Munciti asa cum dormiti

Pauzele prea dese de la birou dăunează productivității. Soluția ar fi să ne luăm măsuri de izolare la muncă, așa cum facem atunci când ne culcăm

De ce la muncă nu mai reușești să muncești? E o întrebare la care răspunde Jason Fried într-o înregistrare TED difuzată de CNN. În esență tipul zice că la muncă ești distras de prea multe lucruri care-ti fragmentează timpul așa de mult încât nu mai ajungi să te poți concentra și să-ți faci treaba, măcar două ore cu tine însuți. Fie că vine un coleg și te întrebă ceva, fie că e șeful care-ți zice „lași tot că avem o ședință”, tot întrerupere se numește, și tot în detrimentul productivității se contabilizează. Și așa ajungi la finalul programului să constați că a mai trecut o zi și n-ai făcut mare lucru, deși ai fost la serviciu, ai stat la birou și teoretic ar fi trebuit să-ți faci treaba.

Jason Fried combate câteva stereotipuri cu care lucrează și patronii de la noi. El spune că e o falsă problemă, de exemplu, interzicerea mijloacelor de socializare online la serviciu, pentru că ele ar fi o soluție de izolare – adică poți să decizi să le închizi, dacă nu vrei să fii deranjat (?!) sau prin ele poți să fii în contact cu colegii, fără să fii distras de la muncă…

O altă falsă problemă ar fi și obsesia patronilor de a-și vedea angajații la birou, pe ideea că „dacă muncesc de acasă nu-i pot controla sau s-ar putea lăsa distrași de TV sau diverse”. Spre deosebire de lucrul la birou, unde nu poți să-ți refuzi șeful care te cheamă la o ședință, colegul care te ține mai mult la o țigare, acasă poți să-ți stabilești singur timpii de lucru fără pauze, astfel încât să reușești să duci la final un proiect.

De aia Jason Fried zice că trebuie să-ți tratezi timpul de lucru așa cum te pregătești pentru somn. Dacă îți iei măsuri de precauție pentru că nu vrei ca somnul să-ți fie tulburat, noaptea, la fel ar trebui să procedezi și cu munca. Să stabilești într-o zi din lună că nu vorbești cu nimeni de la serviciu, de exemplu, sau să refuzi pur și simplu să pierzi vremea la una din ședințe, recomandă Fried.

Eu zic că toate astea ar fi valabile numai în cazul în care angajatul chiar își dorește să muncească, cum este exemplul din fotografie, în care toată echipa a făcut zid în jurul unui individ dornic de afirmare, și-l susține, îl ocrotește și îl ferește de eventualele intreruperi externe ce ar putea interveni în procesul laborios de creație 🙂

Altfel, se știe, pauzele lungi și dese… cheia marilor succese!

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.