Ce s-a întâmplat cu clauza de la Licurici?

Vă mai amintiți de „clauza națiunii celei mai favorizate”? Înainte de 89 era la Telejurnal, cum e acum UE și Schengen, și noi tot nu știam „ce ne dă”

Toate discuțiile astea despre „ce ne dă Schengen” mi-au reactivat amintirile din copilărie, când auzeam la Telejurnal numai despre „clauza națiunii celei mai favorizate”. Vă amintiți? Toți crainicii de radio și TV umblau cu expresia asta în gură, înainte de 1989. Când am întrebat-o pe mama ce e aia, mi-a zis că „ne-o dau americanii, dacă suntem cuminți”.

Mă gândeam ieri că de 20 de ani n-am mai auzit această expresie atât de populară în vremea lui Ceaușescu. Pentru cei mai tineri, care nu știu ce înseamnă, definiția ar fi așa:

Un stat care acordã unui alt stat clauza natiunii celei mai favorizate se angajeazã sã-i ofere acestuia din urmã toate avantajele comerciale de care beneficiazã oricare altã tarã în relatia cu primul stat. Cu alte cuvinte, nu poate exista un al treilea stat care sã beneficieze de avantaje mai mari (ci doar cel mult egale) decât cel care primeste clauza natiunii celei mai favorizate. Acest instrument constituie un element de bazã al politicii Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC).

În anii 70 și 80 clauza primită de la SUA era un soi de barometru al relațiilor bilaterale, adică americanii ne făceau reduceri la taxele vamale, credite preferențiale, investiții etc pe motiv că noi respectam regulile democratice, vezi doamne, și eram mai puțin obedienți față de Moscova, comparativ cu alte state din blocul comunist. Unele documente dezvăluite în anii din urmă arată că de fapt în schimbul clauzei Ceaușescu era de acord să-i lase să emigreze pe evrei.

Clauza mi se pare că a fost „abogrată” oficial prin anii 90, când Clinton ar fi zis că oricum nu era în intenția lor să favorizeze vreo națiune, așa că a fost redenumită cumva.

Ce a rămas la fel e faptul că și atunci marea masă a populației habar n-avea „ce ne dă clauza”, după cum și acum mulți nu știm „ce ne dă UE” sau ce ne dă Schengen. Știm că FMI ne dă bani, de parcă ni i-ar da degeaba, dar luați cu criza mulți nu prea ne dăm de ceasul morții că nu intrăm acum și în Schengen.

Diferența constă, cred, în faptul că acum se vorbește destul de deschis despre „tainul” cerut și dat puterior europene, contra integrare. Cum bine se exprima Băsescu într-o vreme: mai bine o sugi Licuriciului cel mare, decât la mai mulți licurici mici. Din păcate am cam supt-o în ultimii 20 de ani la toți licuricii, și mare lucru tot n-am realizat.


Etichete: , , ,

7 comentarii la “Ce s-a întâmplat cu clauza de la Licurici?” Subscribe

  1. aristocle 12/01/2011 at 22:11 #

    Ba da, cu ceva tot ne-am ales: suntem din ce în ce mai buni la supt licurici.

    • Dollo 12/01/2011 at 22:43 #

      🙂 Ai dreptate. Ai renascut, nu te-am mai citit demult…

  2. Dumnezero 13/01/2011 at 00:47 #

    Cred ca clauza aceasta este acordata de peste 50 de ani Israelului. Intre timp, Romania ramane ca la bukake.

  3. Daniel 13/01/2011 at 04:30 #

    Te corectez nitel……la Clauza a renuntat Ceausescu prin `86-`87, nu mai stiu exact, dar stiu sigur ca `89 ne-a prins fara ea…..

    • Dollo 13/01/2011 at 10:51 #

      Daniel – uite asta uitasem, merci 🙂
      Dumnezero – asa devin unii antisemiti 🙂

  4. Unu'a'lu'Mitica 13/01/2011 at 21:20 #

    Aha! Acum am inteles de ce licaresc licuricii!

  5. marin 17/05/2014 at 23:23 #

    Basescu si suptul licuriciului, asta e faza reala? Ca tot am auzit , dar nu-mi vine sa cred

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

casa becali

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.