Să-l cheme Seif, ca pe bunicu…

La maternitatea Polizu: „Nu se acceptă prenume de nou născuți ciudate (Seif, Boss, Q7, Ancheta, Contesa, Dacia, Hitler) etc. Vă mulțumim!

La Maternitatea Polizu din București se naște, pe bază de noroc, din toată țara. Pe ușa biroului de „înregistrări nașteri” șade scris cu pixul, pe foaie de caiet dictando, următorul anunț: „NU SE ACCEPTA PRENUME DE NOI NOU NASCUTI CIUDATE (SEIF, BOSS, Q7, ANCHETA, CONTESA, DACIA, HITLER) etc. Vă mulțumim!”.

Maternitatea Polizu e un spital de stat, dar în interior zici că ești la privat. Un amic a rămas plăcut șocat de ambianța și personalul care i-au asistat soția la naștere, într-un moment greu pentru familie, când bebe ar fi trebuit să mai aștepte câteva săptămâni înainte să vadă lumina salonului de nașteri. Omul zice că a dat șpagă abia după patru zile de la internarea soției, și atunci a făcut-o „de drag”. Cică medicii și asistentele se purtau așa de frumos, că nu-ți venea să crezi.

Odată depășit șocul civilizației din Polizu, proaspătul tătic s-a dus să-și înmatriculeze juniorul. Pe ușa biroului de înregistrări dă cu nasul de anunțul din poză. Cu mențiunea că în loc de „nou născuți” scria „noi născuți”. Îi atrage atenția doamnei de la birou că se zice „nou născuți”, și primește un răspuns înțepat, că de vreme ce sunt mai mulți (de doi) născuți, e firesc să fie „noi”.

Totuși, ceva semne de întrebare în capul doamnei or fi rămas, că a doua zi, când a fost pozat, anunțul avea i-ul (de la noi) transformat în u.

Trecând peste aspectele gramaticale ale situației, eu aș avea două nedumeriri în legătură cu numele alea.

1. Poate că am prejudecăți, dar eu n-am auzit nume ca „facturiera”, „ancheta”, „procuror”, „seif”, „Q7” decât la țigani. E lesne de înțeles adâncul respect al acestor oameni față de autorități, de legislația fiscală și, prin urmare, de roadele de lux ale muncii lor. Prin urmare, întrebarea ar fi: să se fi născut așa mulți puradei la Polizu, încât să determine administrația spitalului să le interzică numele astea „ciudate”?

2. Și dacă așa multe pirande nasc la spitalul de stat, cu aparențe private, au ele oare asigurări medicale de sănătate? Sau se pune doar șpaga dată de drag la medici și asistente?

Apoi, despre un tată care ar dori să-și boteze fiul Hitler e deja o discuție complicată, dar unul care-și botează fiica Dacia poate fi socotit chiar patriot, că doar nu-i zice Logan sau Duster.

Voi ce părere aveți?

Am mai scris despre nașterea „în saloanele americane” de la Maternitatea Polizu aici.

Etichete: , ,

16 comentarii la “Să-l cheme Seif, ca pe bunicu…” Subscribe

  1. Ale3n 03/03/2011 at 23:54 #

    http://www.timesnewroman.ro/monden/4008-un-tigan-excentric-si-a-botezat-copilul-george
    sa il cheme george sa rada lumea de el?

    • Dollo 04/03/2011 at 10:38 #

      Ma, tiganul are o oarecare logica: decat sa se confunde cu mediul, mai bine sa sara in ochi. Marketing, frate!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.