Cât de profitabil e Nașu?

În timp ce numărul călătorilor scade la CFR, crește numărul pachetelor trimise cu Nașu sau cu mecanicul de locomotivă

Trenul de la Suceava a avut opt vagoane. Două s-au mai lipit de la Piatra Neamț. În Gara de Nord din București dacă au coborât o sută de oameni din tot trenul, dar cred că exagerez. Peronul s-a dovedit prea larg pentru cei câțiva călători răzleți, veniți în ajun de Crăciun prin Capitală. Noroc cu două grupuri de cetățeni care populau peronul în așteptarea trenului. S-au aliniat toți, unii la locomotivă și alții la vagonul 10, ca să-și ridice pachetele.

Compartimentul Nașului, din vagonul 10, era burdușit cu pachete trimise de părinții din Moldova, odraslelor din București. Și pe banchete, și sub banchete, și în locurile pentru bagaje de deasupra. Pungi, sacoșe de hypermarket, cutii, saci. La locomotivă, mecanicii aveau și ei partea lor de coletărie. Regula e ca fiecare pachet să aibă o „carte de vizită” atașată. În caz că destinatarul ratează sosirea trenului, să fie sunat de Naș: „Vino, mă, să-ți iei pârjoalele de la mă-ta!”. Dar aproape niciodată nu e nevoie. Destinatarii bat mărunt peronul, de fiecare dată, în așteptarea trenului.

Oamenii s-au aliniat cuminți, la ușa vagonului, ca să-și ridice „prada”. La vagonul 10 au fost vreo 15, dar când plecam noi mai veneau doi în fugă. La locomotivă erau și acolo câțiva. Fiecare pachet trimis astfel pe Naș costă cel puțin 10 lei. Plătibili de expeditor, de regulă. Nu știu cât costă un bilet de călătorie, dar cred că, adunate, sumele căpătate de Naș și de mecanicii de locomotivă pe coletăria „neagră” au rivalizat binișor cu suma strânsă de CFR de la călătorii pentru care a plimbat zece vagoane din nord până în sudul țării.

Nu zic că e rău. Să trimiți un pachet cu Poșta română – mai ales dacă vrei să-ți hrănești copilul aflat vremelnic la oraș – înseamnă o bătaie de cap mai mare, plus un termen de livrare îndelungat. Ca să plătești un curierat rapid, te costă mai mult decât valorează sarmalele din pachet. Așa că pusul sacoșelor la Naș, sau la șoferii de microbuze e infinit mai eficient: ajung în aceeași zi și nu-ți bați capul cu formalități.

Zic doar că madam Boagiu ar putea să ia în serios și această idee de afacere, ca să mai rentabilizeze un pic CFR-ul. Să legalizeze coletăria ad-hoc. E o afacere pe tot parcursul anului, cu perioade de vârf de sărbători, dar nu numai. Pachetele pentru studenți, de exemplu, se trimit săptămânal. Și nici nu va fi nevoie să facă protecție socială pentru Nașii rămași fără această sursă de venit, că oricum le rămâne spaga de la blatiști. Aia nu se poate legaliza. Cred 😀

Tags: , ,

8 Responses to “Cât de profitabil e Nașu?” Subscribe

  1. Ale3n 27/12/2010 at 01:07 #

    e o idee buna. se practica si la firmele de transport cu autocar. lucky tour, dacos, atlasib. este mult mai rapid si mai sigur decat orice curier rapid

    • Dollo 27/12/2010 at 01:48 #

      Da, dar banuiesc ca la firmele de transport nu se face la negru, adică banii tot la patron ajung… cred, nu?

  2. Costel 27/12/2010 at 01:54 #

    A dracu' trenul asta de Suceava! Cum o fi ajuns la Piatra-Neamt sa isi "lipeasca" inca 2 vagoane? S-a teleportat? E cumva un miracol de Craciun si nu vrei sa ne spui?

    • Dollo 27/12/2010 at 02:23 #

      Costele, nu sunt asa expertă ca tine în mersul trenurilor din Moldova 😛 Am zis si eu cum a anuntat aia in megafone in gară: „cu vagoane directe de la Piatra Neamț”. Dar, pentru tine special, m-am interesat și am aflat ca vagoanele au venit de la Piatra Neamț și s-au întâlnit cu trenul de Suceava la Bacău, unde s-au și „lipit”. Deci a fost un direct mai indirect 🙂 Multumit?

  3. Costel 27/12/2010 at 01:55 #

    bizzz-bizzz, mac-mac, gulu-gulu

  4. dstb 27/12/2010 at 02:27 #

    Vagoanele se ataseaza la Bacau. N-a gresit.

  5. Ioana Sutu 27/12/2010 at 11:39 #

    La microbuze/autobuze banii de pachet ii ia soferul. Ma refer la rutele interne, in care coletele respective nu sunt inregistrate (puneti-l dvs in spate la bagaje, dar sa aiba bilet pe el). La un moment dat am fost cu o colega din Vaslui la gara Obor sa-si ia pachetul de la microbuz si pana am ajuns noi la microbuzul pe care il vazuseram sosind, pachetul plecase 🙂

    Am primit si eu o gramada de pachete cu trenul de Bistrita in vremea studentiei… care tren de Bistrita reprezinta 4 vagoane care se 'lipesc' de trenul de Baia Mare la un moment dat, deci tot un direct indirect 🙂 Fratele meu a primit o gramada de pachete la Iasi prin microbuze, pentru ca din Bistrita spre Iasi nu exista nici macar acel tren direct indirect 🙂

    Si acum cand vin cu trenul respectiv mai vad lume la pachete, dar parca nu asa ca acum cativa ani.

    • Dollo 27/12/2010 at 14:20 #

      Deci e o afacere cu traditie! 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor