Cervantes, fost Cișmigiu, colț cu Elisabeta

Dintr-o fostă glorie a Capitalei n-a mai rămas decât coaja. Hotelul Cișmigiu, la parterul căruia se lăfăia celebra berărie Gambrinus, a fost demolat

M-am plimbat azi prin București, pe jos, ca să-i descopăr mirosul de târg de Crăciun cu care ne păcălește primăria, în cârdășie cu televiziunile. E o minciună sinistră, tovarași! Dar dincolo de aspectul decrepit al targului din Cișmigiu, și al orașului în general, am descoperit abia azi că dintr-o fostă glorie a Capitalei n-a mai rămas decât coaja. Hotelul Cișmigiu, la parterul căruia se lăfăia celebra berărie Gambrinus, a fost demolat. În locul lui se pregătește să vină, din 2012, Institutul Cervantes.

Dacă n-aveți ce face, dar numai dacă ăsta ar fi ultimul lucru din lume care v-ar rămâne de făcut, puteți să mergeți în Cișmigiu. S-a deschis patinoarul pe lac, iar aleile din stânga lacului – cum te uiți dinspre fosta primărie – sunt ocupate cu căsuțe din lemn la care se vând diverse. Vin fiert, slană, covrigi, acadele, turtă dulce, cârnați, porumb fiert/copt, Kurtos, mănuși de piele, căciuli de blană, șosete de lână. Prețurile sunt tăioase ca frigul de afară: 5 lei porumbul, 5 lei păhărelul de vin fiert. Sunt și niște gratargii, dar arată rebegiți de frig și murdari, de parcă nu s-ar fi spălat de ceva timp, așa că-ți taie orice poftă de mici sau pastramă.

Cum ieșiți din Cișmigiu, bulevardul Elisabeta arată și mai trist. Ca un făcut, majoritatea spațiilor comerciale de la parter sunt părăsite sau în renovare. Singurele firme rămase în picioare mai sunt McDonald-s, KFC, un cinema jegos, Primăria sectorului 5 și cam atât. Marea surpriză, pentru mine, a fost coaja imensă, acoperită cu o pânză albastră, a fostului Hotel Cișmigiu. După ce a stat mai bine de un deceniu părăsit, prins într-un scandal de revendicări dubioase, hotelul a încăput pe mâna Hercesa, o firmă care promitea reabilitarea.

Hotelul Cișmigiu a fost construit în 1912. Cică ar fi fost prima clădire de pe Bulevardul Elisabeta, și la vremea aia a fost o mândrie pentru oraș. În vremea comuniștilor a cunoscut celebritatea mai degrabă datorită berăriei de la parter, Gambrinus. A nu se confunda cu berăria lui Caragiale, care era undeva mai sus, pe strada Câmpineau, lângă fostul Teatru Național. Dar pentru alde pensionarii ca mama, acest Gambrinus, de pe Brezoianu, colț cu Elisabeta, este singurul care a contat cândva.

Cum vă spuneam, din faimosul hotel n-a mai rămas acum decât coaja. Prin găvanele ferestrelor se văd clădirile din spate. Dar și o ditamai construcția, în interior. Am o vagă bănuială că interiorul va avea un regim de înălțime „un pic” mai mare decât fațada, ca așa se poartă în ultimii ani. Cine știe ce zgârie nor de sticlă se va ascunde în spatele unei fațade de P+4. Și asa zicem că am conservat clădirea istorică…

Un afiș roșu anunță că acolo se va muta Institutul Cervantes, din 2012. E bine că deja au un chiriaș, dacă ne gândim că de exemplu clădirea de lângă Cișmigiu, pe aceeași parte a bulevardului, șade reabilitată și neocupată de ani de zile.

Salutari din București!

Etichete: , , , , ,

11 comentarii la “Cervantes, fost Cișmigiu, colț cu Elisabeta” Subscribe

  1. Elena 12/12/2010 at 01:54 #

    Cismigiul tau, Dollo, nu prea seamana cu cel din amintirile mele din studentie… Si, desi nu cred ca am varsta mamei tale, Gambrinus a contat si pentru mine, candva…

  2. Daniel 12/12/2010 at 04:34 #

    Drama din piesa "Hotel Cismigiu"-Vama Veche se pare ca a fost reala……..cu toate ca sunt ffff impotriva demolarii reperelor istorice ale orasului, mai bine prefer ca in locul unei cladiri, cum e cea de fata, si care devenise un cadavru had si lugubru, sa apara ceva, util, eventual si frumos……..N-am fost atent la modificarea survenita acolo, dar din pozele puse de tine pare ca totusi s-a pastrat structura cladirii……..Da Doamne sa nu apara un o cladire gen "acvariu" !!!

    • Dollo 12/12/2010 at 13:57 #

      Elena – cred ca si eu am baut vreo bere la acel Gambrinus, pe vremea lui Ceausescu. Dar nu-mi amintesc exact, singura mea imagine despre acea cladire dateaza de mai incoace, cand asa cum spune si Daniel, era o mizerie lugubra.
      Daniel – Nu stiu ce vezi tu, dar in interior nu mai e nimic. Ce structura sa pastreze, daca e demolat tot? E doar peretele de la strada pastrat, in spatele caruia fac o cladire, alta… Despre accidentul din casa liftului, de care zici, am auzit si eu, dar nu stiu cat o fi fost de real.

  3. mircea 13/12/2010 at 20:05 #

    Daca ai drum spre Berlin, opreste-te in Dresda. Ia cu tine niste poze din 1945 si n-o sa-ti vina sa-ti crezi ochilor cum au fost in stare nemtii (chiar pe timpul RDG-ului) sa refaca exact ca inainte cladirile. Si vorbesc de sute de cladiri si palate, nu doar de Semper Oper sau de Dom. De fapt e valabil in toata Germania, si chiar si in maghiara Budapesta… Romanii, care au reusit sa mute cladiri inca din anii '70-'80 acum nu mai sint in stare decit sa demoleze cladiri istorice si sa faca in loc kitsch-uri.

    • Dollo 14/12/2010 at 00:08 #

      Da, nu numai nemții și-au conservat frumos centrele istorice, ci și foste țări comuniste mai la vest de noi. Problema noastra a fost/este corupția mai mare din administrație, care n-a fost capabilă astfel să țină piept intereselor imobiliare. Iar în cazul hotelului Cismigiu poate ca special a fost lasat 20 de ani in paragina, ca sa existe motivatia solida de a-l demola, sub pretextul ca e prea deteriorat ca sa se mai poata reabilita.
      Bucurestiul miroase acum a iarna, chiar daca n-are zapada. Dar atat. Nu tu turta dulce, nu tu scortisoara, nici vin fiert sau tuica. A iarna si a esapament.

  4. mircea 13/12/2010 at 20:07 #

    A, si nu ne-ai zis cum miroase Bucurestiul 🙂

  5. Jay 23/12/2010 at 20:04 #

    http:// http://www.horeca.ro/stiri/884-hotelul-cismigiu-de-la-ru...

    • Dollo 23/12/2010 at 21:57 #

      OK Jay, ramane de vazut cum va arata finalul 🙂

  6. Jay 23/12/2010 at 20:06 #

    citim des dollo.ro… multumim

  7. Sarah 02/07/2011 at 01:38 #

    Hi! Lovely post… I just read that Hotel Cismigiu will be reopening…but wihtout Gambrinus. In the place of this wonderful beer cavern will be a commercial area and the mezzanine and first floor…office space. I nearly cried. See here: http://www.bucharestherald.com/tourism/38-tourism/22044-cismigiu-hotel-reopens-after-a-century-surrounded-by-myths-but-with-no-gambrinus-beerhouse Haven’t seen anything in the Romanian press about the reopening – but then, I didn’t look. This was more than enough to ruin my day.
    Lovely blog. Bravo!

    • Dollo 02/07/2011 at 10:05 #

      Hi Sarah, thanks for the news, interesting information. I see that you love Romania, perhaps we meet some time to speak about, what do you say? 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor