8 comentarii la “Ce ne mai unește cu statul român?” Subscribe

  1. Oana 24/01/2011 at 04:49 #

    Oricum am da-o problema majora a Romaniei cred ca este coruptia. In baza ei se angajeaza rude in sistemul public. Se atribuie contracte. Se fac raportari in functie de cum vrei sa se uite seful la tine. Se primeste somaj cat timp omul lucreaza la negru. Toate acestea inseamna costuri imense pentru stat. Cat timp nu vor exista cinste si seriozitate, asigurate prin control si coercitie… ne vom continua mersul descendent.

    • Dollo 24/01/2011 at 12:26 #

      Oana, coruptia tot de cetateni e facuta/intretinuta. Statul suntem tot noi…

  2. Monica 24/01/2011 at 12:30 #

    Domnul Popescu m-a pierdut la „statul produce bunastare”. Pentru cine, Dollo?
    Joburile create de stat sunt artificiale, e ca si cum ai plati niste oameni sa sape o groapa si apoi alti oameni sa o astupe. Faptul ca primariile nu au bani sa-si plateasca oamenii ar trebui sa le dea de gandit, poate au prea multi angajati, poate ca nu e nevoie de doi oameni ca sa porneasca un calculator si inca 3 sa plimbe hartiile de la imprimanta la xerox.
    Sanateatea si educatia de la stat, alea despre care domnul Popescu zice ca sunt gratuite, ne costa de ne rup. Cine nu e de acord, sa calculeze cati bani plateste anual la bugetul de stat si mai vorbim dupa.
    Personal, sunt enervata ca desi lucrez ca PFA si am asigurari si pensie privata, sistemul ma obliga sa cotizez si la cele de stat. Care costa mai mult decat la privat si de care pana una-alta nu beneficiez.
    Cat despre solidaritate – e usor sa vorbesti asa cand ai un ditamai salariu si nu trebuie sa muncesti prea mult. Nu pot fi solidara cu bugetarii care fac greva, dar nu iau in calcul posibilitatea de a demisiona si de a lucra in mediul privat, pe bani mai multi. Sau cu cei care considera sub demnitatea lor sa isi mai ia un job, pe langa cel de la stat, care chipurile e prost platit. Cand bugetarii fac greva, se gandesc vreun minut ca orice marire de salariu la stat va duce la cresterea taxelor platite de mediul privat?
    Eu zic ca ar trebui sa invatam sa fim un pic individualisti, sa incercam sa ne gandim mai intai la noi si apoi la „colectivitate” (asta daca ne lasa statul si nu ne mai jupoaie cu taxe peste taxe, redistribuite catre buzunarele politicienilor, de unde cad firimiturile catre asistatii sociali). N-or sa se „dezbine paturile sociale” daca fiecare isi va face treaba bine si nu va mai cere/astepta ajutor de la altii.

    • Dollo 24/01/2011 at 12:45 #

      Monica, de acord cu tine, tot de la parerea asta am pornit si eu in discutia cu domnul Popescu. Ma rog, discutia cu el a fost mult mai lunga, si pe multe segmente am fost complet de acord. La partea asta cu solidaritatea, initial am fost socata. Apoi am mai reflectat. Am mai vazut si datele din analiza aia, pe care o sa vi le arat si voua in urmatoarele zile. Si mi-am mai nuantat un pic impresia ferma. Pana la urma in mod ideal statul social trebuie sa produca bunastare pentru cetațeni. Doar ca la noi bunastarea asta e rupta in fund.

  3. Monica 24/01/2011 at 12:37 #

    Mi-am dat seama ca nu am raspuns la intrebarea din titlu: ne uneste (sau ar trebui sa ne uneasca) dorinta de a trai mai bine. Noi, oamenii, fiecare in parte. Nu noi, oamenii, contribuabili la bugetul unui stat in care intamplator ne-am petrecut mare parte din viata 🙂

  4. Monica 24/01/2011 at 12:47 #

    Azi eram nevorbita, de-aia am comentat asa mult. 😛
    Astept sa vad in zilele urmatoare si datele din analiza, ca mai am lucruri de zis despre sanatate si educatie 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tweets that mention Ce ne mai unește cu statul român? | Dollo zice Bine -- Topsy.com - 24/01/2011

    […] This post was mentioned on Twitter by dollo, Ganduri Libere…. Ganduri Libere… said: Dollo: Ce ne mai unește cu statul român? http://goo.gl/fb/9yhfn […]

  2. Cel mai operat popor din UE | Dollo zice Bine - 30/01/2011

    […] Ce ne mai unește cu statul […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor