Nu știu cum o fi prin alte orașe, dar la București e o adevărată epidemie de covrigării în ultimul an. O fi din cauza crizei, de nu mai au căutare „fornetăriile”? Că nu-mi închipui că a fost lovită populația de o subită pasiune pentru coca sănătoasă, în detrimentul aluatului iradiat de la Fornetti.
Am observat proliferarea asta a covrigăriilor cam de astă primăvară, când am cumpărat cei mai buni covrigi din viața mea, de la un cuptor pus lângă intrarea pe Lipscani, chiar în coasta pizzeriei Sherifs sau cum s-o mai chema aia. Între timp covrigăria aia a dispărut, dar sunt multe altele prin zonă. Azi când m-am dus la Piața Vitan am descoperit că în locul unei cofetării a apărut covrigăria din poză.
Din păcate, parcă odată cu înmulțirea lor cred că s-a terminat sarea. Că majoritatea fac covrigi frumoși, arătoși, mari (se pare că asta e principala calitate pe care o scot toți în față), dar fără sare. Au mac, susan, dar nu și sare. Ceea ce face ca mulți să fie doar o cocă fără gust.
Pe vremea copilăriei mele erau sifonăriile alea care vindeau sirop de visine și făceau covrigi simpli, fără împletituri. Îmi amintesc că pierdeam zile întregi pe lângă sifonăria de la mine de pe stradă, pentru că eram fascinată de mașinăria la care se spălau paharele. Era o chestie cu o cuvă de inox, o doamnă punea paharul cu gura în jos deasupra unui jet de apă, și se spăla paharul. Apoi îl punea la scurs și uscat. Pe vremea aia nu erau de unică flosință nici pahare, cum nu erau nici seringile… Dar siropurile alea erau reci și bune, iar covrigii calzi.
De aia, dacă tot ne-am întors la covrigi mă gândesc, ce mișto ar fi să se redeschidă și sifonăriile, și în loc de Coca Cola, Pepsi, Fanta, Mirinda sau alte chimicale să bem sirop de vișine, cireșe, muguri de brad sau fructe de pădure. Din pahare groase de sticlă, pe care să le spele o doamnă la o mașinărie fantastică… 🙂
Da, e o modă a covrigăriilor şi în provincie, în speţă în Braşov.
Aici au şi sare.
Dar nu-mi place termenul de covrigărie, preferam arhaicul simigerie.
Sifonăriile nu se pot redeschide, pentru că în mod oficial, apa din reţeaua publică de apă potabilă nu mai este recomandată pentru băut ca atare. Cel mult, să facă sifon cu apă din bidoane de-alea de 19 litri.
Sifon, 25 de bani, sirop, 75 de bani. Parcă aşa era…
Da, acum că zici parcă îmi amintesc și eu prețurile astea, dar nu mai știu cât era covrigul. Mă mir că la Brașov au recunoscut asta cu apa, că la București francezii de la Apa Nova nu admit în ruptul capului. Ei susțin că apa de la robinet e bună de băut, și sunt blindați de analize. Evident că mulți bem apă îmbuteliată, dar oficial ni se spune că suntem fițoși…
Daca vrei covrigi cu sare tre sa ajungi la metrou la Piata Victoriei 🙂
Deci, nu stiti nimic. :)))
E o afacere chestia asta cu covrigariile: daca ai 9000 de euroi, o firma iti pune la dispozitie aparatura si un nene care sa-ti instruiasca niste oameni. Basca, materia prima pentru primele sute-1.000 de covrigi ti-o da firma asta ca cado'. Tu trebuie doar sa-ti gasesti un loc cu vad bun. Deci: totul e o afacere, in genul fostului forneti. diferenta: nu trebuie sa-ti branduiesti pravalia ta, ca la fornetti, iar materia prima, ulterior, ti-o poti lua de unde vrei. Capisci?
Inca una si ma duc: n-ati vazut ca toate covrigariile astea au aceeasi aparatura? Vand aceeasi covrigi, diferiti si de aia de la Brasov, si de aia de la Buzau.
Gata!
Andreea – de la Victoriei n-am mâncat, ce-i drept, dar pe la Unirea toți sunt fără sare
GerogeL – mă gândeam eu că tre să fie un șpil, deci 9000 de euroi… Scump, la MLM-ul ăla era mai ieftină pornirea 😉
Ba chiar de mai bine de un an. Cred ca undeva pe la sfarsitul verii lui 2009 au inceput sa fie inlocuite "fornetariile" de "covrigarii". Mutare care mie personal imi place – nu suport chestiile in… nu stiu cum ii zice… aluat din ala umflat, cu multe foite :)) In schimb, covrigii… cand eram mica si locuiam cu parintii tatalui la Braila si la fiecare plimbare prin centru treceam pe la covrigaria de pe Republicii 🙂 La metrou la Unirii, Timpuri Noi, Victoriei, covrigariile au aparut chiar pe locul fostelor "fornetarii"
Cat despre sare, ce pot sa zic… eu nu suport mancarea sarata, asa ca aia de la Unirii mi se par sarati. Nu cei mai sarati, ca stiu ca prin alte parti mi-a venit sa urlu dupa prima muscatura si pur si simplu m-am apucat sa curat cristalele de sare cu… greu, ca unghiile mele-s mereu taiate scurt :)) Ma dispera ca nu prea pot sa gasesc doar cu mac, fara sare. Peste tot sunt cu mac si sare sau cu susan. Susanul nu-mi prea place, iar sarea nici atat. Bine ca se gasesc prin unele locuri cu stafide sau cu nuca (doua mari slabiciuni de-ale mele).
Ah, si referitor la cum era pretul covrigilor inainte de 2009: in mai 2003 tin minte sigur ca am luat covrigi de la Dristor cu 2500 lei (vechi). Tin minte sigur… ca-i greu de uitat primu' curs de Structuri de Date si Algoritmi la care am intarziat :)) In 2007 treceam uneori dupa sau inainte de cursuri prin zona Lipscani si erau trei covrigarii: 60 bani, 70 bani si 80 bani 🙂
Ana, te trimit eu la sigur la cei mai nesărați covrigi: e covrigăria aia din apropiere de Cocor, când mergi în sus dinspre Unirea, pe dreapta, lângă o shaormărie. Arată bine, sunt crocanți, dar nesărați. Și în cocă, și la suprafață 🙂
Parcă-parcă un covrig ar fi fost 1 leu şi 25 de bani în 1989… dar nu bag mâna în foc.
Covrigii merg cu sucul de la dozator. E semn ca saraceste lumea… In timpul boom-ului economic (cauzat de cresterea pietei de credite si a pietei imobiliare din 2001 pana in 2008) , a crescut Fornetti si diverse patiserii care vindeau, tot la geam, prajituri, pateuri, felii de pizza si mai multe tipuri de sandwich (incalzite la cuptor cu microunde). Acum s-au reprofilat: covrigu' este snack-ul saracului, si mai are norocul ca nu e tabu.
Daca tot luati corvrigi, macar luati cu susan sau mac, ca au foarte multe minerale importante pentru sistem (susanul are extrem de mult calciu, de ex.).
Io tin minte covrigeii in punguta de celofan vinduti in alimentara inainte de '89. Parca 2 lei costau 5 sau 6 bucati, si erau tari ca piatra. Efectiv ii spargeai cu dintii! Rodeam la unul din ala 5 minute, dar erau atit de gustosi!
Aaa, si mi-am adus aminte de grisine…
Mircea – da, grisine ca alea de pe vremea lui Ceausescu n-am mai mâncat demult 🙂
Dumnezero – cred că mai degrabă patiseria a fost un soi de perioadă de miere pentru societatea românească sătulă de covrigii tari din comunism. Apoi ne-am revenit. Ți se acrește și de prea multă miere la un moment dat 😉 Iar apropos de sărăcie, atâta vreme cât o să tot văd sute de oameni care se calcă în picioare la deschiderea unui hypermarket, n-o să cred că poporul a sărăcit. Poate doar la minte.
Ana, eu una chiar vreau sa fac o petitie (e la moda) sa se reintroduca covrigii cu sare ca n-am mai gasit unul de muuuuulta vreme. ceea ce indeobsete se numeste "cu mac si sare" sau "cu susan si sare" este un covrig dulce cu muuuult mac sau cu muuult susan (Dumnezero, iubesc calciul din branza!!!!). lipseste cu desavarsire de pe covrigi sarea aia maaaare si muuuulta care facea deliciul unei bucati de aluat copt!
colegele mele de birou asteapta cu interes initierea petitiei 😉 sustine si altcineva petitia mea? dollo, anyone else?
Categoric: să fie sare pe covrigi, zic!
@Dollo, referitor la deschideri din supermarket… lumea se calca in picioare pentru a prinde reducerile de la deschideri; e doar o dovada a efectului prohibitiv al preturilor mari (si a scaderii puterii de cumparare). Si la americani, de vineria neagra, cand se omoara in imbulzeala si chiar se calca in picioare, momeala este bazata pe super-reduceri.
Momentan inca nu e mare saracie, dar cand vezi ca o sa dea faliment lanturile de carne, atunci e un semn bun, ca romanii sunt mari fani ai carnurilor… iar acestea vor fi printre ultimele "delicii" la care ar fi capabili sa renunte.
@it's me, me, me!
Si cei dulci sunt foarte buni, eu am ocolit doar pe cei cu sare fiindca e sare pura si concentrata, de la care nu castigi nimic, desi excita limba bine. Referitor la lapte: este o sursa proasta de calciu (absorptie grea), iar daca consumi in cantitati mari (branzeturile sunt forme concentrate), duce la pierderea de calciu din oase… e o ironie pe undeva pe acolo (decalcifiere, osteoporoza, pietre la rinichi – ca acolo se mai aduna calciul, si alte diverse experiente neplacute).