De ce dăm cu aspiratorul „mai târziu” că acum mi-e lene? De ce „facem, facem”, dar „mai încolo”, nu se știe când, dar nu acum? De ce e mai acceptabil orice alt moment în locul prezentului? Nu sunteți tot voi ăia care faceți acel lucru, și atunci, ca și acum? Care e diferența?
Un raspuns ar fi: fac cand vreau eu, nu cand vrei tu!
Mai aveți variante? 🙂
Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac
De ce credem toate tâmpeniile…
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
Când relele lumii te ajung și-n paradis
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac
De ce credem toate tâmpeniile…
Sanitarul: Pe mine mă uimește nivelul atât de coborât al ...
moreact: .....totusi, f rapid se putea 'lamuri' teorema p...
Dragos: Au trecut 3 ani si nu s-a schimbat nimic! efectiv ...
Sebastian: Servus Dollo
la pont@hotnews.ro iti recomand sa...
VASILIU MIRCEA PAUL: Arnold J. Toynbee Studiu asupra istoriei
Sinte...
Florin: Ehe, drumul justiției este lung. Eu am pomenit ca...
Dollo: Da, bine de știut și asta cu cazurile de tutelă...
Ady: ”Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne pla...
Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată
Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.
La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.
Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉
Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛
Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.
asta imi aduce aminte de studentie
de maine ma apuc de invatat
Aia nu se pune, ca si noi fetele eram la fel la invatat 😉 Eu ziceam de treburile casnice… 😀
Nu fa azi ceea ce poti lasa pe miine. Miine poate nu va mai fi nevoie!
Da, da, sigur, ca face cineva in locul tau 😛
Procrastinare fara limite.
Legat de treaba cu relatia de cuplu, nu ne place orarul fragmentat. Raspunsul imediat la o cerere inseamna vulnerabilitate la cereri spontane si haotice care provoaca stres, anxietate si confuzie, si consuma resurse mentale (pentru ca actiunile pot sa fie diverse, necesitand informatii din domenii diverse, deci uzura mentala).
Daca facem chestii, le facem cand le putem face bine sau repede, cum e la locul de munca. E o combinatie de lene, oportunism si eficienta, fapt ce da o ordine si un ritm la ziua obisnuita.
Problema este procrastinarea…
Ochelarista: "Da' si eu fac la fel". DECI??? asta e descremenare :))
Inseamna ca la voi in familie e invers, tu GeorgeL tragi de ea sa faceti treaba in casa, si ea zice „facem, facem, dar mai incolo”. Bravo ei, se impune! :))
Pt. Dumnezero!!!
Exact asta se intampla la mine in cuplu de 24 ani…Abia acum inteleg de ce boala sufera sotul meu. Da, procrastinare fara limite, care pe mine m/a devorat de toate rabdarile de care am putut da dovada in 24 ani. In tot acest timp a uitat s/au a amanat casatoria. Fiul nostru are 18 ani deja. Traim intr/o casa netranscrisa de 14 ani…Ce poate fi mai horor ca o viata cu un astfel de om. Habar nu aveam ca exista o boala ca asta desi am trait/o intens si cand semnalam s/au incercam sa schimb ceva asta era raspunsul intotdeauna…nu fac cand imi spui tu , fac cand vreau eu!!! Proasta de mine am tacut si am asteptat lucrurile care nu s/au intamplat niciodata. Eu m/am imbolnavit psihic si sunt alergica la tot ce ma inconjoara, parca totul este infect…Si dependenta este al naibi de nasoala plus criza economica si varsta in care chiar nu mai vad o speranta…
Cred ca trebuie predat in scoli aceste boli ce pot afecta un cuplu, ca viitoarele victime sa le poata recunoaste din timp…Uitati/va la mine ca le/am simtit pe pielea mea, am stiut ca nu e sanatos asa si totusi nu am putut face nimic, deoarece probabil pe langa aceasta boala mai exista in capul lui bolnav si alte elemente cu care am fost abuzata psihic .