De mână, de tipar și de laptop

Mă întreb la ce mi-au folosit toate orele de caligrafie, și toată bătaia de cap cu „să scrieți frumos, copii, că asta vă arată gradul de inteligență!”.

Când l-ați făcut ultima dată pe g mare de mână? Exact! Eu eram gata să-i zic unui copil de clasa 1 că l-a scris greșit, când l-am văzut caligrafiat pe o tăbliță magnetică, prima dată după mai bine de 30 de ani de când l-am învățat și eu, la vremea mea. Mi-am dat seama cu ocazia asta că în ultimii ani am scris tot mai mult „la taste” și tot mai schematic și rapid de mână. Și chiar atunci când am folosit creionul ca să iau notițe, am trasat literele mai degrabă de tipar, decât așa cum le-am caligrafiat în clasele 1-4.

Revelația s-a produs când Iulia, fetița unei prietene, m-a rugat să-i dictez niște litere pe care să le exerseze pe tăblița ei magnetică. La unele nu era sigură, așa că ne mai dădeam cu părere eu și mama ei, despre cum se face câte o literă mai complicată. La G, de la glob, fata ne-a dat clasă la amândouă, pentru că noi nu mai știam cum se scria G mare de mână.

Mă gândeam că nu l-am mai făcut pe G așa (ca în poză) de îndată de am terminat cu orele de caligrafie la școală. Îmi amintesc că atunci aveam două dorințe mari:

– să ne dea voie „tovarășa” să scriem cu pixul (ni se spunea că pixul deformează scrisul, și nu aveam voie să scriem la școală decât cu stiloul sau creionul),

– și să fac literele de tipar, așa cum le scria un vecin care era proiectant, iar scrisul lui era așa de perfect în ochii mei, de parcă ar fi fost trasat cu grila pentru desen tehnic.

În scurtă vreme am uitat de dorințele astea, iar scrisul mi s-a deformat cât să țină pasul cu dictările profesorilor la ore. În facultate s-a schematizat, iar în cei 16 ani de presă a devenit un soi de struțo-cămilă între caligrafia normală și stenografie. Acum folosesc litere de tipar de multe ori în loc de majusculele cârlionțate învățate în clasa 1. Dar cel mai mult scriu… „de laptop”.

Mă întreb la ce mi-au folosit toate orele de caligrafie, și toată bătaia de cap cu „să scrieți frumos, copii, că asta vă arată gradul de inteligență!”. Vax!

Și taman când mă gândeam că sunt nostalgică și depășită, m-a lăsat mama fără replică. La vederea tăbliței de plastic pe care scria Iulia, mama zice: „Ia uite, cică am evoluat! Eu în clasa 1 am învățat să scriu pe tăbliță, cu condeiul. Abia din clasa a doua am avut caiet. Și copiii acum se omoară să scrie tot pe tăblițe!”

Etichete: ,

6 comentarii la “De mână, de tipar și de laptop” Subscribe

  1. Béranger 28/12/2010 at 23:16 #

    În toată şcoala primară am fost frustrat de faptul că nicăieri nu nu s-a făcut un fel de teorie a fonturilor care să precizeze că literele «g» şi «a» (minuscule, de tipar) pot avea două grafii distincte, în funcţie de font (una din grafii seamănă cu literele de mână).

    • Dollo 28/12/2010 at 23:54 #

      Serios? Asta n-am observat…

  2. Béranger 29/12/2010 at 00:21 #

    Ce n-ai observat?! Asta?
    http://twitpic.com/3klf44

    Înseamnă că eu sunt singurul geniu din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Sper să nu sfârşesc la Târgovişte, ca celălalt…

    • Dollo 29/12/2010 at 00:26 #

      In cel mai rau caz… la Brasov, daca nu decizi sa emigrezi pana atunci 🙂 Nu m-a preocupat chestia cu grafia de care zici in scoala generala, sau poate nu-mi amintesc, nu stiu.

  3. Béranger 29/12/2010 at 01:00 #

    Nu, că în curând emigrez la Sibiu, din 24.01.2011 intru în altă colonie de muncă 🙂

    • Dollo 29/12/2010 at 14:09 #

      Sa-ti mearga bine! Sibiul e mai misto ca Brasovul. Parerea mea 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉