8 comentarii la “Ce ne mai unește cu statul român?” Subscribe

  1. Oana 24/01/2011 at 04:49 #

    Oricum am da-o problema majora a Romaniei cred ca este coruptia. In baza ei se angajeaza rude in sistemul public. Se atribuie contracte. Se fac raportari in functie de cum vrei sa se uite seful la tine. Se primeste somaj cat timp omul lucreaza la negru. Toate acestea inseamna costuri imense pentru stat. Cat timp nu vor exista cinste si seriozitate, asigurate prin control si coercitie… ne vom continua mersul descendent.

    • Dollo 24/01/2011 at 12:26 #

      Oana, coruptia tot de cetateni e facuta/intretinuta. Statul suntem tot noi…

  2. Monica 24/01/2011 at 12:30 #

    Domnul Popescu m-a pierdut la „statul produce bunastare”. Pentru cine, Dollo?
    Joburile create de stat sunt artificiale, e ca si cum ai plati niste oameni sa sape o groapa si apoi alti oameni sa o astupe. Faptul ca primariile nu au bani sa-si plateasca oamenii ar trebui sa le dea de gandit, poate au prea multi angajati, poate ca nu e nevoie de doi oameni ca sa porneasca un calculator si inca 3 sa plimbe hartiile de la imprimanta la xerox.
    Sanateatea si educatia de la stat, alea despre care domnul Popescu zice ca sunt gratuite, ne costa de ne rup. Cine nu e de acord, sa calculeze cati bani plateste anual la bugetul de stat si mai vorbim dupa.
    Personal, sunt enervata ca desi lucrez ca PFA si am asigurari si pensie privata, sistemul ma obliga sa cotizez si la cele de stat. Care costa mai mult decat la privat si de care pana una-alta nu beneficiez.
    Cat despre solidaritate – e usor sa vorbesti asa cand ai un ditamai salariu si nu trebuie sa muncesti prea mult. Nu pot fi solidara cu bugetarii care fac greva, dar nu iau in calcul posibilitatea de a demisiona si de a lucra in mediul privat, pe bani mai multi. Sau cu cei care considera sub demnitatea lor sa isi mai ia un job, pe langa cel de la stat, care chipurile e prost platit. Cand bugetarii fac greva, se gandesc vreun minut ca orice marire de salariu la stat va duce la cresterea taxelor platite de mediul privat?
    Eu zic ca ar trebui sa invatam sa fim un pic individualisti, sa incercam sa ne gandim mai intai la noi si apoi la „colectivitate” (asta daca ne lasa statul si nu ne mai jupoaie cu taxe peste taxe, redistribuite catre buzunarele politicienilor, de unde cad firimiturile catre asistatii sociali). N-or sa se „dezbine paturile sociale” daca fiecare isi va face treaba bine si nu va mai cere/astepta ajutor de la altii.

    • Dollo 24/01/2011 at 12:45 #

      Monica, de acord cu tine, tot de la parerea asta am pornit si eu in discutia cu domnul Popescu. Ma rog, discutia cu el a fost mult mai lunga, si pe multe segmente am fost complet de acord. La partea asta cu solidaritatea, initial am fost socata. Apoi am mai reflectat. Am mai vazut si datele din analiza aia, pe care o sa vi le arat si voua in urmatoarele zile. Si mi-am mai nuantat un pic impresia ferma. Pana la urma in mod ideal statul social trebuie sa produca bunastare pentru cetațeni. Doar ca la noi bunastarea asta e rupta in fund.

  3. Monica 24/01/2011 at 12:37 #

    Mi-am dat seama ca nu am raspuns la intrebarea din titlu: ne uneste (sau ar trebui sa ne uneasca) dorinta de a trai mai bine. Noi, oamenii, fiecare in parte. Nu noi, oamenii, contribuabili la bugetul unui stat in care intamplator ne-am petrecut mare parte din viata 🙂

  4. Monica 24/01/2011 at 12:47 #

    Azi eram nevorbita, de-aia am comentat asa mult. 😛
    Astept sa vad in zilele urmatoare si datele din analiza, ca mai am lucruri de zis despre sanatate si educatie 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tweets that mention Ce ne mai unește cu statul român? | Dollo zice Bine -- Topsy.com - 24/01/2011

    […] This post was mentioned on Twitter by dollo, Ganduri Libere…. Ganduri Libere… said: Dollo: Ce ne mai unește cu statul român? http://goo.gl/fb/9yhfn […]

  2. Cel mai operat popor din UE | Dollo zice Bine - 30/01/2011

    […] Ce ne mai unește cu statul […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini