Cât de profitabil e Nașu?

În timp ce numărul călătorilor scade la CFR, crește numărul pachetelor trimise cu Nașu sau cu mecanicul de locomotivă

Trenul de la Suceava a avut opt vagoane. Două s-au mai lipit de la Piatra Neamț. În Gara de Nord din București dacă au coborât o sută de oameni din tot trenul, dar cred că exagerez. Peronul s-a dovedit prea larg pentru cei câțiva călători răzleți, veniți în ajun de Crăciun prin Capitală. Noroc cu două grupuri de cetățeni care populau peronul în așteptarea trenului. S-au aliniat toți, unii la locomotivă și alții la vagonul 10, ca să-și ridice pachetele.

Compartimentul Nașului, din vagonul 10, era burdușit cu pachete trimise de părinții din Moldova, odraslelor din București. Și pe banchete, și sub banchete, și în locurile pentru bagaje de deasupra. Pungi, sacoșe de hypermarket, cutii, saci. La locomotivă, mecanicii aveau și ei partea lor de coletărie. Regula e ca fiecare pachet să aibă o „carte de vizită” atașată. În caz că destinatarul ratează sosirea trenului, să fie sunat de Naș: „Vino, mă, să-ți iei pârjoalele de la mă-ta!”. Dar aproape niciodată nu e nevoie. Destinatarii bat mărunt peronul, de fiecare dată, în așteptarea trenului.

Oamenii s-au aliniat cuminți, la ușa vagonului, ca să-și ridice „prada”. La vagonul 10 au fost vreo 15, dar când plecam noi mai veneau doi în fugă. La locomotivă erau și acolo câțiva. Fiecare pachet trimis astfel pe Naș costă cel puțin 10 lei. Plătibili de expeditor, de regulă. Nu știu cât costă un bilet de călătorie, dar cred că, adunate, sumele căpătate de Naș și de mecanicii de locomotivă pe coletăria „neagră” au rivalizat binișor cu suma strânsă de CFR de la călătorii pentru care a plimbat zece vagoane din nord până în sudul țării.

Nu zic că e rău. Să trimiți un pachet cu Poșta română – mai ales dacă vrei să-ți hrănești copilul aflat vremelnic la oraș – înseamnă o bătaie de cap mai mare, plus un termen de livrare îndelungat. Ca să plătești un curierat rapid, te costă mai mult decât valorează sarmalele din pachet. Așa că pusul sacoșelor la Naș, sau la șoferii de microbuze e infinit mai eficient: ajung în aceeași zi și nu-ți bați capul cu formalități.

Zic doar că madam Boagiu ar putea să ia în serios și această idee de afacere, ca să mai rentabilizeze un pic CFR-ul. Să legalizeze coletăria ad-hoc. E o afacere pe tot parcursul anului, cu perioade de vârf de sărbători, dar nu numai. Pachetele pentru studenți, de exemplu, se trimit săptămânal. Și nici nu va fi nevoie să facă protecție socială pentru Nașii rămași fără această sursă de venit, că oricum le rămâne spaga de la blatiști. Aia nu se poate legaliza. Cred 😀

Etichete: , ,

8 comentarii la “Cât de profitabil e Nașu?” Subscribe

  1. Ale3n 27/12/2010 at 01:07 #

    e o idee buna. se practica si la firmele de transport cu autocar. lucky tour, dacos, atlasib. este mult mai rapid si mai sigur decat orice curier rapid

    • Dollo 27/12/2010 at 01:48 #

      Da, dar banuiesc ca la firmele de transport nu se face la negru, adică banii tot la patron ajung… cred, nu?

  2. Costel 27/12/2010 at 01:54 #

    A dracu' trenul asta de Suceava! Cum o fi ajuns la Piatra-Neamt sa isi "lipeasca" inca 2 vagoane? S-a teleportat? E cumva un miracol de Craciun si nu vrei sa ne spui?

    • Dollo 27/12/2010 at 02:23 #

      Costele, nu sunt asa expertă ca tine în mersul trenurilor din Moldova 😛 Am zis si eu cum a anuntat aia in megafone in gară: „cu vagoane directe de la Piatra Neamț”. Dar, pentru tine special, m-am interesat și am aflat ca vagoanele au venit de la Piatra Neamț și s-au întâlnit cu trenul de Suceava la Bacău, unde s-au și „lipit”. Deci a fost un direct mai indirect 🙂 Multumit?

  3. Costel 27/12/2010 at 01:55 #

    bizzz-bizzz, mac-mac, gulu-gulu

  4. dstb 27/12/2010 at 02:27 #

    Vagoanele se ataseaza la Bacau. N-a gresit.

  5. Ioana Sutu 27/12/2010 at 11:39 #

    La microbuze/autobuze banii de pachet ii ia soferul. Ma refer la rutele interne, in care coletele respective nu sunt inregistrate (puneti-l dvs in spate la bagaje, dar sa aiba bilet pe el). La un moment dat am fost cu o colega din Vaslui la gara Obor sa-si ia pachetul de la microbuz si pana am ajuns noi la microbuzul pe care il vazuseram sosind, pachetul plecase 🙂

    Am primit si eu o gramada de pachete cu trenul de Bistrita in vremea studentiei… care tren de Bistrita reprezinta 4 vagoane care se 'lipesc' de trenul de Baia Mare la un moment dat, deci tot un direct indirect 🙂 Fratele meu a primit o gramada de pachete la Iasi prin microbuze, pentru ca din Bistrita spre Iasi nu exista nici macar acel tren direct indirect 🙂

    Si acum cand vin cu trenul respectiv mai vad lume la pachete, dar parca nu asa ca acum cativa ani.

    • Dollo 27/12/2010 at 14:20 #

      Deci e o afacere cu traditie! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉