Parlamentarii ne trimit la cimitir

Superioritatea votului uninominal: 2400 de amendamente la bugetul pe 2011 pentru reparații de biserici, clopotnițe, garduri de cimitire și case de prăznuire.

Zilele astea se votează bugetul pentru 2011. Tot nu ne ajung banii, și va trebui să ne împrumutăm iar de la FMI ca să plătim salariile și pensiile.  Nici vorbă de investiții. Și dacă tot e să se aleagă praful, peste 2400 de amendamente la proiectul de buget pe 2011 au fost depuse de parlamentarii care vor mai mulți bani pentru reparații de biserici, clopotnițe, garduri de cimitire și case de prăznuire. Banii necesari – vreo două milioane de euro – se propune a fi luați (și) de la capitolul „diminuarea corespunzătoare a programului de dezvoltarea infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural” – zice Mediafax.

Nu e prima dată când se întâmplă, dar parcă te-ai fi așteptat că în mijlocul atâtor scandaluri de reduceri de salarii și indemnizații pentru mame, să existe o reținere în a mai pompa bani tot în burțile popilor. Puteți citi aici că la fel au cerut și în 2009 la votarea bugetului. După cum motiva atunci preotul Constantin Stoica – purtătorul de cuvânt al Patriarhiei – această practică este rodul votului uninominal. Deci parlamentarii ăștia cer bani pentru biserici ca să-și mulțumească votanții de la sate. Care nu vor altceva, se pare, decât garduri de cimitire (ca să facă copiii lor sport sărindu-le), case de prăznuire (ca să aibă primarul unde să le dea pomeni), și clopotnițe (ca să audă când mai moare câte unul).

Cam asta înseamnă „superioritatea votului uninominal” la români. Ca să nu mai vorbim despre „posibilitatea alegătorului de a-i sancționa pe parlamentarii care l-au dezamăgit”. La următoarele alegeri, firește! Dacă până atunci ne ia dracu, ne vedem la cimitir!

UPDATE: cică toate amendamentele au fost respinse de plenul Parlamentului. Există totuși un ecou, pesemne, al numeroaselor proteste din ultima vreme la adresa finantării bisericilor de la buget.

Etichete: , , ,

3 comentarii la “Parlamentarii ne trimit la cimitir” Subscribe

  1. Dan Gheorghe 21/12/2010 at 21:01 #

    nici la cimitir nu e bine. acolo e saracia si mai mare. nu tu mancare, nu tu caldura, nu tu bani. o sa zicem ca suntem acasa… si mai mult ne facem sange rau!

    • Dollo 21/12/2010 at 21:23 #

      Mancare ar mai fi, ca de pomana dă tot rumânu, apăsat de păcate 😉

  2. Dan Gheorghe 21/12/2010 at 21:40 #

    ce optimista esti!…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.