Un sobor de preoți a sfințit, în februarie 2010, pârtia Șoimul de la Gura Humorului, Suceava. Cocoțați în telescaun, ca sa-i auda Dumnezeu mai bine. Pe schiuri ar fi fost mult mai mișto! Ar fi acoperit o suprafata mai mare a partiei cu agheasmă.
P.S. Chiar, ma intreb in prostia mea, oare agheasma îngheață? Că dacă e sfântă și nu se alterează, indiferent cât timp o păstrezi, ar trebui să nici nu înghețe, nu? 😉
[…] This post was mentioned on Twitter by Ganduri Libere…, dollo. dollo said: Înalțarea cu telescaunul: Un sobor de preoți a sfințit pârtia Șoimul de la Gura Humorului… http://goo.gl/fb/xRFfD […]
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
Apocalipsa AI, după Harari
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Ady: deoarece propunerea îmi aparține: 1. propuneri n...
Mrs. Green Foot: Uimitoarele aventuri ale vestitei Moll Flanders es...
Adrian C.: Cumpar de cate luni din farmaciile Ana Maria fiind...
Ady: Sunt farmacii la care am card de fidelitate, altel...
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.
Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛
Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.
Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.
Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.
Ah, cat pe sa cada cu fata in zapada la sfarsit. Ce pacat… Daca eram acolo oricum aruncam cu bulgari dupa ei.