Cum arata o poza de 17 gigapixeli

Foarte tare! Și mare :)

Poza arata asa, si aici se poate vedea ce stie ea sa faca. Foarte tare, frate!

Etichete: ,

11 comentarii la “Cum arata o poza de 17 gigapixeli” Subscribe

  1. mircea 13/01/2011 at 00:54 #

    oricum arata mai mica decit una de 26.
    https://www.youtube.com/watch?v=PypARCJHJ9I

  2. Daniel 13/01/2011 at 04:45 #

    Dar cum arata una de 26 giga ai vazut ? Uite aici :
    http://www.paris-26-gigapixels.com/index-en.html

    SI poti da un tur si pe aici :
    http://www.vatican.va/various/basiliche/san_paolo/vr_tour/index-en.html

    Si revenind la pozele de 17 giga, mai adaugam una :
    http://www.gigapan.org/viewGigapan.php?id=15374

    Daca o sa dai zoom pe cupola ai sa-i vezi pe sniperi……

    Iar aici e „scula” cu care se fac pozele astea :
    http://gigapansystems.com/introduction.html

    • Dollo 13/01/2011 at 10:48 #

      GeorgeL – cu un NikonD2x, 300 mm, f/4 lens și restul ți-a explicat Mircea 🙂
      Daniel – pe aia cu Parisul o dadusem si eu pe blog anul trecut, iar aia cu investirea lui Obama am vazut-o la vremea aceea 🙂 O sa explorez si eu Vaticanul, ca acolo nu fusei deloc 🙂

  3. GeorgeL 13/01/2011 at 08:24 #

    Foarte tare! incredibil. Da’ ce aparat o avut nenea ala de a putut face o asemenea poaza???

  4. mircea 13/01/2011 at 10:01 #

    Orice aparat de 10-12 megapixeli. Softul conteaza si scula motorizata care misca secvential aparatul. Poza e compusa din 1500-2000 de fotografii diferite, facute in citeva zile.
    https://www.youtube.com/watch?v=0VfeGLxUlU0

  5. Gilbert 13/01/2011 at 10:47 #

    Da, chiar că e tare. Se disting o grămadă de chestii, de detalii. N-aş fi crezut.
    Şi probabil că dacă la aparatu cela îi mai bagi şi-un obiectiv telefoto, apăi cre’ că poţi vedea chiar şi unde-i capătu’ crizei… 😉

    • Dollo 13/01/2011 at 11:01 #

      Ehe, Gilbert, ce mai poza faceai tu in concediu cu asta, ha? 🙂

  6. coo7upper 13/01/2011 at 10:49 #

    nu e o poza, e un colaj din mai multe poze
    http://en.wikipedia.org/wiki/Image_stitching

  7. Stefania 14/01/2011 at 16:55 #

    As in, Moaaamaa!! 🙂 Eu credeam ca asa ceva se poate vedea doar in filme… Trebuie sa fac rost de un aparat din asta 😀

  8. hneda 14/01/2011 at 17:58 #

    Nu inteleg la ce am mai trims roboţei pe Marte. Pozam cerul, dam Ctrl + şi gata

  9. Gilbert 15/01/2011 at 06:01 #

    Ehe, las’ că-mi vine şi mie rândul… Deocamdată, la vară şi tot acolo, am să mă descurc cu ce am.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.