Salutari din tinutul lui Șoric

Oamenii convietuiesc pasnic cu interlopii, vacile si Ceahlaul. Politia, mai activa de la asasinat, e doar mai prezenta pe strazi, nu si mai eficienta.

Printre interlopi, marari, Șorici, falai si fatuloi, Neamtul isi traieste viata ca si pana acum. Stirile despre asasinatul de la Piatra au fost „breaking” mai mult la Bucuresti. Aici oamenii convietuiesc pasnic cu interlopii, asa cum o fac cu vacile si Ceahlaul. Faptul ca politia a devenit mai activa de la asasinat incoace, n-o face decat mai prezenta (numeric) pe strazi, nu si mai eficienta.

Doamna C. din Piatra Neamt a vrut, de exemplu, sa cumpere lemne pentru iarna. In poarta i-a batut un tinerel cu o duba albastra plina ochi cu busteni proaspat recoltati din vreo padure. Drumurile nemtene sunt in perioada asta pline de masini si carute care cara „aurul verde” de pe munte in diverse hambare, la care da mai mult.

Tinerelul s-a tocmit cu doamna C. pretul a scazut de la 500 de lei la 320, si cand au batut palma, doamna i-a dat banii, iar tinerelul ar fi urmat sa-i descarce lemnele in batatura. I-a cerut inainte o sticla cu apa, si cat doamna C. i-a umplut sticla, amabila, tinerelul dus a fost, cu duba cu lemne cu tot.

Tipete, plansete, 112, mai ia duba de unde nu-i! Doamna C. era de neconsolat. Mai grav era ca la politie nu stia sa spuna decat ca duba era albastra, nu tu numar, nu tu serie de motor. Politita, ca politia, inregistreaza declaratia, si… mai veniti pe la noi. Cand sa iasa din incinta, doamna C., plansa si obosita de atatia nervi, e retinuta de un politist de bine, care o trage de-o parte sa identifice duba intr-o serie de poze din baza de date a politiei. Acolo era si numarul, fireste. Politistul ii da doamnei C. numarul dubei, pe sest, si-i spune: „veniti maine si depuneti alta declaratie, dar sa nu spuneti ca v-am dat eu numarul!”.

Intoarsa acasa cu ceva sperante, doamna C. afla ca tinerelul cu duba a fost identiticat deja de „interlopii” de la carciuma din coltul strazii, care l-au si chemat inapoi cu banii si lemnele. Fratele doamnei C. e cunoscut in zona, si „interlopii” nu voiau sa-l supere. De frica „interlopilor”, tinerelul s-a prezentat in graba, a descarcat lemnele in batatura doamnei C. si conflictul s-a stins.

A doua zi, politia l-a prins pe tinerelul cu duba goala, si a sunat-o degraba pe doamna C. „Doamna, v-am prins hotul, dar fara lemne. Zice ca vi le-a dat, e adevarat?”. Doamna C. L-a iertat pe tinerel, in ciuda politiei. Azi era zi sfanta, „vovidenia”, trebuia sa mearga la cimitir sa aprinda lumananari la morminte.  Deci o zi a iertarilor si impacarilor. Si apoi, nu zice chiar comisarul Șoric, seful politistilor: de ce e rau sa fii interlop?

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Salutari din tinutul lui Șoric” Subscribe

  1. mircea 21/11/2010 at 22:38 #

    🙂 Deduc din articolul tau ca si doamna respectiva face parte din lumea interlopa: si nu pentru ca este sora cui este, ci pentru ca a cumparat marfa de contrabanda. Sau cumva lemnele le-a primit cu factura? TVA platit, marfa provenind dintr-o exploatare forestiera cu acte in regula? Inteleg de ce sefii de post din judet sint solidari cu Toa' lent major Soric. Fac pariu ca daca s-ar desfiinta total politia in zona ar creste eventual numarul accidentelor de circulatie. In rest.. asa cum zici: daca interlopilor le e frica de frate-tu iti vezi lemnele inapoi. Daca nu… politia oricum ridica din umeri…

  2. GeorgeL 22/11/2010 at 02:02 #

    super povestea. :))

    mircea de mai sus e blond?

  3. mircea 22/11/2010 at 02:16 #

    georgel de mai sus e militian?

    • Dollo 22/11/2010 at 13:44 #

      Mircea – Normal ca lemne de contrabanda, ca doar nu crezi ca proprietarii de paduri umbla cu dubele albastre prin judet ca sa scoata un ban cinstit. Cat despre doamna C. nu e interlopa, e pensionara, dar a invatat sa convietuiasca pasnic cu vecinatatile. La fel si fratele ei:) GeorgeL nu e militian, e ziarist 🙂
      GeorgeL – stiu doar ca Mircea e banatean 🙂
      Pentru detalii lamuriti-va reciproc.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.