SonntagsZeitung are niste reclame inteligente care ilustreaza excelent ideea cu care vor sa-si vândă ei publicatia. Traducerea românească nu poate fi decât aproximativă, cum de altfel e si presa noastră. Povestea din spatele povestii… la noi de cele mai multe ori inseamna „interesul din spatele fiecarui ziar”. Sau mogulul, mai pe intelesul unora 😉
Poate de asta niciun ziar din România n-a avut macar o reclama care sa vanda, pentru ca niciunul nu reuseste sa ajunga la „miezul” lucrurilor.
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
Apocalipsa AI, după Harari
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Ady: deoarece propunerea îmi aparține: 1. propuneri n...
Mrs. Green Foot: Uimitoarele aventuri ale vestitei Moll Flanders es...
Adrian C.: Cumpar de cate luni din farmaciile Ana Maria fiind...
Ady: Sunt farmacii la care am card de fidelitate, altel...
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.
Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?
Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.
Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.
Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.
🙂 Misto…
Io am inteles (si) ca Obama si Bush au fost de fapt niste papusi rusesti (Matrioska)…
Mircea – Matrioști in care totusi sunt niste personaje respectabile – Superman si respectiv Bush senior. Dar daca ne-am imagina ce ar trebui pus „inside” la liderii nostri, deja ar deveni reclame de investigatii 🙂
GeorgeL – Exact, ce reclama de ziar de la noi iti amintesti? Nici macar alea cu Turcescu la Cotidianu, cu care am fost contemporani, nu-mi amintesc ce era cu ele.
Smile – Si eu l-as cumpara daca as sti germana 😉
mda… super tare. iti raman tatuate pe retina
Superbe reclame, as cumpara intr-adevar ziarul numai pt super reclamele astea
Are website?
Dap, asta