Despre prostie

România, o scenă pe care se bat două forme de prostie: a guvernanților și a opoziției. Un echilibru din care Plesu&Liiceanu nu stiu cum se iese. La TVR

„România arată ca o scenă pe care se bat două forme de prostie: a guvernanților și a opoziției. Niciodată nu m-am gândit că scena politică se poate afla într-un asemenea echilibru.Toată lumea stă și se uită năucă. Suntem publicul unui spectacol care e prost de toate părțile. Cum se poate ieși din acest spectacol prost nu pot să spun. Sunt și eu destul de stupid!” – Andrei Pleșu, într-o emisiune excelentă, despre prostie, de la TVR.

Liiceanu și Pleșu au, se pare, în fiecare duminică, 50 de minute de „faimă” pe TVR, în care discută despre ce vor ei. Deși urmaresc TVR de regulă, asta mi-a scapat, așa ca am aflat de pe Facebook. Duminica asta au luat la definit prostia. Dacă aveți 50 de minute de „cheltuit”, vă recomand călduros emisiunea, pe care o găsiți aici.

Printre definiții și tipare de prostie, cei doi au căzut de acord că la baza prostiei în care băltește națiunea română stau și: televiziunea (cu excepția emisiunii lor, firește), ziarele sau internetul, care țin oamenii prea ocupați și departe de ideea benefică de a „cădea pe gânduri”.

Iar concluzia – deși și asta e un semn de prostie, cică – celor doi a fost „să începem să gândim cu mintea noastră. Prostia nu e bună!”

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Despre prostie” Subscribe

  1. mircea 31/01/2011 at 21:22 #

    Prosti, da’ multi! Asta sintem 🙂

    • Dollo 01/02/2011 at 01:12 #

      E, nici așa mulți incepem sa nu mai fim 🙂 Natalitatea scade de 20 de ani, se pare ca nici mama prostilor nu mai e vesnic gravida…

  2. nikuelektriku 19/02/2013 at 10:54 #

    mdea!

    era de asteptat sa nu mai functzioneze linku, dovada ca serverele de la tvr au considerat ca neesentzial sa fie pastrate plicticoseniile cu plesu&liiceanu, si asta inca dinaintea iepocii austeritatzii elwis saftoiene.

    eu, ca un „vizionar” vizuinar, ma gindisem c’asa o sa se ‘ntimple, asa ca ma sacrificasem „urcind” pe utub o parte din emisiile astea, lucru care n’a scapat, bine’ntzeles, vigilentzii teveriste, in baza carei vigilentze am fost in mod repetat „lacramat” la goagal, care goagal, absolut legitim, mi’a sters contu de tub, de parca n’ar fi tubu plin de chestii piratate.

    cum nu’mi trebuia alt motiv in plus ca sa ma conving ca afacerea de bine tot utere de mama ramine, m’am consolat sa strecor p’in strungareatza un sanatos ” ‘r’atzi ai draku cu melcii vostri!”!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.