Parlamentarii ne trimit la cimitir

Superioritatea votului uninominal: 2400 de amendamente la bugetul pe 2011 pentru reparații de biserici, clopotnițe, garduri de cimitire și case de prăznuire.

Zilele astea se votează bugetul pentru 2011. Tot nu ne ajung banii, și va trebui să ne împrumutăm iar de la FMI ca să plătim salariile și pensiile.  Nici vorbă de investiții. Și dacă tot e să se aleagă praful, peste 2400 de amendamente la proiectul de buget pe 2011 au fost depuse de parlamentarii care vor mai mulți bani pentru reparații de biserici, clopotnițe, garduri de cimitire și case de prăznuire. Banii necesari – vreo două milioane de euro – se propune a fi luați (și) de la capitolul „diminuarea corespunzătoare a programului de dezvoltarea infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural” – zice Mediafax.

Nu e prima dată când se întâmplă, dar parcă te-ai fi așteptat că în mijlocul atâtor scandaluri de reduceri de salarii și indemnizații pentru mame, să existe o reținere în a mai pompa bani tot în burțile popilor. Puteți citi aici că la fel au cerut și în 2009 la votarea bugetului. După cum motiva atunci preotul Constantin Stoica – purtătorul de cuvânt al Patriarhiei – această practică este rodul votului uninominal. Deci parlamentarii ăștia cer bani pentru biserici ca să-și mulțumească votanții de la sate. Care nu vor altceva, se pare, decât garduri de cimitire (ca să facă copiii lor sport sărindu-le), case de prăznuire (ca să aibă primarul unde să le dea pomeni), și clopotnițe (ca să audă când mai moare câte unul).

Cam asta înseamnă „superioritatea votului uninominal” la români. Ca să nu mai vorbim despre „posibilitatea alegătorului de a-i sancționa pe parlamentarii care l-au dezamăgit”. La următoarele alegeri, firește! Dacă până atunci ne ia dracu, ne vedem la cimitir!

UPDATE: cică toate amendamentele au fost respinse de plenul Parlamentului. Există totuși un ecou, pesemne, al numeroaselor proteste din ultima vreme la adresa finantării bisericilor de la buget.

Etichete: , , ,

3 comentarii la “Parlamentarii ne trimit la cimitir” Subscribe

  1. Dan Gheorghe 21/12/2010 at 21:01 #

    nici la cimitir nu e bine. acolo e saracia si mai mare. nu tu mancare, nu tu caldura, nu tu bani. o sa zicem ca suntem acasa… si mai mult ne facem sange rau!

    • Dollo 21/12/2010 at 21:23 #

      Mancare ar mai fi, ca de pomana dă tot rumânu, apăsat de păcate 😉

  2. Dan Gheorghe 21/12/2010 at 21:40 #

    ce optimista esti!…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.