Să-l cheme Seif, ca pe bunicu…

La maternitatea Polizu: „Nu se acceptă prenume de nou născuți ciudate (Seif, Boss, Q7, Ancheta, Contesa, Dacia, Hitler) etc. Vă mulțumim!

La Maternitatea Polizu din București se naște, pe bază de noroc, din toată țara. Pe ușa biroului de „înregistrări nașteri” șade scris cu pixul, pe foaie de caiet dictando, următorul anunț: „NU SE ACCEPTA PRENUME DE NOI NOU NASCUTI CIUDATE (SEIF, BOSS, Q7, ANCHETA, CONTESA, DACIA, HITLER) etc. Vă mulțumim!”.

Maternitatea Polizu e un spital de stat, dar în interior zici că ești la privat. Un amic a rămas plăcut șocat de ambianța și personalul care i-au asistat soția la naștere, într-un moment greu pentru familie, când bebe ar fi trebuit să mai aștepte câteva săptămâni înainte să vadă lumina salonului de nașteri. Omul zice că a dat șpagă abia după patru zile de la internarea soției, și atunci a făcut-o „de drag”. Cică medicii și asistentele se purtau așa de frumos, că nu-ți venea să crezi.

Odată depășit șocul civilizației din Polizu, proaspătul tătic s-a dus să-și înmatriculeze juniorul. Pe ușa biroului de înregistrări dă cu nasul de anunțul din poză. Cu mențiunea că în loc de „nou născuți” scria „noi născuți”. Îi atrage atenția doamnei de la birou că se zice „nou născuți”, și primește un răspuns înțepat, că de vreme ce sunt mai mulți (de doi) născuți, e firesc să fie „noi”.

Totuși, ceva semne de întrebare în capul doamnei or fi rămas, că a doua zi, când a fost pozat, anunțul avea i-ul (de la noi) transformat în u.

Trecând peste aspectele gramaticale ale situației, eu aș avea două nedumeriri în legătură cu numele alea.

1. Poate că am prejudecăți, dar eu n-am auzit nume ca „facturiera”, „ancheta”, „procuror”, „seif”, „Q7” decât la țigani. E lesne de înțeles adâncul respect al acestor oameni față de autorități, de legislația fiscală și, prin urmare, de roadele de lux ale muncii lor. Prin urmare, întrebarea ar fi: să se fi născut așa mulți puradei la Polizu, încât să determine administrația spitalului să le interzică numele astea „ciudate”?

2. Și dacă așa multe pirande nasc la spitalul de stat, cu aparențe private, au ele oare asigurări medicale de sănătate? Sau se pune doar șpaga dată de drag la medici și asistente?

Apoi, despre un tată care ar dori să-și boteze fiul Hitler e deja o discuție complicată, dar unul care-și botează fiica Dacia poate fi socotit chiar patriot, că doar nu-i zice Logan sau Duster.

Voi ce părere aveți?

Am mai scris despre nașterea „în saloanele americane” de la Maternitatea Polizu aici.

Etichete: , ,

16 comentarii la “Să-l cheme Seif, ca pe bunicu…” Subscribe

  1. Ale3n 03/03/2011 at 23:54 #

    http://www.timesnewroman.ro/monden/4008-un-tigan-excentric-si-a-botezat-copilul-george
    sa il cheme george sa rada lumea de el?

    • Dollo 04/03/2011 at 10:38 #

      Ma, tiganul are o oarecare logica: decat sa se confunde cu mediul, mai bine sa sara in ochi. Marketing, frate!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.