On ză record, bă!

De ce nu știu vorbitorii din România care e diferența dintre „on the record” și „off the record”

Am vorbit azi cu un domn, liderul unui sindicat dintr-o firmă mare, multinațională. M-am prezentat, i-am zis ce vreau, că scriu un articol despre, și că mă intereseaza cutare aspect. Foarte amabil, omul mi-a vorbit mai bine de jumătate de oră (la telefon), mi-a răspuns la toate întrebările, ba chiar a făcut un pic pe cocoșul, dacă mă întrebați pe mine, dar per total a fost o discuție productivă. Pentru documentarea mea. La final, dau să-mi iau la revedere, și ce credeți că-mi zice?

„Dar vă rog să nu apară nimic în ziar din ce v-am spus. Că v-am zis așa, dumneavoastră, despre ce e vorba, dar nu vreau să apară prin presă și să se seziseze cei de la firmă că așa și pe dincolo!”.

O clipă am rămas mută. Omul nu mă cunoștea, am vorbit atunci prima dată, i-am spus că sunt ziaristă, și că îl întreb ce-l întreb pentru că mă interesează să scriu un articol. Deci știi din start că e vorba de o discuție „on the record”, sau „pe bune”, ca să fim pe înțelesul sindicaliștilor din această țară minunată. Cum să spui la final că mi-ai zis doar mie așa, ca să aflu…  Și ce să fac cu ce mi-a zis el, să-i povestesc lui Toshiba?

Dacă-mi spunea că vrea să vorbim, dar fără să-l citez, eram de acord. Pot să înțeleg că unii oameni nu vor să apară în presă sau nu vor să se complice cu eventuale rapoarte față de superiori. Dar ăsta nu spusese nimic până atunci.

Las la o parte că aproape tot ce mi-a zis, hai 90%, era informație pozitivă. Deci sub nicio formă nu avea ce să sufere de pe urma apariției în presă din partea patronilor. În plus e liderul organizației sindicale, deci n-ar avea nevoie de vreo aprobare ca să vorbească cu presa.

După ce i-am zis că nu mi se pare că ar avea ceva de pierdut dacă apare citat cu ce mi-a zis, dimpotrivă, că de fapt i-a lăudat pe patronii străini la care lucrează, omul își nuanțează poziția: „Da, păi să subliniați că în cazul nostru am avut un sprijin mare din partea patronatului, am colaborat foarte bine și aici suntem în armonie….!”.

Așa, măi nene, să construim împreună capitalismul și libertatea de expresie în frumoasa și bogata noastră patrie, România! Un mare URA pentru lupta sindicală din țărișoară. Și pauăr to ză pipăl, negreșit!

Etichete: ,

5 comentarii la “On ză record, bă!” Subscribe

  1. Daniel 05/01/2011 at 05:26 #

    Pai tu ai uitat ca liderii sindicali din tara asta, ciorbea si alalalt, au trecut repede de partea cealalta a baricadei ? De ce ai tu impresia ca s-a schimbat ceva ? De ce crezi ca au esuat manifestatiile din toamna contra guvernarii boc ?

  2. mircea 05/01/2011 at 13:39 #

    Pai tovarasului de la UGSR-ul asta de tip nou ii este frica nu de patronat, ci de proletariat. Ce lider de sindicat e in ochii platitorului de cotizatie acela care lauda patronatul? Unul vindut.

    • Dollo 05/01/2011 at 14:50 #

      Dimpotriva, mie mi s-a parut ca i-ar fi frica de patronat, ca pe astia ii lauda, chiar si in final, cand mi-a zis sa …„subliniez”… că așa și pe dincolo

  3. mircea 05/01/2011 at 16:18 #

    Asta vroiam si eu sa zic: omului ii este frica sa nu afle cei pe care ii reprezinta ca de fapt el este omul patronului…

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tweets that mention On ză record, bă! | Dollo zice Bine -- Topsy.com - 04/01/2011

    […] This post was mentioned on Twitter by Ganduri Libere…, dollo. dollo said: On ză record, bă!: De ce nu știu vorbitorii din România care e diferența dintre „on the… http://goo.gl/fb/WM2r0 […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.