Despre prostie

România, o scenă pe care se bat două forme de prostie: a guvernanților și a opoziției. Un echilibru din care Plesu&Liiceanu nu stiu cum se iese. La TVR

„România arată ca o scenă pe care se bat două forme de prostie: a guvernanților și a opoziției. Niciodată nu m-am gândit că scena politică se poate afla într-un asemenea echilibru.Toată lumea stă și se uită năucă. Suntem publicul unui spectacol care e prost de toate părțile. Cum se poate ieși din acest spectacol prost nu pot să spun. Sunt și eu destul de stupid!” – Andrei Pleșu, într-o emisiune excelentă, despre prostie, de la TVR.

Liiceanu și Pleșu au, se pare, în fiecare duminică, 50 de minute de „faimă” pe TVR, în care discută despre ce vor ei. Deși urmaresc TVR de regulă, asta mi-a scapat, așa ca am aflat de pe Facebook. Duminica asta au luat la definit prostia. Dacă aveți 50 de minute de „cheltuit”, vă recomand călduros emisiunea, pe care o găsiți aici.

Printre definiții și tipare de prostie, cei doi au căzut de acord că la baza prostiei în care băltește națiunea română stau și: televiziunea (cu excepția emisiunii lor, firește), ziarele sau internetul, care țin oamenii prea ocupați și departe de ideea benefică de a „cădea pe gânduri”.

Iar concluzia – deși și asta e un semn de prostie, cică – celor doi a fost „să începem să gândim cu mintea noastră. Prostia nu e bună!”

Tags: , , , ,

3 Responses to “Despre prostie” Subscribe

  1. mircea 31/01/2011 at 21:22 #

    Prosti, da’ multi! Asta sintem 🙂

    • Dollo 01/02/2011 at 01:12 #

      E, nici așa mulți incepem sa nu mai fim 🙂 Natalitatea scade de 20 de ani, se pare ca nici mama prostilor nu mai e vesnic gravida…

  2. nikuelektriku 19/02/2013 at 10:54 #

    mdea!

    era de asteptat sa nu mai functzioneze linku, dovada ca serverele de la tvr au considerat ca neesentzial sa fie pastrate plicticoseniile cu plesu&liiceanu, si asta inca dinaintea iepocii austeritatzii elwis saftoiene.

    eu, ca un „vizionar” vizuinar, ma gindisem c’asa o sa se ‘ntimple, asa ca ma sacrificasem „urcind” pe utub o parte din emisiile astea, lucru care n’a scapat, bine’ntzeles, vigilentzii teveriste, in baza carei vigilentze am fost in mod repetat „lacramat” la goagal, care goagal, absolut legitim, mi’a sters contu de tub, de parca n’ar fi tubu plin de chestii piratate.

    cum nu’mi trebuia alt motiv in plus ca sa ma conving ca afacerea de bine tot utere de mama ramine, m’am consolat sa strecor p’in strungareatza un sanatos ” ‘r’atzi ai draku cu melcii vostri!”!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale