Cât de profitabil e Nașu?

În timp ce numărul călătorilor scade la CFR, crește numărul pachetelor trimise cu Nașu sau cu mecanicul de locomotivă

Trenul de la Suceava a avut opt vagoane. Două s-au mai lipit de la Piatra Neamț. În Gara de Nord din București dacă au coborât o sută de oameni din tot trenul, dar cred că exagerez. Peronul s-a dovedit prea larg pentru cei câțiva călători răzleți, veniți în ajun de Crăciun prin Capitală. Noroc cu două grupuri de cetățeni care populau peronul în așteptarea trenului. S-au aliniat toți, unii la locomotivă și alții la vagonul 10, ca să-și ridice pachetele.

Compartimentul Nașului, din vagonul 10, era burdușit cu pachete trimise de părinții din Moldova, odraslelor din București. Și pe banchete, și sub banchete, și în locurile pentru bagaje de deasupra. Pungi, sacoșe de hypermarket, cutii, saci. La locomotivă, mecanicii aveau și ei partea lor de coletărie. Regula e ca fiecare pachet să aibă o „carte de vizită” atașată. În caz că destinatarul ratează sosirea trenului, să fie sunat de Naș: „Vino, mă, să-ți iei pârjoalele de la mă-ta!”. Dar aproape niciodată nu e nevoie. Destinatarii bat mărunt peronul, de fiecare dată, în așteptarea trenului.

Oamenii s-au aliniat cuminți, la ușa vagonului, ca să-și ridice „prada”. La vagonul 10 au fost vreo 15, dar când plecam noi mai veneau doi în fugă. La locomotivă erau și acolo câțiva. Fiecare pachet trimis astfel pe Naș costă cel puțin 10 lei. Plătibili de expeditor, de regulă. Nu știu cât costă un bilet de călătorie, dar cred că, adunate, sumele căpătate de Naș și de mecanicii de locomotivă pe coletăria „neagră” au rivalizat binișor cu suma strânsă de CFR de la călătorii pentru care a plimbat zece vagoane din nord până în sudul țării.

Nu zic că e rău. Să trimiți un pachet cu Poșta română – mai ales dacă vrei să-ți hrănești copilul aflat vremelnic la oraș – înseamnă o bătaie de cap mai mare, plus un termen de livrare îndelungat. Ca să plătești un curierat rapid, te costă mai mult decât valorează sarmalele din pachet. Așa că pusul sacoșelor la Naș, sau la șoferii de microbuze e infinit mai eficient: ajung în aceeași zi și nu-ți bați capul cu formalități.

Zic doar că madam Boagiu ar putea să ia în serios și această idee de afacere, ca să mai rentabilizeze un pic CFR-ul. Să legalizeze coletăria ad-hoc. E o afacere pe tot parcursul anului, cu perioade de vârf de sărbători, dar nu numai. Pachetele pentru studenți, de exemplu, se trimit săptămânal. Și nici nu va fi nevoie să facă protecție socială pentru Nașii rămași fără această sursă de venit, că oricum le rămâne spaga de la blatiști. Aia nu se poate legaliza. Cred 😀

Etichete: , ,

8 comentarii la “Cât de profitabil e Nașu?” Subscribe

  1. Ale3n 27/12/2010 at 01:07 #

    e o idee buna. se practica si la firmele de transport cu autocar. lucky tour, dacos, atlasib. este mult mai rapid si mai sigur decat orice curier rapid

    • Dollo 27/12/2010 at 01:48 #

      Da, dar banuiesc ca la firmele de transport nu se face la negru, adică banii tot la patron ajung… cred, nu?

  2. Costel 27/12/2010 at 01:54 #

    A dracu' trenul asta de Suceava! Cum o fi ajuns la Piatra-Neamt sa isi "lipeasca" inca 2 vagoane? S-a teleportat? E cumva un miracol de Craciun si nu vrei sa ne spui?

    • Dollo 27/12/2010 at 02:23 #

      Costele, nu sunt asa expertă ca tine în mersul trenurilor din Moldova 😛 Am zis si eu cum a anuntat aia in megafone in gară: „cu vagoane directe de la Piatra Neamț”. Dar, pentru tine special, m-am interesat și am aflat ca vagoanele au venit de la Piatra Neamț și s-au întâlnit cu trenul de Suceava la Bacău, unde s-au și „lipit”. Deci a fost un direct mai indirect 🙂 Multumit?

  3. Costel 27/12/2010 at 01:55 #

    bizzz-bizzz, mac-mac, gulu-gulu

  4. dstb 27/12/2010 at 02:27 #

    Vagoanele se ataseaza la Bacau. N-a gresit.

  5. Ioana Sutu 27/12/2010 at 11:39 #

    La microbuze/autobuze banii de pachet ii ia soferul. Ma refer la rutele interne, in care coletele respective nu sunt inregistrate (puneti-l dvs in spate la bagaje, dar sa aiba bilet pe el). La un moment dat am fost cu o colega din Vaslui la gara Obor sa-si ia pachetul de la microbuz si pana am ajuns noi la microbuzul pe care il vazuseram sosind, pachetul plecase 🙂

    Am primit si eu o gramada de pachete cu trenul de Bistrita in vremea studentiei… care tren de Bistrita reprezinta 4 vagoane care se 'lipesc' de trenul de Baia Mare la un moment dat, deci tot un direct indirect 🙂 Fratele meu a primit o gramada de pachete la Iasi prin microbuze, pentru ca din Bistrita spre Iasi nu exista nici macar acel tren direct indirect 🙂

    Si acum cand vin cu trenul respectiv mai vad lume la pachete, dar parca nu asa ca acum cativa ani.

    • Dollo 27/12/2010 at 14:20 #

      Deci e o afacere cu traditie! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!