Care e limita unui test de aptitudini?

O firmă franceză caută în România jurnaliști colaboratori pe care-i „testează” punându-i să scrie, gratis, texte de 10.000 de semne

Am aplicat ieri la un anunț primit pe Best Jobs, in care o companie franceza cauta jurnalisti colaboratori care să presteze pe bază de contract, de acasă. Anunțul era în franceză, limbă pe care nu o stăpânesc suficient cât să mă exprim jurnalistic în ea, dar nicăieri în anunț nu scria și că potențialii candidați trebuie să presteze în această limbă. Am trimis CV-ul în limba română (în care scrie printre altele și că franceza mea e de începător) și am primit în câteva minute un raspuns – tot în franceză – de la o doamnă cu nume românesc. Doamna îmi spunea că a vizualizat CV-ul meu, și că aș corespunde cerințelor lor, dar că toți cei care au aplicat trebuie să treacă și un test. OK, zic, hai să vedem cum e cu testarea asta, după 16 ani de experiență în presa…

Testul era așa: să scrii un text de 10.000 de semne, cu un șapou de 600, despre niște temple din Asia. Cum ajungi acolo, ce poți vedea, facilități de cazare etc. Un soi de reportaj turistic, pentru vreun ghid, pesemne. Documentarea era lăsată la latitudinea candidatului, termenul limită 10 ianuarie.

Pentru cei care nu sunt în branșă, trebuie menționat că un text de 10.000 de semne (cam 5 pagini dactilo, ca să fim mai expliciți) este o muncă laborioasă, ce necesită și o documentare amănunțită, și ceva timp ca să-l redactezi, că doar nu arunci informația cu furca acolo. În 10.000 de semne poți să scrii un reportaj amplu, o anchetă sau un interviu consistent, dar sub nicio formă nu poți să zici că dai doar un test. Pentru că prin excelență un test se presupune că e gratis. Îl dai și vezi dacă corespunzi sau nu. Iar ca să muncești câteva zile doar ca să dai un test, mi se pare că firma respectivă crede că în România trăiesc mulți proști, și toți sunt repartizați în presă.

Am cerut lămuriri de la doamna cu pricina și mi-a răspuns că da, textul trebuie scris în franceză (!) și că nu poate fi plătit, de vreme ce e un test în măsură să arate dacă corespunzi.

Nu pot decât să mă bucur că nu știu suficient de bine franceza, cât să dau „testul” ăstora, și că mai am suficient de lucru încât să nu-mi permit să pierd timpul ăsta. Dar nu pot să nu mă întreb, ce s-o fi întâmplat cu mapele de presă de altă dată, cu care te prezentai la interviu, și care vorbeau despre munca ta de până atunci?

Adică, ce îmi garantează mie că firma respectivă nu se va folosi de textul scris de mine, moka, fie că va decide să-mi cumpere sau nu serviciile? Și nici n-am cum să-i împiedic s-o facă, nu? Că doar nu am semnat vreun contract

Etichete: ,

3 comentarii la “Care e limita unui test de aptitudini?” Subscribe

  1. mircea 04/01/2011 at 03:24 #

    Si ce-i asa greu sa compui o chestie de 5 pagini in franceza?

    L'Asie… le continent jaune ou tout le monde ne mange pas avec la furculision car il mange des chiens maidanezi avec des betzisoare. Il y a bocu de bude templiste, pardon: beaucoup des temples buddhiste et des tenisi chinoises. Vu puve vizite le Taj Mahal et le Saolin. Bon voaiaj! Mezomaj a Dalai Lama Gilette et a Brusli e Cichicean!

    🙂

    • Dollo 04/01/2011 at 15:14 #

      Asa e, in doar 334 de semne ai spus tot, nici nu mai trebuie restul pana la 10.000 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tweets that mention Care e limita unui test de aptitudini? | Dollo zice Bine -- Topsy.com - 03/01/2011

    […] This post was mentioned on Twitter by Béranger. Béranger said: Esploatare, furt, căcare! RT @dollozicebine: Care e limita unui test de aptitudini? O firmă franceză caută jurnaliști http://goo.gl/fb/lX8MY […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!