De mână, de tipar și de laptop

Mă întreb la ce mi-au folosit toate orele de caligrafie, și toată bătaia de cap cu „să scrieți frumos, copii, că asta vă arată gradul de inteligență!”.

Când l-ați făcut ultima dată pe g mare de mână? Exact! Eu eram gata să-i zic unui copil de clasa 1 că l-a scris greșit, când l-am văzut caligrafiat pe o tăbliță magnetică, prima dată după mai bine de 30 de ani de când l-am învățat și eu, la vremea mea. Mi-am dat seama cu ocazia asta că în ultimii ani am scris tot mai mult „la taste” și tot mai schematic și rapid de mână. Și chiar atunci când am folosit creionul ca să iau notițe, am trasat literele mai degrabă de tipar, decât așa cum le-am caligrafiat în clasele 1-4.

Revelația s-a produs când Iulia, fetița unei prietene, m-a rugat să-i dictez niște litere pe care să le exerseze pe tăblița ei magnetică. La unele nu era sigură, așa că ne mai dădeam cu părere eu și mama ei, despre cum se face câte o literă mai complicată. La G, de la glob, fata ne-a dat clasă la amândouă, pentru că noi nu mai știam cum se scria G mare de mână.

Mă gândeam că nu l-am mai făcut pe G așa (ca în poză) de îndată de am terminat cu orele de caligrafie la școală. Îmi amintesc că atunci aveam două dorințe mari:

– să ne dea voie „tovarășa” să scriem cu pixul (ni se spunea că pixul deformează scrisul, și nu aveam voie să scriem la școală decât cu stiloul sau creionul),

– și să fac literele de tipar, așa cum le scria un vecin care era proiectant, iar scrisul lui era așa de perfect în ochii mei, de parcă ar fi fost trasat cu grila pentru desen tehnic.

În scurtă vreme am uitat de dorințele astea, iar scrisul mi s-a deformat cât să țină pasul cu dictările profesorilor la ore. În facultate s-a schematizat, iar în cei 16 ani de presă a devenit un soi de struțo-cămilă între caligrafia normală și stenografie. Acum folosesc litere de tipar de multe ori în loc de majusculele cârlionțate învățate în clasa 1. Dar cel mai mult scriu… „de laptop”.

Mă întreb la ce mi-au folosit toate orele de caligrafie, și toată bătaia de cap cu „să scrieți frumos, copii, că asta vă arată gradul de inteligență!”. Vax!

Și taman când mă gândeam că sunt nostalgică și depășită, m-a lăsat mama fără replică. La vederea tăbliței de plastic pe care scria Iulia, mama zice: „Ia uite, cică am evoluat! Eu în clasa 1 am învățat să scriu pe tăbliță, cu condeiul. Abia din clasa a doua am avut caiet. Și copiii acum se omoară să scrie tot pe tăblițe!”

Etichete: ,

6 comentarii la “De mână, de tipar și de laptop” Subscribe

  1. Béranger 28/12/2010 at 23:16 #

    În toată şcoala primară am fost frustrat de faptul că nicăieri nu nu s-a făcut un fel de teorie a fonturilor care să precizeze că literele «g» şi «a» (minuscule, de tipar) pot avea două grafii distincte, în funcţie de font (una din grafii seamănă cu literele de mână).

    • Dollo 28/12/2010 at 23:54 #

      Serios? Asta n-am observat…

  2. Béranger 29/12/2010 at 00:21 #

    Ce n-ai observat?! Asta?
    http://twitpic.com/3klf44

    Înseamnă că eu sunt singurul geniu din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Sper să nu sfârşesc la Târgovişte, ca celălalt…

    • Dollo 29/12/2010 at 00:26 #

      In cel mai rau caz… la Brasov, daca nu decizi sa emigrezi pana atunci 🙂 Nu m-a preocupat chestia cu grafia de care zici in scoala generala, sau poate nu-mi amintesc, nu stiu.

  3. Béranger 29/12/2010 at 01:00 #

    Nu, că în curând emigrez la Sibiu, din 24.01.2011 intru în altă colonie de muncă 🙂

    • Dollo 29/12/2010 at 14:09 #

      Sa-ti mearga bine! Sibiul e mai misto ca Brasovul. Parerea mea 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…