Niște cârnați

O reteta de carnati de porc, picanti cum numai mama stie sa faca.

Ca să combată „bugetul suplu”, prezis de ministrul finanțelor pentru la anul, mama a zis să facem azi niște cârnați dolofani. Porcul care a donat mațele a fost îngrășat din bugetul de anul ăsta, de la care, știți cum a fost, dacă n-a curs, a picat. Cârnații au ieșit, deci, în pofida îndemnului la cumpătare, generoși.

S-a tocat carnea – fleică, împănată, cam 4-5 kilograme. S-au amestecat condimentele – usturoi, cimbru, coriandru, nucșoară, boia dulce și iute, pastă de ardei iuți, piper multicolor, sare, toate după gust. Nouă ne plac cârnații picanți, deci grămăjoarele din fotografie sunt calibrate pentru cantitatea de carne, la ochi.

S-au amestecat toate (carnea+condimentele) cu aproape doi litri de zeamă în care au fiert toate cele pentru tobă – adică ficat, rinichi, limbă, slană. Nu vă minunați, compoziția finală trebuie să fie fluidă, ca o pastă ușor de îndesat în mațe. Deci puneți cu încredere lichidul care fluidizează carnea tocată.

Mațele, gata curățate, au fost înmuiate în apă și apoi umflate ușor ca să se plieze mai bine pe pâlnia atașată la mașina de tocat. Nu uitați să scoateți cuțitul de la mașină, când puneți pâlnia pentru cârnați 😉

La final, au fost înțepate micile goluri de aer formate de-a lungul mațelor umplute cu carne, și dolofanii puși la uscat, pe balcon. Două-trei zile stau acolo ca să se scurgă și să se așeze. Ulterior vor fi puși la caserole și îndesați în congelator.

Mâine o să fac niște hamburgeri din ce a rămas în afara mațelor, și vă povestesc ce gust au. Dat fiind ca m-au cam usturat un pic mâinile de la contactul cu carnea, tragem concluzia ca i-am nimerit suficient de picanți:)

Tags: , , ,

12 Responses to “Niște cârnați” Subscribe

  1. mircea 19/12/2010 at 01:27 #

    Du-i la o afumatorie. Is buni si asa, dar afumati, apoi atirnati in spais la uscat macar 2-3 saptamini or sa fie dezastru!

  2. Gilbert 19/12/2010 at 11:16 #

    Hai că-mi lasă gura apă! Mămă ce mai tânjesc după nişte cârnaţi de-ăştia adevăraţi, marca Dollo…

  3. Dumnezero 19/12/2010 at 13:53 #

    Eu nu pricep de ce asa de putina lume face observatia 'vizuala' ca carnatii seamana cu excremente sau penisuri.

  4. mircea 19/12/2010 at 15:55 #

    @Dumnezero: cind te uiti la o sticla cu vin alb tu o vezi plina de urina, nu-i asa?

    Hmmm…

  5. xanaxdu 19/12/2010 at 16:29 #

    De acord ca afumarea e obligatorie. Sau o fi asta o chestie mai degraba ardeleana? Eu nu concep cirnatii de casa sa nu fie afumati.

    In alta ordine de idei, am remarcat noi si nebanuite utilizari ale Adevarului de Seara.

  6. Dumnezero 19/12/2010 at 16:39 #

    E vorba de forma si culoare… lichidele nu au forma; daca pui urina intr-un pahar, seamana cu vinul alb, iar daca torni vin in WC, seamana cu urina (oricum acolo ajunge).

    • Dollo 19/12/2010 at 17:09 #

      Mircea – da, afumarea ar fi desavarsirea retetei. Din pacate pe la Bucuresti nu prea sunt afumatoare, iar pana i-am trimite undeva la afumat ar trece Craciunul. Si nu vrem asta, nu? 🙂
      Gilbert – o sa ma gandesc la o sectiune „razuiesti si adulmeci” la blog, pentru cititorii pofticiosi din diaspora 🙂
      Dumnezero – si eu ma gandeam la diverse analogii cand pliam matele pe palnie, dar nu chiar la excremente 😉
      Xanaxdu – Adevarul de seara e singurul ziar pe care-l mai citeste mama. Pentru ca e gratuit, si-i parvine printr-un vecin care are zilnic drum prin oras. Ca orice ziar, cred ca ar face bine si infasurat pe niste slana afumata, apropos de afumatura 🙂

  7. Gilbert 19/12/2010 at 23:00 #

    Ia mai lăsaţi analogiile astea, că-mi trec toate cele. Măcar voi nu trebuie să răzuiţi nimic… 😀

    P.S. Eu porci şi vaci nu văd decât foarte rar, la televizor. Şi nu cunosc pe nimeni care să se poată lăuda că a văzut vreodată un porc în realitate…

  8. Daniel 21/12/2010 at 04:15 #

    Hamburgeri zici ? Ca daca faceai chiftele, tuseai ….?

    • Dollo 21/12/2010 at 15:58 #

      Chiftelele la noi in familie se fac mici si rotunde ca niste mingi de ping-pong. Si chiar aveam chef de un hamburger. De ce sa nu le fac, deci, plate, pe gratar, in loc sa le prajesc in tigaie? Si chiar au iesit buni, taman bine de picanti, cu varza murata si mustar. Iti recomand sa incerci, nu tusesti 😛

Trackbacks/Pingbacks

  1. O cină românească | Omul de piatra… - 26/01/2011

    […] vă spun sincer, eu tot cu gândul la cârnaţii lui Dollo şi la rubrica ei de blog “răzuieşti şi adulmeci” am rămas… Nu că în Canada […]

  2. Rulada împăcării Tanței cu Ghiță | Dollo zice Bine - 19/02/2011

    […] La final prosciutto o să fie ușor crocant, pieptul lui Gulu-Gulu bine făcut, omleta Tanței și condimentele lasă și ele ceva suculent la mijloc, iar cârnatul lui Ghiță e picant cum l-am făcut înainte de Crăciun. […]

Leave a Reply

Oldies but goldies

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.