În ultimii doi ani 645.000 de români au rămas fără job. Trei sferturi provin din mediul privat. Restul, bugetari. Cifrele sunt de la Institutul Național de Statistică (INS), care mai spune că acum România a rămas cu 6,4 milioane de angajați, dintr-o populație aptă de muncă de aproape 10 milioane.
Alte cifre are președinția. Băsescu zice că avem 4, 7 milioane de salariați cu forme legale și 1,6 milioane de muncitori la negru. Și că de asta trebuie să schimbăm Codul muncii, ca să combatem munca la negru. Sindicatele și patronatele, nu și nu! De ce credeți că nu sunt de acord patronatele cu schimbarea Codului muncii, deși propunerile îi favorizează net pe angajatori?
Lucurile stau așa: Guvernul a tot zis din 2009 că vrea să schimbe Codul muncii, că nu mai corespunde cu criza economică. Dar abia acum vreo lună a aruncat pe piață un proiect de modificare. Inițial nu și l-a asumat, dar a chemat la negocieri pe marginea lui sindicatele și patronatele. Acestea s-au scandalizat profund, de parcă ar fi auzit prima dată de intenția guvernului.
Sindicatele, firesc, au refuzat să discute, că doar lor le convine actuala formă. Codul muncii îl favorizează pe angajat și, zic specialiștii, așa ar și trebui. Să-l favorizeze pe cel mai slab dintr-o relație. Numai că la fel de inflexibile s-au arătat și patronatele: „Atât patronatele cât şi sindicatele au ajuns la concluzia că România nu are nevoie în acest moment de modificări la Codul Muncii şi nici de un Cod al dialogului social. Niciuna dintre părţi nu a fost de acord cu modificările pe care Guvernul ar intenţiona să le aducă, în condiţiile în care aceste propuneri de modificare au venit din partea investitorilor străini şi nu din partea partenerilor sociali”, a declarat Dan Matei Agaton, purtătorul de cuvânt al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR).
În general proiectul îi oferă patronului mai multe mijloace de a dispune cum dorește de angajat: îl concediază mai ușor, îl angajează mai greu, îl pune la multe luni de probă sau de preavize, îi oferă cadrul legal pentru ziua de lucru mai lungă de 8 ore etc.
Vă veți întreba, ca și mine, de ce atunci nu îl vor patronatele române? Din spirit de solidaritate cu poporul pauperizat? Nu. Din orgoliu că n-au fost ei ăia care să facă propunerile, ci niște patroni străini de țară și neam? Da. Greu de crezut, dar ăsta a fost motivul invocat oficial. Neoficial, de vină e prostia, după cum mi-a explicat cineva din Camera de Comerț a României, organizație neguvernamentală și apolitică (teoretic) care nici măcar n-a fost implicată în această pseudo-negociere a Codului muncii, deși este forul cel mai reprezentativ al patronatelor din țărișoară. „Sunt proști, neorganizați, nu-și cunosc interesele pentru că mulți nu fac afaceri pe banii lor și nici nu-i interesează. Iar acest Agaton Șpagaton care-i reprezintă nici măcar nu e patron!”, mi-a explicat sursa mea din Camera de Comerț.
OK. Mărturisesc că nu mi-am crezut sursa. Și am insistat, cu încăpățânare, să aflu de la confederațiile patronale românești ce au împotriva proiectului de modificare a Codului muncii. Două dintre federații, din construcții și industria alimentară, mi-au cerut să le trimit întrebările pe email. Nimeni nu știa cine de la ei ar putea să-mi răspundă, dar s-au străduit. Directorul de la RomAlimenta m-a rugat chiar să-i trimit și modificările la Cod, ca să aibă pe ce-și da cu părerea!!
„Păi cum, dumneavoastră nu le știți? Că se discută de o lună de zile, iar patronatele le-au respins…!”, l-am întrebat șocată.
„Le știm, cum să nu, dar știți cum e, românul nu mai are răbdare să citească texte lungi, dacă aveți dumneavoastră o formă pe scurt, ca să meargă mai repede și să știm exact la ce să vă răspundem…!”, mi-a explicat Mihai Vișan de la Romalimenta.
WTF!? Ăștia sunt partenerii de dialog ai guvernului!
I-am trimis proiectul, dar după două zile am primit răspuns că… nu există niciun răspuns, dar că patronatele din federație o să se întrunească și o să discute care sunt propriile modificări pe care le vor propune guvernului.
Federația patronatelor din construcții – condusă de cel mai mare și responsabil fiu al răposatului Mihai Erbașu – mi-a răspuns tot după două zile, trimițându-mă la declarația lui Agaton.
Ce reacție au avut în același timp patronatele străine din Consiliul Investitorilor Străini (CIS)? Păi confruntate cu un val de cereri de lămuriri, printre care și a mea, au convocat un dejun de lucru, cu ziariștii interesați, și ne-au explicat:
– că CIS publică la fiecare doi ani o Carte albă ce conține măsuri pentru redresarea economiei
– Cartea albă din 2009 conține propunerile de modificare a Codului muncii (printre altele)
– aceste prevederi sunt necesare pentru flexibilizarea pieței muncii, și atragerea de investiții private străine, interesate de o forță de muncă ieftină, firește.
Mesajul a fost clar, rapid, și eficient. Au știut nu numai să-și susțină interesul, propunând din timp guvernului ce-i interesează pe ei, au făcut probabil și lobby puternic pe lângă președinție ca să accepte această idee (iar Băsescu a acceptat-o pentru că în toate declarațiile publice atât CIS cât și președinția au folosit aceleași cifre și cuvinte cheie) și în final au știut să comunice presei poziția lor.
Ce credeți că i-a costat pe patronii din CIS să facă asta? Probabil salariul destul de bun pe care-l primește o fostă ziaristă de la Capital, care le face comunicarea.
Spre deosebire de Agaton care are numai fițe în cap și își închipuie că în 2010 încă mai merge să combați în Piața Victoriei cu „nu ne vindem țara!”. Că, vezi Doamne, CIS nu face parte din Consiliul Economic și Social (CES), care numai ăla are dreptul să propună și să negocieze legiferarea diverselor chestii prin România.
Rezultatul acestui circ grețos, făcut de sindicate și patronate, este că guvernul se va …. pe toți și va schimba codul muncii printr-o hotărâre, luată cel mai probabil pe 15 decembrie sau între sărbători. Asta deși Codul muncii e o lege organică și ar avea nevoie de dezbatere în parlament. Deci vax CES, vax sindicate și patronate. Pentru că Băsescu a zis că vrea modificarea Codului, și pentru că nimeni de la noi n-a avut niște propuneri concrete, se va merge pe varianta străinilor.
„O să ne întoarcem în sclavagism, exploatarea românului de către capitalul străin!”, striga Dumitru Costin, președintele BNS (Blocul Național Sindical). Așa, și? Acuma cum e?
Oricine a lucrat la patron știe că în general în relațiile de muncă în sectorul privat Codul muncii are prea puțină influență. Acolo ori faci ce zice patronul, ori studiezi mai bine ușa pe dinafară. Zici merci că patronul îți plătește salariul la timp, plătește dările la stat, și în general legalitatea relației se rezumă la impozite și carte de muncă. Cu mici excepții ale celor intens vânați pentru anumite posturi, majoritatea salariaților la patron au infinit mai puțin drepturi sau beneficii comparativ cu bugetarii. În plus, pentru ăștia de la patron n-am prea auzit să se bată cu pumnii în piept confederațiile sindicale ca să le apere drepturile.
De unde și cifrele pe care vi le dădeam la început. În timp ce din privat s-a dat afară la greu de când a început criza, la stat abia anul ăsta s-a pus problema, și chiar și așa s-a făcut mai mult tapaj decât concediere.
Prin urmare, nu știu cât ne va înrobi noul Cod al muncii, pe noi ăștia din privat, dar după experiența asta cu patronii români, zău dacă nu prefer să fiu sclav la un patron străin, decât angajat la un prost fudul și puturos ca patronul român.
10 modificări propuse pentru Codul Muncii
Odată fatalitatea acceptată, să vedem în ce constă exact modificarea Codului muncii:
1. Perioada pentru care poate fi încheiat un contract individual de muncă pe durată determinată va creşte de la doi ani la cel mult trei ani. Contractul va putea fi prelungit şi după expirarea termenului, „pentru perioada realizării unui proiect, program sau lucrări”.
2. Un angajator poate apela la forță de muncă temporară pe o perioadă de maximum 24 luni (faţă de 12 luni, cât e acum). Contractele angajaţilor temporari pot fi prelungite până la 36 de luni, comparativ cu perioada de prelungire de maximum 18 luni, valabilă în prezent.
3. În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice sau structurale pe perioade ce depăşesc 30 zile, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea salariului.
4. Se elimină interdicţia impusă angajatorului de a face noi angajări pe locurile salariaţilor concediaţi, timp de 9 luni de la data concedierii acestora.
5. Preavizul impus angajatului care demisionează va fi extins de la maximum 15 zile la cel puţin 20 zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie şi de la 30 la 45 zile pentru salariaţii cu funcţii de conducere.
6. Verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului de muncă, se poate face într-o perioadă de probă de cel mult 45 de zile calendaristice (faţă de 30 zile acum) pentru funcţiile de execuţie, şi de cel mult 120 de zile calendaristice (90 zile acum) pentru funcţiile de conducere.
7. Perioada în care munca suplimentară poate fi compensată prin ore libere plătite va fi prelungită de la 30 la 60 de zile.
8. Contractul de muncă poate înceta fără preaviz pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, angajatorul având dreptul să încadreze succesiv mai mult de trei persoane pentru acelaşi post în intervalul de probă.
9. Angajatorul va avea dreptul să stabilească obiective de performanță individuală și criterii de evaluare care vor prevala în cazul concedierilor colective și nu numai.
10. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Excepții se pot întinde pe o perioadă de 4 luni (spre deosebire de 3 cât e acum) cu condiția ca media orelor de muncă să nu depășească 48 de ore pe săptămână. Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă se pot negocia perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni (față de 12 luni în prezent).
