Niște cârnați

O reteta de carnati de porc, picanti cum numai mama stie sa faca.

Ca să combată „bugetul suplu”, prezis de ministrul finanțelor pentru la anul, mama a zis să facem azi niște cârnați dolofani. Porcul care a donat mațele a fost îngrășat din bugetul de anul ăsta, de la care, știți cum a fost, dacă n-a curs, a picat. Cârnații au ieșit, deci, în pofida îndemnului la cumpătare, generoși.

S-a tocat carnea – fleică, împănată, cam 4-5 kilograme. S-au amestecat condimentele – usturoi, cimbru, coriandru, nucșoară, boia dulce și iute, pastă de ardei iuți, piper multicolor, sare, toate după gust. Nouă ne plac cârnații picanți, deci grămăjoarele din fotografie sunt calibrate pentru cantitatea de carne, la ochi.

S-au amestecat toate (carnea+condimentele) cu aproape doi litri de zeamă în care au fiert toate cele pentru tobă – adică ficat, rinichi, limbă, slană. Nu vă minunați, compoziția finală trebuie să fie fluidă, ca o pastă ușor de îndesat în mațe. Deci puneți cu încredere lichidul care fluidizează carnea tocată.

Mațele, gata curățate, au fost înmuiate în apă și apoi umflate ușor ca să se plieze mai bine pe pâlnia atașată la mașina de tocat. Nu uitați să scoateți cuțitul de la mașină, când puneți pâlnia pentru cârnați 😉

La final, au fost înțepate micile goluri de aer formate de-a lungul mațelor umplute cu carne, și dolofanii puși la uscat, pe balcon. Două-trei zile stau acolo ca să se scurgă și să se așeze. Ulterior vor fi puși la caserole și îndesați în congelator.

Mâine o să fac niște hamburgeri din ce a rămas în afara mațelor, și vă povestesc ce gust au. Dat fiind ca m-au cam usturat un pic mâinile de la contactul cu carnea, tragem concluzia ca i-am nimerit suficient de picanți:)

Etichete: , , ,

12 comentarii la “Niște cârnați” Subscribe

  1. mircea 19/12/2010 at 01:27 #

    Du-i la o afumatorie. Is buni si asa, dar afumati, apoi atirnati in spais la uscat macar 2-3 saptamini or sa fie dezastru!

  2. Gilbert 19/12/2010 at 11:16 #

    Hai că-mi lasă gura apă! Mămă ce mai tânjesc după nişte cârnaţi de-ăştia adevăraţi, marca Dollo…

  3. Dumnezero 19/12/2010 at 13:53 #

    Eu nu pricep de ce asa de putina lume face observatia 'vizuala' ca carnatii seamana cu excremente sau penisuri.

  4. mircea 19/12/2010 at 15:55 #

    @Dumnezero: cind te uiti la o sticla cu vin alb tu o vezi plina de urina, nu-i asa?

    Hmmm…

  5. xanaxdu 19/12/2010 at 16:29 #

    De acord ca afumarea e obligatorie. Sau o fi asta o chestie mai degraba ardeleana? Eu nu concep cirnatii de casa sa nu fie afumati.

    In alta ordine de idei, am remarcat noi si nebanuite utilizari ale Adevarului de Seara.

  6. Dumnezero 19/12/2010 at 16:39 #

    E vorba de forma si culoare… lichidele nu au forma; daca pui urina intr-un pahar, seamana cu vinul alb, iar daca torni vin in WC, seamana cu urina (oricum acolo ajunge).

    • Dollo 19/12/2010 at 17:09 #

      Mircea – da, afumarea ar fi desavarsirea retetei. Din pacate pe la Bucuresti nu prea sunt afumatoare, iar pana i-am trimite undeva la afumat ar trece Craciunul. Si nu vrem asta, nu? 🙂
      Gilbert – o sa ma gandesc la o sectiune „razuiesti si adulmeci” la blog, pentru cititorii pofticiosi din diaspora 🙂
      Dumnezero – si eu ma gandeam la diverse analogii cand pliam matele pe palnie, dar nu chiar la excremente 😉
      Xanaxdu – Adevarul de seara e singurul ziar pe care-l mai citeste mama. Pentru ca e gratuit, si-i parvine printr-un vecin care are zilnic drum prin oras. Ca orice ziar, cred ca ar face bine si infasurat pe niste slana afumata, apropos de afumatura 🙂

  7. Gilbert 19/12/2010 at 23:00 #

    Ia mai lăsaţi analogiile astea, că-mi trec toate cele. Măcar voi nu trebuie să răzuiţi nimic… 😀

    P.S. Eu porci şi vaci nu văd decât foarte rar, la televizor. Şi nu cunosc pe nimeni care să se poată lăuda că a văzut vreodată un porc în realitate…

  8. Daniel 21/12/2010 at 04:15 #

    Hamburgeri zici ? Ca daca faceai chiftele, tuseai ….?

    • Dollo 21/12/2010 at 15:58 #

      Chiftelele la noi in familie se fac mici si rotunde ca niste mingi de ping-pong. Si chiar aveam chef de un hamburger. De ce sa nu le fac, deci, plate, pe gratar, in loc sa le prajesc in tigaie? Si chiar au iesit buni, taman bine de picanti, cu varza murata si mustar. Iti recomand sa incerci, nu tusesti 😛

Trackbacks/Pingbacks

  1. O cină românească | Omul de piatra… - 26/01/2011

    […] vă spun sincer, eu tot cu gândul la cârnaţii lui Dollo şi la rubrica ei de blog “răzuieşti şi adulmeci” am rămas… Nu că în Canada […]

  2. Rulada împăcării Tanței cu Ghiță | Dollo zice Bine - 19/02/2011

    […] La final prosciutto o să fie ușor crocant, pieptul lui Gulu-Gulu bine făcut, omleta Tanței și condimentele lasă și ele ceva suculent la mijloc, iar cârnatul lui Ghiță e picant cum l-am făcut înainte de Crăciun. […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.