Să-l cheme Seif, ca pe bunicu…

La maternitatea Polizu: „Nu se acceptă prenume de nou născuți ciudate (Seif, Boss, Q7, Ancheta, Contesa, Dacia, Hitler) etc. Vă mulțumim!

La Maternitatea Polizu din București se naște, pe bază de noroc, din toată țara. Pe ușa biroului de „înregistrări nașteri” șade scris cu pixul, pe foaie de caiet dictando, următorul anunț: „NU SE ACCEPTA PRENUME DE NOI NOU NASCUTI CIUDATE (SEIF, BOSS, Q7, ANCHETA, CONTESA, DACIA, HITLER) etc. Vă mulțumim!”.

Maternitatea Polizu e un spital de stat, dar în interior zici că ești la privat. Un amic a rămas plăcut șocat de ambianța și personalul care i-au asistat soția la naștere, într-un moment greu pentru familie, când bebe ar fi trebuit să mai aștepte câteva săptămâni înainte să vadă lumina salonului de nașteri. Omul zice că a dat șpagă abia după patru zile de la internarea soției, și atunci a făcut-o „de drag”. Cică medicii și asistentele se purtau așa de frumos, că nu-ți venea să crezi.

Odată depășit șocul civilizației din Polizu, proaspătul tătic s-a dus să-și înmatriculeze juniorul. Pe ușa biroului de înregistrări dă cu nasul de anunțul din poză. Cu mențiunea că în loc de „nou născuți” scria „noi născuți”. Îi atrage atenția doamnei de la birou că se zice „nou născuți”, și primește un răspuns înțepat, că de vreme ce sunt mai mulți (de doi) născuți, e firesc să fie „noi”.

Totuși, ceva semne de întrebare în capul doamnei or fi rămas, că a doua zi, când a fost pozat, anunțul avea i-ul (de la noi) transformat în u.

Trecând peste aspectele gramaticale ale situației, eu aș avea două nedumeriri în legătură cu numele alea.

1. Poate că am prejudecăți, dar eu n-am auzit nume ca „facturiera”, „ancheta”, „procuror”, „seif”, „Q7” decât la țigani. E lesne de înțeles adâncul respect al acestor oameni față de autorități, de legislația fiscală și, prin urmare, de roadele de lux ale muncii lor. Prin urmare, întrebarea ar fi: să se fi născut așa mulți puradei la Polizu, încât să determine administrația spitalului să le interzică numele astea „ciudate”?

2. Și dacă așa multe pirande nasc la spitalul de stat, cu aparențe private, au ele oare asigurări medicale de sănătate? Sau se pune doar șpaga dată de drag la medici și asistente?

Apoi, despre un tată care ar dori să-și boteze fiul Hitler e deja o discuție complicată, dar unul care-și botează fiica Dacia poate fi socotit chiar patriot, că doar nu-i zice Logan sau Duster.

Voi ce părere aveți?

Am mai scris despre nașterea „în saloanele americane” de la Maternitatea Polizu aici.

Tags: , ,

16 Responses to “Să-l cheme Seif, ca pe bunicu…” Subscribe

  1. Ale3n 03/03/2011 at 23:54 #

    http://www.timesnewroman.ro/monden/4008-un-tigan-excentric-si-a-botezat-copilul-george
    sa il cheme george sa rada lumea de el?

    • Dollo 04/03/2011 at 10:38 #

      Ma, tiganul are o oarecare logica: decat sa se confunde cu mediul, mai bine sa sara in ochi. Marketing, frate!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.