Cum e agricultura, așa și recensământul

Cum s-a făcut numărătoarea hectarelor, livezilor și turmelor în satele din România: cu aproximație!

În urmă cu câteva luni m-am străduit să aflu cât din teritoriul României le mai aparține românilor, și cât a fost înstrăinat. Statistic, nu estimat (se vehiculează 5% din terenul agricol, dar sunt numai vorbe, nu cifre oficiale).

Am aflat că nimeni nu știe. Ministerul agriculturii, Agenția de plăți în agricultură, Institutul de statistică, Registrul agricol, Cadastrul. Practic nicio instituție a statului român, care lucrează cu proprietăți sau cu noțiuni despre terenuri agricole, pășuni sau păduri, nu știe în țara asta cine ce teren deține și ce naționalitate are. Un parlamentar mai paranoic mi-a zis (off the record, of course) că cineva știe sigur, dar n-are interes să se afle. Acel cineva ar fi SRI-ul.

Așa o fi, cert e că n-am aflat, dar aveam o speranță că s-ar putea face oarecare lumină după Recensământul General Agricol din iarna asta. Azi am aflat cum se face și ăsta, și mi-a trecut entuziasmul.

Lucrurile stau așa: secretarul primăriei împreună cu „unul care le știe pe toate prin primărie” vine în gospodăria omului. Și-l întreabă:

– Bade, cât pământ ai?

– Apăi, am mai mult, răspândit… no stați să aduc actele să socotim!

– Zi-ne așa, per total, cât să fie? Pe rol la primărie zice că ai atât…

– No, stați să aduc actele …

– Lasă, trecem cât e pe rol la primărie. Livadă ai? Câți pomi, meri, pruni, peri…?
– Apăi nu știu câți pomi, dară să merem să-i numărăm…

– Lasă bade, trecem câte zece din fiecare. Animale câte ai?

Și tot așa. Recenzorii au de completat la fiecare gospodărie câte un dosar de peste zece pagini. Rubricile sunt multe, după cum cere și UE, care zice că fiecare țară membră trebuie să facă recensământ agricol la fiecare zece ani. România îl făcuse pe ultimul în 2002-2003. Atunci nu eram „europeni” și încă nu fuseseră împroprietăriți toți cu pământurile, pădurile, livezile revendicate.

Nu-i vorbă că și după revendicări umbla vorba că toate cererile însumate depășesc terenul agricol al României și se întind până prin Bulgaria. Poate și de asta era necesar un recensământ „pe bune”, ca să nu fim nevoiți să-i invadăm pe bulgari și să le luăm castraveții.

Ce v-am povestit, însă, s-a întâmplat luna asta, într-o seară, într-un sat de munte din fascinanta Românie. Oamenii au bucăți de păduri, de teren, de pășuni, livezi, animale. Întâmplător persoana care mi-a povestit face parte din intelectualitatea satului. Omul era șocat de superficialitatea recenzorilor. L-au întrebat cât fân scoate de pe pășunile lui. Omul s-a apucat să le explice că într-un an a fost așa, în alt an altfel, că a mai scăzut, că a mai crescut, în funcție de factori diverși, de faptul că a avut mai multe animale sau mai puține etc. Recenzorii n-au avut răbdare, au trecut din burtă o cifră.

La livadă la fel. La oamenii folosiți la muncă în gospodărie nu știau nici recenzorii dacă se trec și cei care muncesc cu ziua, la negru sau cu salariu. În zona aia, ca și în altele, dacă-i pui pe oamenii care-ți adună fânul să semneze de primirea banilor nu-ți mai vin a doua oară  la câmp.

Mulți săteni au ascuns numărul real de animale de frica impozitelor cu care sunt speriați. Asta demonstrează că nimeni nu le-a explicat că recensământul strânge doar date statistice, nu e nominal, deci n-o să-i vină fiscul pe cap…

În loc să fie o numărătoare profesionistă, pe care să se bazeze politicile agricole din următorii zece ani, recensământul nostru agricol se face cu niște recenzori grăbiți să încheie treaba și să plece acasă. „Când le-am zis să aștepte să ne uităm pe acte, ca să fim siguri, că în funcție de rezultate se vor face cercetări, statistici, investiții, se vor primi subvenții, ce crezi că mi-au zis? Lasă, că la nivel de țară nu se simte!”, mi s-a plâns omul de la munte, dezamăgit de recensământ.

Pe 31 ianuarie 2011 se încheie oficial recensământul agricol. În octombrie, tot anul ăsta, se va face numărătoarea populației. Despre asta v-am avertizat deja aici.

Citiți și jurnalul meu de recenzor:

Cum s-a facut instruirea recenzorilor – partea 1, Care-i capul familie tale? Si cum se închina el?

Cum s-a facut instruirea recenzorilor – 2, Recensamantul, treaba romaneasca

Ziua 1, certitudinile și pixul recenzorului șef

Ziua 2, dragă, eu unde dorm?

Ziua 3, azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac

Ziua 4, si chinez, si ateu, si friguros

Ziua 5, dimineața, la TV CNP-ul nu e obligatoriu, pe teren nu se stie

Ziua 5 bis, scrieți „fără religie”, să nu mai dea ăștia bani la biserică

Ziua 6: Cum au făcut turcii

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Ziua 8: Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd și semnez

Ziua 9: Azi am anulat o căsătorie

Ziua 10: Cine-l recenzează pe Boc?

Tags: ,

5 Responses to “Cum e agricultura, așa și recensământul” Subscribe

  1. Dumnezero 20/01/2011 at 15:29 #

    Misterele Agriculturii

    P.S. eu am 7 ciresi =)

    • Dollo 20/01/2011 at 18:52 #

      Si cati ai declarat? 🙂

  2. Gilbert 21/01/2011 at 11:20 #

    Ca şi în perioada din urmă, cea a recordurilor de producţie, cam toate politicile se bazează pe cifre „din burtă”. Umflate sau scăzute după cum bate vântul interesului politic. Estimări din ochi şi rotunjiri din condei. Şi nici în datele celor de la INS nu poţi avea încredere.

  3. Dumnezero 21/01/2011 at 12:18 #

    Nu am declarat nimic, ca inca nu a venit nimeni sa ma intrebe.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tweets that mention Cum e agricultura, așa și recensământul | Dollo zice Bine -- Topsy.com - 20/01/2011

    […] This post was mentioned on Twitter by dollo, Ganduri Libere…. Ganduri Libere… said: Dollo: Cum e agricultura, așa și recensământul http://goo.gl/fb/uxLGr […]

Leave a Reply

Oldies but goldies

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.