Munciti asa cum dormiti

Pauzele prea dese de la birou dăunează productivității. Soluția ar fi să ne luăm măsuri de izolare la muncă, așa cum facem atunci când ne culcăm

De ce la muncă nu mai reușești să muncești? E o întrebare la care răspunde Jason Fried într-o înregistrare TED difuzată de CNN. În esență tipul zice că la muncă ești distras de prea multe lucruri care-ti fragmentează timpul așa de mult încât nu mai ajungi să te poți concentra și să-ți faci treaba, măcar două ore cu tine însuți. Fie că vine un coleg și te întrebă ceva, fie că e șeful care-ți zice „lași tot că avem o ședință”, tot întrerupere se numește, și tot în detrimentul productivității se contabilizează. Și așa ajungi la finalul programului să constați că a mai trecut o zi și n-ai făcut mare lucru, deși ai fost la serviciu, ai stat la birou și teoretic ar fi trebuit să-ți faci treaba.

Jason Fried combate câteva stereotipuri cu care lucrează și patronii de la noi. El spune că e o falsă problemă, de exemplu, interzicerea mijloacelor de socializare online la serviciu, pentru că ele ar fi o soluție de izolare – adică poți să decizi să le închizi, dacă nu vrei să fii deranjat (?!) sau prin ele poți să fii în contact cu colegii, fără să fii distras de la muncă…

O altă falsă problemă ar fi și obsesia patronilor de a-și vedea angajații la birou, pe ideea că „dacă muncesc de acasă nu-i pot controla sau s-ar putea lăsa distrași de TV sau diverse”. Spre deosebire de lucrul la birou, unde nu poți să-ți refuzi șeful care te cheamă la o ședință, colegul care te ține mai mult la o țigare, acasă poți să-ți stabilești singur timpii de lucru fără pauze, astfel încât să reușești să duci la final un proiect.

De aia Jason Fried zice că trebuie să-ți tratezi timpul de lucru așa cum te pregătești pentru somn. Dacă îți iei măsuri de precauție pentru că nu vrei ca somnul să-ți fie tulburat, noaptea, la fel ar trebui să procedezi și cu munca. Să stabilești într-o zi din lună că nu vorbești cu nimeni de la serviciu, de exemplu, sau să refuzi pur și simplu să pierzi vremea la una din ședințe, recomandă Fried.

Eu zic că toate astea ar fi valabile numai în cazul în care angajatul chiar își dorește să muncească, cum este exemplul din fotografie, în care toată echipa a făcut zid în jurul unui individ dornic de afirmare, și-l susține, îl ocrotește și îl ferește de eventualele intreruperi externe ce ar putea interveni în procesul laborios de creație 🙂

Altfel, se știe, pauzele lungi și dese… cheia marilor succese!

Tags: , ,

No comments yet.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.