Interpretarea legii asigurării obligatorii

Legea asigurării obligatorii a locuinței a fost promulgată de președinte, în forma modificată de Parlament, de o surprinzătoare normalitate. Mai exact, sunt scutiți de asigurarea obligatorie (de 10-20 de euro) proprietarii care au deja o asigurare facultativă ce acoperă toate riscurile enunțate în asigurarea obligatorie. Aseară, însă, am văzut la jurnalul de pe TVR2 o individă care lucrează in sistemul asigurărilor obligatorii și care, culmea tupeului, s-a apucat să explice ea cum trebuie interpretată legea. Ulterior am citit că, nemulțumiți de forma promulgată, alți indivizi din PAID s-au apucat să intrepreteze și ei, al fel legea.

După cum puteți citi aici, forma promulgată spune clar că:

„(8) Nu intră sub incidenţa prezentei legi persoanele fizice şi juridice care şi-au încheiat o asigurare facultativă a locuinţelor care să acopere toate riscurile prevăzute în asigurarea obligatorie.”

Interpretarea ăstora din PAID sună așa:

„Atunci cand se reinnoieste asigurarea facultativa a locuintei se face mai intai o asigurare obligatorie de 20.000 de euro si diferenta pana la valoarea politei facultative din prezent va fi asigurata prin polita de asigurare facultativa. In caz de despagubiri, primii bani sunt primiti de la PAID, iar diferenta de la societatea la care s-a facut polita de asigurare facultativa”, a explicat recent pentru HotNews.ro Radu Popescu, consilier in cadrul PAID, compania care emite aceste polite.

Păi, băi șmenarilor, de asta s-a și introdus acel articol 8, băi, ca să fie scutiți ăia care n-au așteptat pomană de la stat și își asigurau proprietățile cu mult înainte să vă treziți voi să faceți din asta o „componentă socială”. Madama aia de la TVR se apucase să facă o paralelă cu RCA-ul de la mașini, și să spună că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, că se plătea asigurarea la ADAS la un loc cu impozitul pe casă.

Legea mai face, totuși o excepție, pe care o acceptă și PAID: clădirile cu bulină roșie (adică alea în pericol să cadă la primul cutremur) nu vor fi asigurate. Păi dacă e să ne asumăm riscurile, de ce să nu ni le asumăm și la clădirile alea, dacă tot e o componentă socială?

Că altfel, nu ar trebui să se calicească: din opt milioane de case câte se spune că sunt în România, un 70-80% tot vor rămâne să fie asigurate prin PAID, pentru că dacă era să-și facă asigurări facultative mai mulți, și-ar fi făcut până acum. Or asigurătorii admit că în general numai 24% dintre români au o asigurare facultativă de locuință. Probabil că doar ăsta e procentul de responsabili de la noi. Restul trebuie biciuiți ca să-și facă.

Iar interpretarea asta are un tupeu fantastic, în condițiile în care niciun cuvânt din paragraful respectiv din lege nu face referire la vreo dată dincolo de care, dacă expiră asigurarea facultativă, nu mai ești scutit. Legea spune clar: ai facultativă, nu mai ai nevoie de altceva. E adevărat, însă, că tot legea le mai dă o portiță la smecheri: Ministerul Administrației și Internelor trebuie să-i facă norme de aplicare în 90 de zile de la promulgare. Deci, dat fiind că MAI a fost susținătorul prostiei cu „componenta socială” a asigurării, cu siguranță că în norme o să apară interpretarea PAID. Ceea ce înseamnă că degeaba au mai schimbat legea, și degeaba mai avem Parlament. Bine, știu, o să ziceți că oricum îl avem degeaba, dar uite că rar mai comite și câte o lege normală.

Nu știu ce simțiți voi, dar eu abia aștept să-mi bată la ușă unul de la PAID să-mi ceară să fac cu el asigurare obligatorie. Asmut pisica pe el!

Mai pe larg despre facerea legii asigurării obligatorii am scris aici și aici.

Etichete: interpretare PAID, Legea 260/2008, Legea asigurarii locuintei