Să-l cheme Seif, ca pe bunicu…

La maternitatea Polizu: „Nu se acceptă prenume de nou născuți ciudate (Seif, Boss, Q7, Ancheta, Contesa, Dacia, Hitler) etc. Vă mulțumim!

La Maternitatea Polizu din București se naște, pe bază de noroc, din toată țara. Pe ușa biroului de „înregistrări nașteri” șade scris cu pixul, pe foaie de caiet dictando, următorul anunț: „NU SE ACCEPTA PRENUME DE NOI NOU NASCUTI CIUDATE (SEIF, BOSS, Q7, ANCHETA, CONTESA, DACIA, HITLER) etc. Vă mulțumim!”.

Maternitatea Polizu e un spital de stat, dar în interior zici că ești la privat. Un amic a rămas plăcut șocat de ambianța și personalul care i-au asistat soția la naștere, într-un moment greu pentru familie, când bebe ar fi trebuit să mai aștepte câteva săptămâni înainte să vadă lumina salonului de nașteri. Omul zice că a dat șpagă abia după patru zile de la internarea soției, și atunci a făcut-o „de drag”. Cică medicii și asistentele se purtau așa de frumos, că nu-ți venea să crezi.

Odată depășit șocul civilizației din Polizu, proaspătul tătic s-a dus să-și înmatriculeze juniorul. Pe ușa biroului de înregistrări dă cu nasul de anunțul din poză. Cu mențiunea că în loc de „nou născuți” scria „noi născuți”. Îi atrage atenția doamnei de la birou că se zice „nou născuți”, și primește un răspuns înțepat, că de vreme ce sunt mai mulți (de doi) născuți, e firesc să fie „noi”.

Totuși, ceva semne de întrebare în capul doamnei or fi rămas, că a doua zi, când a fost pozat, anunțul avea i-ul (de la noi) transformat în u.

Trecând peste aspectele gramaticale ale situației, eu aș avea două nedumeriri în legătură cu numele alea.

1. Poate că am prejudecăți, dar eu n-am auzit nume ca „facturiera”, „ancheta”, „procuror”, „seif”, „Q7” decât la țigani. E lesne de înțeles adâncul respect al acestor oameni față de autorități, de legislația fiscală și, prin urmare, de roadele de lux ale muncii lor. Prin urmare, întrebarea ar fi: să se fi născut așa mulți puradei la Polizu, încât să determine administrația spitalului să le interzică numele astea „ciudate”?

2. Și dacă așa multe pirande nasc la spitalul de stat, cu aparențe private, au ele oare asigurări medicale de sănătate? Sau se pune doar șpaga dată de drag la medici și asistente?

Apoi, despre un tată care ar dori să-și boteze fiul Hitler e deja o discuție complicată, dar unul care-și botează fiica Dacia poate fi socotit chiar patriot, că doar nu-i zice Logan sau Duster.

Voi ce părere aveți?

Am mai scris despre nașterea „în saloanele americane” de la Maternitatea Polizu aici.

Etichete: , ,

16 comentarii la “Să-l cheme Seif, ca pe bunicu…” Subscribe

  1. Ale3n 03/03/2011 at 23:54 #

    http://www.timesnewroman.ro/monden/4008-un-tigan-excentric-si-a-botezat-copilul-george
    sa il cheme george sa rada lumea de el?

    • Dollo 04/03/2011 at 10:38 #

      Ma, tiganul are o oarecare logica: decat sa se confunde cu mediul, mai bine sa sara in ochi. Marketing, frate!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor