Biserica face fapte bune. În Forbes

Popii sunt subvenționați cu sute de milioane de euro de la buget ca să facă pomeni de 24 de milioane de euro, „din donațiile credincioșilor”.

Cei mai mari filantropi din România: Biserica Catolică și Patriarhia Română. Așa zice Forbes, care spală imaginea bisericii, în ultimele zile din an, printr-un articol în care laudă „investițiile” clerului în actele de caritate. 24 de milioane de euro și 800.000 de beneficiari. Ziaristul de la Forbes uită să spună în articol și de sutele de milioane de euro pompați de stat în biserici, ba chiar comite o minciună gogonată când scrie că „O biserică se întreţine exclusiv din donaţii, fonduri care constituie ulterior bugete pentru anumite programe sociale”.

Articolul se vrea un soi de portret al celor doi „mari filantropi” ai României, cu un accent extaziat pe sumele cheltuite. Totuși, simpla enunțare a sumelor șifonează taman imaginea Patriarhiei Române. Se spune că în 2009 Biserica ortodoxă ar fi cheltuit 10,6 milioane de euro în programe de caritate, în timp ce Biserica catolică a dat aproape 13 milioane. Diferența nu e uriașă, în cifre absolute, dar dacă o raportăm la procentele de credincioși (86% dintre români se declară ortodocși, și vreo 5-6% catolici) face de râs ortodoxia.

Aceste sume filantropice ar avea altă greutate dacă bisericile n-ar fi finanțate atât de generos de către stat, cu bani pentru salarii, construcții noi sau cu facilități fiscale. În condițiile în care numai pentru salariile clerului noi toți românii plătim 60 de milioane de euro pe an, actele de caritate de 24 de milioane de euro ale preoților „din donațiile credincioșilor” fac din această filantropie încă o gaură neagră a economiei.

Nu pot decât să zic și eu: rușine Dinu Patriciu! Forbes (titlu aflat în ograda mogulului Patriciu, pentru cine nu știe) se mai pretinde și mare revistă economică…

Etichete: , , , ,

6 comentarii la “Biserica face fapte bune. În Forbes” Subscribe

  1. mircea 27/12/2010 at 21:41 #

    Domnul a dat

    Domnul a luat

    Domnul fie laudat!

    • Dollo 27/12/2010 at 23:58 #

      Al domnului Boc, in mandatul asta 😉

  2. Andrei K. 28/12/2010 at 15:31 #

    Trebuie subliniat și faptul că biserica nici din banii primiți de la stat nu face pomană, ci din cheta credincioșilor..

    • Dollo 28/12/2010 at 17:01 #

      Asa zice biserica, in realitate cine poate sti exact de unde sunt banii, ca doar nu-i controleaza cineva?!

  3. Dumnezero 28/12/2010 at 21:59 #

    Eu recunosc ca o parte din bani tot ajung la oameni nevoiasi, orfelinate si cantine. Problema este ca BOR-ul e un organism birocratic obscur, asa ca cei de la baza, care fac munca "de teren", habar nu au ce escrocherii se intampla, si de unde vin banii, desi noi stim bine de unde vin. E o forma de spalare de bani, asta vreau sa zic.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Și popii se „mântuiesc” la Viena, nu-i așa? | Dollo zice Bine - 16/01/2011

    […] Judecând după numărul bisericilor construite în curţile spitalelor din România, şi după fondurile pe care BOR le-a supt în ultimii 20 de ani de la buget, ar fi fost de așteptat ca măcar propovăduitorii lui Dumnezeu să se lase pe mâna Lui la […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉