De mână, de tipar și de laptop

Mă întreb la ce mi-au folosit toate orele de caligrafie, și toată bătaia de cap cu „să scrieți frumos, copii, că asta vă arată gradul de inteligență!”.

Când l-ați făcut ultima dată pe g mare de mână? Exact! Eu eram gata să-i zic unui copil de clasa 1 că l-a scris greșit, când l-am văzut caligrafiat pe o tăbliță magnetică, prima dată după mai bine de 30 de ani de când l-am învățat și eu, la vremea mea. Mi-am dat seama cu ocazia asta că în ultimii ani am scris tot mai mult „la taste” și tot mai schematic și rapid de mână. Și chiar atunci când am folosit creionul ca să iau notițe, am trasat literele mai degrabă de tipar, decât așa cum le-am caligrafiat în clasele 1-4.

Revelația s-a produs când Iulia, fetița unei prietene, m-a rugat să-i dictez niște litere pe care să le exerseze pe tăblița ei magnetică. La unele nu era sigură, așa că ne mai dădeam cu părere eu și mama ei, despre cum se face câte o literă mai complicată. La G, de la glob, fata ne-a dat clasă la amândouă, pentru că noi nu mai știam cum se scria G mare de mână.

Mă gândeam că nu l-am mai făcut pe G așa (ca în poză) de îndată de am terminat cu orele de caligrafie la școală. Îmi amintesc că atunci aveam două dorințe mari:

– să ne dea voie „tovarășa” să scriem cu pixul (ni se spunea că pixul deformează scrisul, și nu aveam voie să scriem la școală decât cu stiloul sau creionul),

– și să fac literele de tipar, așa cum le scria un vecin care era proiectant, iar scrisul lui era așa de perfect în ochii mei, de parcă ar fi fost trasat cu grila pentru desen tehnic.

În scurtă vreme am uitat de dorințele astea, iar scrisul mi s-a deformat cât să țină pasul cu dictările profesorilor la ore. În facultate s-a schematizat, iar în cei 16 ani de presă a devenit un soi de struțo-cămilă între caligrafia normală și stenografie. Acum folosesc litere de tipar de multe ori în loc de majusculele cârlionțate învățate în clasa 1. Dar cel mai mult scriu… „de laptop”.

Mă întreb la ce mi-au folosit toate orele de caligrafie, și toată bătaia de cap cu „să scrieți frumos, copii, că asta vă arată gradul de inteligență!”. Vax!

Și taman când mă gândeam că sunt nostalgică și depășită, m-a lăsat mama fără replică. La vederea tăbliței de plastic pe care scria Iulia, mama zice: „Ia uite, cică am evoluat! Eu în clasa 1 am învățat să scriu pe tăbliță, cu condeiul. Abia din clasa a doua am avut caiet. Și copiii acum se omoară să scrie tot pe tăblițe!”

Tags: ,

6 Responses to “De mână, de tipar și de laptop” Subscribe

  1. Béranger 28/12/2010 at 23:16 #

    În toată şcoala primară am fost frustrat de faptul că nicăieri nu nu s-a făcut un fel de teorie a fonturilor care să precizeze că literele «g» şi «a» (minuscule, de tipar) pot avea două grafii distincte, în funcţie de font (una din grafii seamănă cu literele de mână).

    • Dollo 28/12/2010 at 23:54 #

      Serios? Asta n-am observat…

  2. Béranger 29/12/2010 at 00:21 #

    Ce n-ai observat?! Asta?
    http://twitpic.com/3klf44

    Înseamnă că eu sunt singurul geniu din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Sper să nu sfârşesc la Târgovişte, ca celălalt…

    • Dollo 29/12/2010 at 00:26 #

      In cel mai rau caz… la Brasov, daca nu decizi sa emigrezi pana atunci 🙂 Nu m-a preocupat chestia cu grafia de care zici in scoala generala, sau poate nu-mi amintesc, nu stiu.

  3. Béranger 29/12/2010 at 01:00 #

    Nu, că în curând emigrez la Sibiu, din 24.01.2011 intru în altă colonie de muncă 🙂

    • Dollo 29/12/2010 at 14:09 #

      Sa-ti mearga bine! Sibiul e mai misto ca Brasovul. Parerea mea 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉