Primul blog pe Lună: dollo.ro

Așa de mulțumit e domnul Goagăl de mine, încât mi-a scris numele pe Lună! Ofticați-vă! :)

Vă rugam aici să trimiteți postarea la cât mai multă lume, pentru că în urma înțelegerii făcute cu Google aveam să primesc câte un euro pentru fiecare adresă adăugată de voi la email. Și iata că ați fost atât de entuziaști, încât Google mai avea un pic și-mi făcea statuie.
Vă promiteam atunci că vă trimit la fiecare câte o vedere din Bahamas.
Ei bine, am ajuns mai departe. Mai exact pe Lună! Și nu mai aveți nevoie de vederi de la mine ca să mă credeți. Uitați-vă acum, repede, repede pe ceeeer! Ah, ați ratat! Lasă, că am înregistrat eu, că mă gândeam că nu sunteți așa iuți din priviri 😛 Iata dovada:

Etichete: , ,

2 comentarii la “Primul blog pe Lună: dollo.ro” Subscribe

  1. Gilbert 16/12/2010 at 02:13 #

    Super! E tare!

  2. Victoria 16/12/2010 at 14:01 #

    Tareeee…Bravo Dolly!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉