Munciti asa cum dormiti

Pauzele prea dese de la birou dăunează productivității. Soluția ar fi să ne luăm măsuri de izolare la muncă, așa cum facem atunci când ne culcăm

De ce la muncă nu mai reușești să muncești? E o întrebare la care răspunde Jason Fried într-o înregistrare TED difuzată de CNN. În esență tipul zice că la muncă ești distras de prea multe lucruri care-ti fragmentează timpul așa de mult încât nu mai ajungi să te poți concentra și să-ți faci treaba, măcar două ore cu tine însuți. Fie că vine un coleg și te întrebă ceva, fie că e șeful care-ți zice „lași tot că avem o ședință”, tot întrerupere se numește, și tot în detrimentul productivității se contabilizează. Și așa ajungi la finalul programului să constați că a mai trecut o zi și n-ai făcut mare lucru, deși ai fost la serviciu, ai stat la birou și teoretic ar fi trebuit să-ți faci treaba.

Jason Fried combate câteva stereotipuri cu care lucrează și patronii de la noi. El spune că e o falsă problemă, de exemplu, interzicerea mijloacelor de socializare online la serviciu, pentru că ele ar fi o soluție de izolare – adică poți să decizi să le închizi, dacă nu vrei să fii deranjat (?!) sau prin ele poți să fii în contact cu colegii, fără să fii distras de la muncă…

O altă falsă problemă ar fi și obsesia patronilor de a-și vedea angajații la birou, pe ideea că „dacă muncesc de acasă nu-i pot controla sau s-ar putea lăsa distrași de TV sau diverse”. Spre deosebire de lucrul la birou, unde nu poți să-ți refuzi șeful care te cheamă la o ședință, colegul care te ține mai mult la o țigare, acasă poți să-ți stabilești singur timpii de lucru fără pauze, astfel încât să reușești să duci la final un proiect.

De aia Jason Fried zice că trebuie să-ți tratezi timpul de lucru așa cum te pregătești pentru somn. Dacă îți iei măsuri de precauție pentru că nu vrei ca somnul să-ți fie tulburat, noaptea, la fel ar trebui să procedezi și cu munca. Să stabilești într-o zi din lună că nu vorbești cu nimeni de la serviciu, de exemplu, sau să refuzi pur și simplu să pierzi vremea la una din ședințe, recomandă Fried.

Eu zic că toate astea ar fi valabile numai în cazul în care angajatul chiar își dorește să muncească, cum este exemplul din fotografie, în care toată echipa a făcut zid în jurul unui individ dornic de afirmare, și-l susține, îl ocrotește și îl ferește de eventualele intreruperi externe ce ar putea interveni în procesul laborios de creație 🙂

Altfel, se știe, pauzele lungi și dese… cheia marilor succese!

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.