, nu si mai eficienta.

Printre interlopi, marari, Șorici, falai si fatuloi, Neamtul isi traieste viata ca si pana acum. Stirile despre asasinatul de la Piatra au fost „breaking” mai mult la Bucuresti. Aici oamenii convietuiesc pasnic cu interlopii, asa cum o fac cu vacile si Ceahlaul. Faptul ca politia a devenit mai activa de la asasinat incoace, n-o face decat mai prezenta (numeric) pe strazi, nu si mai eficienta.

Doamna C. din Piatra Neamt a vrut, de exemplu, sa cumpere lemne pentru iarna. In poarta i-a batut un tinerel cu o duba albastra plina ochi cu busteni proaspat recoltati din vreo padure. Drumurile nemtene sunt in perioada asta pline de masini si carute care cara „aurul verde” de pe munte in diverse hambare, la care da mai mult.

Tinerelul s-a tocmit cu doamna C. pretul a scazut de la 500 de lei la 320, si cand au batut palma, doamna i-a dat banii, iar tinerelul ar fi urmat sa-i descarce lemnele in batatura. I-a cerut inainte o sticla cu apa, si cat doamna C. i-a umplut sticla, amabila, tinerelul dus a fost, cu duba cu lemne cu tot.

Tipete, plansete, 112, mai ia duba de unde nu-i! Doamna C. era de neconsolat. Mai grav era ca la politie nu stia sa spuna decat ca duba era albastra, nu tu numar, nu tu serie de motor. Politita, ca politia, inregistreaza declaratia, si… mai veniti pe la noi. Cand sa iasa din incinta, doamna C., plansa si obosita de atatia nervi, e retinuta de un politist de bine, care o trage de-o parte sa identifice duba intr-o serie de poze din baza de date a politiei. Acolo era si numarul, fireste. Politistul ii da doamnei C. numarul dubei, pe sest, si-i spune: „veniti maine si depuneti alta declaratie, dar sa nu spuneti ca v-am dat eu numarul!”.

Intoarsa acasa cu ceva sperante, doamna C. afla ca tinerelul cu duba a fost identiticat deja de „interlopii” de la carciuma din coltul strazii, care l-au si chemat inapoi cu banii si lemnele. Fratele doamnei C. e cunoscut in zona, si „interlopii” nu voiau sa-l supere. De frica „interlopilor”, tinerelul s-a prezentat in graba, a descarcat lemnele in batatura doamnei C. si conflictul s-a stins.

A doua zi, politia l-a prins pe tinerelul cu duba goala, si a sunat-o degraba pe doamna C. „Doamna, v-am prins hotul, dar fara lemne. Zice ca vi le-a dat, e adevarat?”. Doamna C. L-a iertat pe tinerel, in ciuda politiei. Azi era zi sfanta, „vovidenia”, trebuia sa mearga la cimitir sa aprinda lumananari la morminte.  Deci o zi a iertarilor si impacarilor. Si apoi, nu zice chiar comisarul Șoric, seful politistilor: de ce e rau sa fii interlop?

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Salutari din tinutul lui Șoric” Subscribe

  1. mircea 21/11/2010 at 22:38 #

    🙂 Deduc din articolul tau ca si doamna respectiva face parte din lumea interlopa: si nu pentru ca este sora cui este, ci pentru ca a cumparat marfa de contrabanda. Sau cumva lemnele le-a primit cu factura? TVA platit, marfa provenind dintr-o exploatare forestiera cu acte in regula? Inteleg de ce sefii de post din judet sint solidari cu Toa' lent major Soric. Fac pariu ca daca s-ar desfiinta total politia in zona ar creste eventual numarul accidentelor de circulatie. In rest.. asa cum zici: daca interlopilor le e frica de frate-tu iti vezi lemnele inapoi. Daca nu… politia oricum ridica din umeri…

  2. GeorgeL 22/11/2010 at 02:02 #

    super povestea. :))

    mircea de mai sus e blond?

  3. mircea 22/11/2010 at 02:16 #

    georgel de mai sus e militian?

    • Dollo 22/11/2010 at 13:44 #

      Mircea – Normal ca lemne de contrabanda, ca doar nu crezi ca proprietarii de paduri umbla cu dubele albastre prin judet ca sa scoata un ban cinstit. Cat despre doamna C. nu e interlopa, e pensionara, dar a invatat sa convietuiasca pasnic cu vecinatatile. La fel si fratele ei:) GeorgeL nu e militian, e ziarist 🙂
      GeorgeL – stiu doar ca Mircea e banatean 🙂
      Pentru detalii lamuriti-va reciproc.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.