Cum semnează Vanghelie

Așa e că v-ați gândit că Vanghelie nu scrie de mână, ci doar de tipar? :P Ei bine, are și ștampilă cu semnătura lui intelectuală

Așa e că v-ați gândit că Vanghelie nu scrie de mână, ci doar de tipar? 😛 Sau de calculator, deși sunt câțiva care știu că Vanghelie nu a avut multă vreme pe birou decât un monitor de computer și o tastatură acoperită de hârtii, fără unitate, că era numai de decor, ca să dea bine în poză. Probabil din punctul ăsta de vedere Vanghelie va rămâne multă vreme singurul politician de la centru fără blog, care preferă să ia pulsul poporului din mijlocul maselor adunate în jurul grătarelor…

Ei bine, dacă vreți să știți, Vanghelie nu numai că scrie, dar și semnează. Adică are ștampilă din aia ca o parafă, pe care oamenii lui o aplică pe diverse acte, în diverse ocazii.

Am găsit azi în cutia poștală o felicitare de Crăciun și Anul Nou (pe sistem 2 în 1) de la Vanghelie. Nu stau în sector la el, dar în calitate de președinte al PSD București el s-a simțit dator să-i ureze pe toți bucureștenii. Poate la el în sector felicitările or fi fost puse la timp, dar la noi ăștia, păstoriți de primarii puterii, au fost puse abia azi. În fine, un gest frumos, chiar dacă tardiv și inutil pentru mine, că dacă ar fi să candideze la Capitală tot nu l-aș alege pe Vanghelie. Anul ăsta nu ne-a mai urat cutia poștală decât madam Renate Weber (care e de la PNL parcă), primarele și PDL-ul lui nu s-au grăbit să ne mai zică să trăim bine, ca în alți ani.

E, revenind la felicitarea lui Vanghelie, e o poză a unui înger auriu, pe fondul unui brad împodobit, scrisă cu roșu (de tipar) și semnată cu stampila de Vanghelie. Semnătura pare mai intelectuală decât ne-am fi așteptat. Ce e de remarcat la felicitarea asta, că n-are niciun înscris care să facă identificabil producătorul. Orice tipăritură are un cod de identificare care să arate cine a tipărit, unde și eventual în cate exemplare. Asta e precum afișele electorale, fără sursă. Ca să nu știi cine și cu cât a finanțat partidul. Deci nu știm cine l-a sponsorizat pe Vanghelie ca să felicite tot Bucureștiul, dar măcar e bine că n-a făcut excepții.

Tags: ,

4 Responses to “Cum semnează Vanghelie” Subscribe

  1. Dumnezero 07/01/2011 at 19:20 #

    Are brand, se pare. „Vanghelie”

  2. Ana 08/01/2011 at 01:27 #

    Am primit-o si eu, desi nici eu nu-s in sectorul lui. Tot dupa sarbatori, exact aceeasi felicitare, intr-un plic alb pe care nu-s decat insemnele PSD si un Sarbatori Fericite.

    • Dollo 08/01/2011 at 11:04 #

      Da, da, exact asa e plicul. Branduit cu trandafiri 🙂 Și n-ai fost impresionata de semnatura aia „telectuala”?

  3. Ana 08/01/2011 at 13:00 #

    Atat de impresionata am fost incat am zis sa contribui la implinirea urarii cu speranta si belsug… recicland plicul si felicitarea!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.