Ce s-a întâmplat cu clauza de la Licurici?

Vă mai amintiți de „clauza națiunii celei mai favorizate”? Înainte de 89 era la Telejurnal, cum e acum UE și Schengen, și noi tot nu știam „ce ne dă”

Toate discuțiile astea despre „ce ne dă Schengen” mi-au reactivat amintirile din copilărie, când auzeam la Telejurnal numai despre „clauza națiunii celei mai favorizate”. Vă amintiți? Toți crainicii de radio și TV umblau cu expresia asta în gură, înainte de 1989. Când am întrebat-o pe mama ce e aia, mi-a zis că „ne-o dau americanii, dacă suntem cuminți”.

Mă gândeam ieri că de 20 de ani n-am mai auzit această expresie atât de populară în vremea lui Ceaușescu. Pentru cei mai tineri, care nu știu ce înseamnă, definiția ar fi așa:

Un stat care acordã unui alt stat clauza natiunii celei mai favorizate se angajeazã sã-i ofere acestuia din urmã toate avantajele comerciale de care beneficiazã oricare altã tarã în relatia cu primul stat. Cu alte cuvinte, nu poate exista un al treilea stat care sã beneficieze de avantaje mai mari (ci doar cel mult egale) decât cel care primeste clauza natiunii celei mai favorizate. Acest instrument constituie un element de bazã al politicii Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC).

În anii 70 și 80 clauza primită de la SUA era un soi de barometru al relațiilor bilaterale, adică americanii ne făceau reduceri la taxele vamale, credite preferențiale, investiții etc pe motiv că noi respectam regulile democratice, vezi doamne, și eram mai puțin obedienți față de Moscova, comparativ cu alte state din blocul comunist. Unele documente dezvăluite în anii din urmă arată că de fapt în schimbul clauzei Ceaușescu era de acord să-i lase să emigreze pe evrei.

Clauza mi se pare că a fost „abogrată” oficial prin anii 90, când Clinton ar fi zis că oricum nu era în intenția lor să favorizeze vreo națiune, așa că a fost redenumită cumva.

Ce a rămas la fel e faptul că și atunci marea masă a populației habar n-avea „ce ne dă clauza”, după cum și acum mulți nu știm „ce ne dă UE” sau ce ne dă Schengen. Știm că FMI ne dă bani, de parcă ni i-ar da degeaba, dar luați cu criza mulți nu prea ne dăm de ceasul morții că nu intrăm acum și în Schengen.

Diferența constă, cred, în faptul că acum se vorbește destul de deschis despre „tainul” cerut și dat puterior europene, contra integrare. Cum bine se exprima Băsescu într-o vreme: mai bine o sugi Licuriciului cel mare, decât la mai mulți licurici mici. Din păcate am cam supt-o în ultimii 20 de ani la toți licuricii, și mare lucru tot n-am realizat.


Etichete: , , ,

7 comentarii la “Ce s-a întâmplat cu clauza de la Licurici?” Subscribe

  1. aristocle 12/01/2011 at 22:11 #

    Ba da, cu ceva tot ne-am ales: suntem din ce în ce mai buni la supt licurici.

    • Dollo 12/01/2011 at 22:43 #

      🙂 Ai dreptate. Ai renascut, nu te-am mai citit demult…

  2. Dumnezero 13/01/2011 at 00:47 #

    Cred ca clauza aceasta este acordata de peste 50 de ani Israelului. Intre timp, Romania ramane ca la bukake.

  3. Daniel 13/01/2011 at 04:30 #

    Te corectez nitel……la Clauza a renuntat Ceausescu prin `86-`87, nu mai stiu exact, dar stiu sigur ca `89 ne-a prins fara ea…..

    • Dollo 13/01/2011 at 10:51 #

      Daniel – uite asta uitasem, merci 🙂
      Dumnezero – asa devin unii antisemiti 🙂

  4. Unu'a'lu'Mitica 13/01/2011 at 21:20 #

    Aha! Acum am inteles de ce licaresc licuricii!

  5. marin 17/05/2014 at 23:23 #

    Basescu si suptul licuriciului, asta e faza reala? Ca tot am auzit , dar nu-mi vine sa cred

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.