Cum ar fi un Crăciun fără „Singur acasă”?

Chiar nu s-a mai scris nimic nou în ultimii 10-15 ani? Vedem aceleași filme pe bază de Grinch, Scrooge, Miracolul de pe strada 34, Wonderful life...

Ca piftia fără usturoi sau nunta fără lăutari. Vă puteți imagina așa ceva? Un Crăciun fără filmele tematice? Programele TV arată zilele astea precum programele alea la mișto pe care unii dintre noi și le mai amintesc, din vremea lui Ceaușescu. În care dimineața la prânz și seara toate emisiunile erau pe bază de tovarășul și sinistra lui soție. Numai că personajele principale sunt acum Scrooge, Grinch, Santa, Rudolf, elfii și compania.

Dar parcă s-ar fi oprit creativitatea la fratii Grim sau Dickens, în ultimii 10-15 ani vedem aceleași filme: de Paște sunt pe bază de Iisus, de Crăciun pe bază de Grinch, Scrooge, Miracolul de pe strada 34, A wonderfull life, Singur acasă, si o serie de filme ușurele, de dragoste, în care căldura și spiritul Crăciunului topesc fără greș inimile împietrite ale afaceriștilor veroși. Pe toți îi apucă evaluările personale taman în Ajun, după ce fuseseră niște ticăloși la job, tot anul, și invariabil rămân înzăpeziți undeva, în preajma unei familii sărace, dar iubitoare, care le reinsuflă valorile umaniste.

Nu zic, e nasol să umpli de sărbători atâta timp de emisie, când tot realizatorul de tocșouri vrea să stea și el cu familia, în mijlocul sarmalelor. Mai înțeleg și că bugetele pentru achiziții de filme nu sunt prea generoase în ultimul timp. Dar cred că se pot redifuza și alte filme, unele chiar bune, pe care mulți ar vrea să le vadă. Că pe astea din seria enumerată mai sus cred că numai feții din burțile gravidelor care se grăbesc să nască anul ăsta (pentru indemnizația de mame) nu le-au văzut.

Mă chinuiam zilele astea să-mi amintesc, ce dădea TVR înainte de 89 pe vremea asta. Nu-mi amintesc. De parcă ar fi fost o altă viață.

Etichete: , ,

9 comentarii la “Cum ar fi un Crăciun fără „Singur acasă”?” Subscribe

  1. Béranger 20/12/2010 at 17:41 #

    Cin'te pune să te uiţi la tembelizor? DVD-uri n-ai?

    • Dollo 20/12/2010 at 17:41 #

      Ba da, dar le-am vazut si pe alea :))

  2. mircea 20/12/2010 at 23:24 #

    Mi-am adus aminte ca am primit anul trecut integrala Stan si Bran si n-am apucat sa le vad. Deci Craciunul asta la mine va fi cu Oliver and Hardy!

  3. Béranger 20/12/2010 at 23:48 #

    Am sezoanele 1-4, adică 153 de episoade din Alfred Hitchcock Presents (1955–62). Am ce vedea.

    • Dollo 21/12/2010 at 15:55 #

      Mircea – Stan si Bran suna bine 🙂
      Beranger – La mine in cartier s-au inmultit peste masura pescarusii, care fac un zgomot infernal mai ales noaptea. Deci e cam Hitchcock all night long 🙂
      Ana – și mie imi placea de Rex, comisarul, dar nu l-am mai vazut demult.
      Ioana – hm, piftia fara usturoi chiar e nashpa 🙂
      Daniel – citisem initial „ca muierea fara fitze”. Parca suna mai bine 😛

  4. Ana 21/12/2010 at 02:09 #

    Eu am Kommissar Rex (is topita dupa ciobanestii germani de soiul animalului ala) in neamta (sezoanele 1-10 si 12) si italiana (sezonul 13).

    De vreo saptamana si jumatate tot revad cate un episod zilnic.

    Si azi la gogoserie era sa-i zic tipei "ohne Zucker, bitte!" =))

    Mai de Craciun, recomand https://www.youtube.com/watch?v=sGZsPlPO7_Q – e adorabil!

  5. Ioana Sutu 21/12/2010 at 02:33 #

    Eu abia astept piftia fara usturoi… aka racituri, dar tot fara usturoi. Ma duc la mamaaaaaa 🙂

  6. Daniel 21/12/2010 at 04:18 #

    Piftia fara usturoi……? Ca muierea fara tzatze……. :)))))))))

  7. Daniel 21/12/2010 at 18:12 #

    Doar suna mai bine….. :)))))))))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉