M-am plimbat azi prin București, pe jos, ca să-i descopăr mirosul de târg de Crăciun cu care ne păcălește primăria, în cârdășie cu televiziunile. E o minciună sinistră, tovarași! Dar dincolo de aspectul decrepit al targului din Cișmigiu, și al orașului în general, am descoperit abia azi că dintr-o fostă glorie a Capitalei n-a mai rămas decât coaja. Hotelul Cișmigiu, la parterul căruia se lăfăia celebra berărie Gambrinus, a fost demolat. În locul lui se pregătește să vină, din 2012, Institutul Cervantes.
Dacă n-aveți ce face, dar numai dacă ăsta ar fi ultimul lucru din lume care v-ar rămâne de făcut, puteți să mergeți în Cișmigiu. S-a deschis patinoarul pe lac, iar aleile din stânga lacului – cum te uiți dinspre fosta primărie – sunt ocupate cu căsuțe din lemn la care se vând diverse. Vin fiert, slană, covrigi, acadele, turtă dulce, cârnați, porumb fiert/copt, Kurtos, mănuși de piele, căciuli de blană, șosete de lână. Prețurile sunt tăioase ca frigul de afară: 5 lei porumbul, 5 lei păhărelul de vin fiert. Sunt și niște gratargii, dar arată rebegiți de frig și murdari, de parcă nu s-ar fi spălat de ceva timp, așa că-ți taie orice poftă de mici sau pastramă.
Cum ieșiți din Cișmigiu, bulevardul Elisabeta arată și mai trist. Ca un făcut, majoritatea spațiilor comerciale de la parter sunt părăsite sau în renovare. Singurele firme rămase în picioare mai sunt McDonald-s, KFC, un cinema jegos, Primăria sectorului 5 și cam atât. Marea surpriză, pentru mine, a fost coaja imensă, acoperită cu o pânză albastră, a fostului Hotel Cișmigiu. După ce a stat mai bine de un deceniu părăsit, prins într-un scandal de revendicări dubioase, hotelul a încăput pe mâna Hercesa, o firmă care promitea reabilitarea.
Hotelul Cișmigiu a fost construit în 1912. Cică ar fi fost prima clădire de pe Bulevardul Elisabeta, și la vremea aia a fost o mândrie pentru oraș. În vremea comuniștilor a cunoscut celebritatea mai degrabă datorită berăriei de la parter, Gambrinus. A nu se confunda cu berăria lui Caragiale, care era undeva mai sus, pe strada Câmpineau, lângă fostul Teatru Național. Dar pentru alde pensionarii ca mama, acest Gambrinus, de pe Brezoianu, colț cu Elisabeta, este singurul care a contat cândva.
Cum vă spuneam, din faimosul hotel n-a mai rămas acum decât coaja. Prin găvanele ferestrelor se văd clădirile din spate. Dar și o ditamai construcția, în interior. Am o vagă bănuială că interiorul va avea un regim de înălțime „un pic” mai mare decât fațada, ca așa se poartă în ultimii ani. Cine știe ce zgârie nor de sticlă se va ascunde în spatele unei fațade de P+4. Și asa zicem că am conservat clădirea istorică…
Un afiș roșu anunță că acolo se va muta Institutul Cervantes, din 2012. E bine că deja au un chiriaș, dacă ne gândim că de exemplu clădirea de lângă Cișmigiu, pe aceeași parte a bulevardului, șade reabilitată și neocupată de ani de zile.
Salutari din București!
Cismigiul tau, Dollo, nu prea seamana cu cel din amintirile mele din studentie… Si, desi nu cred ca am varsta mamei tale, Gambrinus a contat si pentru mine, candva…
Drama din piesa "Hotel Cismigiu"-Vama Veche se pare ca a fost reala……..cu toate ca sunt ffff impotriva demolarii reperelor istorice ale orasului, mai bine prefer ca in locul unei cladiri, cum e cea de fata, si care devenise un cadavru had si lugubru, sa apara ceva, util, eventual si frumos……..N-am fost atent la modificarea survenita acolo, dar din pozele puse de tine pare ca totusi s-a pastrat structura cladirii……..Da Doamne sa nu apara un o cladire gen "acvariu" !!!
Elena – cred ca si eu am baut vreo bere la acel Gambrinus, pe vremea lui Ceausescu. Dar nu-mi amintesc exact, singura mea imagine despre acea cladire dateaza de mai incoace, cand asa cum spune si Daniel, era o mizerie lugubra.
Daniel – Nu stiu ce vezi tu, dar in interior nu mai e nimic. Ce structura sa pastreze, daca e demolat tot? E doar peretele de la strada pastrat, in spatele caruia fac o cladire, alta… Despre accidentul din casa liftului, de care zici, am auzit si eu, dar nu stiu cat o fi fost de real.
Daca ai drum spre Berlin, opreste-te in Dresda. Ia cu tine niste poze din 1945 si n-o sa-ti vina sa-ti crezi ochilor cum au fost in stare nemtii (chiar pe timpul RDG-ului) sa refaca exact ca inainte cladirile. Si vorbesc de sute de cladiri si palate, nu doar de Semper Oper sau de Dom. De fapt e valabil in toata Germania, si chiar si in maghiara Budapesta… Romanii, care au reusit sa mute cladiri inca din anii '70-'80 acum nu mai sint in stare decit sa demoleze cladiri istorice si sa faca in loc kitsch-uri.
Da, nu numai nemții și-au conservat frumos centrele istorice, ci și foste țări comuniste mai la vest de noi. Problema noastra a fost/este corupția mai mare din administrație, care n-a fost capabilă astfel să țină piept intereselor imobiliare. Iar în cazul hotelului Cismigiu poate ca special a fost lasat 20 de ani in paragina, ca sa existe motivatia solida de a-l demola, sub pretextul ca e prea deteriorat ca sa se mai poata reabilita.
Bucurestiul miroase acum a iarna, chiar daca n-are zapada. Dar atat. Nu tu turta dulce, nu tu scortisoara, nici vin fiert sau tuica. A iarna si a esapament.
A, si nu ne-ai zis cum miroase Bucurestiul 🙂
http:// http://www.horeca.ro/stiri/884-hotelul-cismigiu-de-la-ru...
OK Jay, ramane de vazut cum va arata finalul 🙂
citim des dollo.ro… multumim
Hi! Lovely post… I just read that Hotel Cismigiu will be reopening…but wihtout Gambrinus. In the place of this wonderful beer cavern will be a commercial area and the mezzanine and first floor…office space. I nearly cried. See here: http://www.bucharestherald.com/tourism/38-tourism/22044-cismigiu-hotel-reopens-after-a-century-surrounded-by-myths-but-with-no-gambrinus-beerhouse Haven’t seen anything in the Romanian press about the reopening – but then, I didn’t look. This was more than enough to ruin my day.
Lovely blog. Bravo!
Hi Sarah, thanks for the news, interesting information. I see that you love Romania, perhaps we meet some time to speak about, what do you say? 🙂