Tocmeala asigurarii obligatorii a casei

 

Am auzit in ultimult timp mai multi oameni spunand ca nu au casele asigurate si ca nici nu intentioneaza s-o faca. Nu sunt din categoria „tarani prosti care-si fac case in albia raurilor si se vaita ca le-a luat viitura casa”, dar considera ca noua lege de asigurare obligatorie a caselor e (inca) o forma perfida a guvernului de a ne pune sa platim pentru nenorocirile altora. Nu eram de acord cu punctul asta de vedere, pana azi cand am citit stenograma dezbaterii din Camera Deputatilor, in care un deputat ungur incerca sa amendeze legea cu o modificare de bun simt, iar guvernul l-a combatut, recunoscand ca „legea are un caracter social”.

Eu fac parte din categoria fraierilor care in ultimii zece ani si-a asigurat cutia de chibrituri, chiar daca nu era obligatoriu. De teama cutremurului, de frica sa nu cumva sa-l inund pe vecinu si sa n-am bani sa-i zugravesc peretii, si nu in ultimul rand din cauza traumei pe care am simtit-o cand m-au calcat hotii. Am zis ca toate chestiile astea enumerate mai sus merita 100 de euro pe an din partea mea, ca sa stiu ca daca se intampla nu ma impovareaza cu cheltuieli suplimentare. Timp de zece ani, asadar, am avut asigurare facultativa de locuinta, cumulata cu asigurare de bunuri si pentru pagube provocate tertilor. Un fel de CASCO pentru casa. Inca o am, dar in decembrie va trebui s-o innoiesc, asa ca m-am apucat sa ma interesez ce trebuie sa fac in conditiile noii legi, care spune ca toti proprietarii de case din Romania sunt obligati sa-si faca o asigurare de locuinta. Asa am ajuns intr-un labirint pe cat de incalcit pe atat de stupid.

Poti sa-ti faci doua asigurari, dar nu incasezi decat una

Legea 260 s-a promulgat in 2008, dar abia din vara asta se aplica. Cica, teoretic toti suntem datori sa ne facem o asigurare de locuinta – noi astia opt milioane care avem case prin Romania – in valoare de 10.000 sau 20.000 de euro, dupa cum ne-am descurcat sa ne facem casa: de caramida, de paianta, etc. Garsoniera mea s-ar incadra la categoria 20 de euro/an, adica in caz de calamitate as primi 20.000 de euro despagubire. Daca eu consider ca garsoniera mea valoreaza mai mult, teoretic nu ma opreste nimeni sa inchei si o asigurare facultativa, pe langa asta obligatorie de 20.000 de euro. In paractica, insa, aflu citind aici ca daca iti faci doua asigurari pe aceeasi locuinta, nu primesti doua despagubiri, ci doar una dintre ele. De ce?

13 firme pot sa vanda asigurari obligatorii

Apoi, eu de zece ani am o asigurare la Allianz Tiriac, iar pentru fidelitatea mea primesc o reducere an de an, la innoirea politei. Insa Tiriac nu face parte dintre firmele care au dreptul sa vanda asigurari obligatorii in Romania (desi este cotat printre primii asiguratori din tara). Conform noii legi, firmele de asigurari trebuie sa se constituie intr-un „pool” denumit PAID (Pool de Asigurare Impotriva Dezastrelor), care sa gestioneze un fond national de despagubiri. Pentru constituirea acestui fond initial, Ministerul Finantelor s-a angajat sa faca un credit (pana se strang banii de la asigurati), dar nu l-a mai facut din cauza crizei. Asa ca acum PAID exista, cuprinde 13 firme de asigurari, dar n-are bani. Firmele astea sunt: Astra, Uniqa, Platinum Romania, Groupama Asigurari, ABC Asigurari, Ardaf, Carpatica Asig, Certasig, City Insurance, Credit Europe Asigurari, Euroins (fosta Asitrans), Generali si Grawe Romania.

Primariile nu sunt interesate, brokerii nici atat

Tot legea spunea ca PAID trebuia sa primeasca de la primariile din toata tara liste cu proprietatile supuse asigurarii, astfel incat brokerii PAID sa le bata in usa proprietarilor si sa le faca asigurari obligatorii. Daca va imaginati ca acest schimb de informatii nu e mare lucru, ca doar toti mergem la circa financiara ca sa platim impozit si suntem gasiti imediat pe computer, in baza de date a primariei, ei bine in realitate acest lucru s-a dovedit mai greu. Conform presedintelui PAID, Marius Bulugea, in august – la o luna de la intrarea in vigoare a legii – numai 800 de primarii din peste 3.000 dadusera aceste liste. Primariile nu au avut niciun interes sa coopereze, poate si pentru ca tot ele sunt cele care ar trebui sa-i amendeze pe oamenii care refuza sa-si faca asigurarea obligatorie (amenda de la 100 la 500 de lei), iar o amenda pe praful asta nu e ceva prea popular in Romania. Dar nici brokerii nu sunt interesati sa bata din usa in usa ca sa vanda polite de 10-20 de euro/an/bucata, din care firma lor castiga maxim 1-2 euro, deci broker-ului i revine si mai putin. Asa ca tot pana acum au fost incheiate cam 85.000 de polite obligatorii, adica 1% din piata. Asta in conditiile in care asigurarile facultative acopera de ani de zile abia 24% din piata. E clar ca restul lumii habar n-are, nu vrea, i se rupe.

Gura domnului Capră adevar graieste

Pe fondul asta de „futu-i ma-sa” din toate partile, ce credeti ca se intampla? Pai Camera Deputatilor a dezbatut pe 25 octombrie 2010 inca o modificare a Legii 260/2008. Si desi pe ordinea de zi modificarile vizau strict chestiuni ridicate de firmele de asigurari, iata ca s-a produs si o minune. Deputatul EDLER András György, de la UDMR, a sustinut urmatorul amendament: „Am un amendament respins, pe care vreau să-l susţin. Doresc să corectez o ambiguitate a legii, care a permis Comisiei Naţionale de Supraveghere a Asigurărilor să elibereze nişte norme, prin care obligă şi pe acei oameni care au încheiat deja o asigurare facultativă pentru locuinţă să încheie încă o asigurare obligatorie. Şi, atunci, consider că acest lucru nu este corect şi am venit cu un amendament care sună cam aşa: „Nu intră sub incidenţa prezentei legi persoanele fizice şi juridice care şi-au încheiat o asigurare facultativă a locuinţelor, care să acopere toate riscurile prevăzute în asigurarea obligatorie„.”

Si ce credeti ca i-a raspuns reprezentantul, guvernului, adica domnul Capră, secretar de stat in Ministerul Administratiei si Internelor: „Nu trebuie să uităm că această lege, din păcate, are şi un caracter social. Dacă, sunt convins că aţi auzit că în general calamităţile astea au afectat în general populaţia cea mai expusă, populaţia cu venituri reduse şi cu sărăcie maximă. Este adevărat, logica aşa ar spune. O asigurare întocmită acoperă şi aceste riscuri. Problema este, însă, că prin similitudine cu exact ce spunea şi domnul deputat Duvăz, cu asigurarea RCA la maşini, a fost gândită ca o protecţie socială a celor mai defavorizate pături ale populaţiei.”

Cu alte cuvinte, guvernul nu doreste sa fim o natiune civilizata care gandeste si actioneaza preventiv, asigurandu-se impotriva calamitatilor, ci vrea doar sa mai aiba o lege prin care ia cate putin de la toata lumea, ca sa le plateasca bojdeucile luate de apa alora care in veci nu vor dori sa-si asigure bulendrele. Si nici nu vor fi obligati, ca de aia se cheama ca sunt „persoane defavorizate”.

Am citit pana la momentul votului derularea acestei discutii in camera Deputatilor, si n-am inteles exact daca acest amendament al ungurului a fost sau nu votat. Cititi si voi si trageti o concluzie. Mie mi-a lasat un gust amar si ma gandesc serios ca poate aia 80% care n-au vrut pana acum sa-si faca asigurari pe case, gandesc mai sanatos ca mine. Intr-o asemenea tara, cu asemenea conducatori, nu merita sa gandesti sanatos, ci doar sa tragi maximum de foloase de pe urma altora si a statului in special. pentru ca se poate.

Etichete: Allianz Tiriac, asigurarea locuintei, Legea 260/2008