Vanzatoarea de masline de la Cora

Cu cine trebuie să țină vânzătoarea de la un hypermarket, cu clientul, descurajându-l să cumpere o marfă proastă, sau cu patronul care-i plătește salariul?

De două ori mi s-a întâmplat până acum, și sunt nelămurită: cu cine țin ele, vânzătoarele de măsline de la Cora Pantelimon? Cu mine, clientul, sau cu patronul lor? Încă nu m-am prins, de asta vă întreb și pe voi. Judecați:

Degustarea interzisă

Prima dată, mai demult, am cerut să gust, că voiam să încerc o marcă nouă de măsline. Eu sunt pretențioasă la măsline, îmi plac de regulă alea roșietice, uleioase, gustoase, cărnoase. Dar și alea verzi cu cimbru și usturoi. De regulă cumpăr, însă, felul Kalamon, care întrunesc cele mai multe calități din cele căutate într-o măslină. Numai că și Kalamon e pe mărimi și forme, după cum am văzut eu prin magazinele noastre. Ba sunt lunguiețe și ascuțite, ba gogonate și grăsune. Plus că unii nu știu deloc cum să le păstreze, de aia le vedeți sleite sau cu saramura uscată pe ele în vitrină.

Revenind la Cora, vânzătoarea mi-a zis atunci că

– N-am voie să vă dau să gustați. Dar vă cântăresc și vă dau punga, și vă duceți mai încolo printre rafturi, o desfaceți, le gustați, și dacă nu vă plac le lăsați acolo.

Mă uit la ea și nu-mi vine să cred. Diferența dintre noi e că ea trăiește din salariul pe care i-l plătesc ăștia de la Cora. Și tocmai le faultează biznisul. Pentru mine, clienta.

De atunci am ținut minte și n-am mai cerut să gust. Dar nici nu m-am ascuns printre rafturi ca să le dezvirginez pungile și să le scuip sâmburi printre mărfuri. Am cumpărat cam ce știam eu că îmi place, și n-am luat (prea multe) țepe 🙂

Nu luați că sunt sărate

Ieri m-am îndreptat hotărâtă spre vitrina măslinăreselor. M-am uitat după Kalamoane, dar nu erau. În schimb erau niște fâțe mici și roșcovane, de care mai luasem și în alte dăți. Zic:

– Vreau și eu juma de kil.

– Nu sunt bune, sunt sărate rău!, zice vânzătoarea.

Și culmea, îmi întinde câteva măsline pe paletă, să le gust. O clipă mă gândesc că face mișto de mine. Așteaptă să întind mâna să iau măslina și o să retragă paleta, și o să-mi râdă în nas: „V-am zis că n-aveți voie să gustați, ce, credeți că e luna cadourilor și gata, se gustă măslinele?!”

Dar nu, femeia m-a lăsat să iau o măslină.

Săratăăă, ocnă! Zice:

– V-am zis! Eu știu ce căutați, dar n-avem. Dacă vreți vă dau ceva pe negru.

– Nu-mi plac măslinele negre.

– Da, Kalamon nu avem. N-are rost să vă păcălesc și să le luați pe astea…

Am plecat gândindu-mă, totuși, cum gândește femeia asta? Și colega ei care m-a învățat cum să degust pe ascuns măslinele. Oare dacă ar ști patronii lor, cum ar gândi?

O să ziceți că e normal ca vânzătorul să te apropie, ca să-i mai calci pragul, jucând rolul empatiei cu consumatorul. Dar cred că regula asta e aplicabilă mai degrabă micilor magazine de cartier, băcăniilor, unde vânzătorul știe că de calitatea mărfii și relaționarea cu clientul îi depind vânzările. Însă în cazul hypermarket-urilor nu prea se potrivește. De unde știe vânzătoarea aia că eu o să mai trec pe acolo? Ca doar sunt zeci de mii de oameni pe care-i vede la vitrina ei. Și dacă nu mai vin eu, o să vină sigur alte câteva mii. Iar rolul ei acolo ar fi să vândă nu să rămână cu stocul nevândut, nu? Când o să tragă linie, patronul ei, n-o s-o întrebe cu câți clienți s-a împrietenit, ci câtă marfă a vândut, nu?

Voi ce ziceți? că eu sunt bulversată 🙂

Etichete: ,

19 comentarii la “Vanzatoarea de masline de la Cora” Subscribe

  1. helen 06/02/2013 at 16:11 #

    Cand marfa se vinde vrac, in special masline , branza ,e bine ca omul sa poata degusta pentru a alege ceea ce-i place.
    Referitor la taxele de raft au ajuns la 30-31% in 2013, asa ca hypermarketurile au de unde sa piarda , nu le ducem noi grija.
    Maslinele tip Kalamon sunt cele mai cunoscute maline si cele mai bune dupa parerea mea , provin din zona orasului Kalamata dar mai nou se cultiva si in alte zone ale Greciei.

  2. mary 04/03/2014 at 14:19 #

    maslinele Kalamon au o singura forma,au mai multe marimi,calitatea este in functie de zona in care se cultiva.daca sint foarte sarate inseamna ca nu sint proaspete,sarea le mentine tari.maslinele este bine sa le luati ambalate in saramura sau ulei de masline pentru a se pastra mai bine.pentru comenzi sau nelamuriri gabrielacarciu@yahoo,com

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.