Emisiunea „Duhovnicul de la miezul nopții” e pe TVR Cultural în fiecare joi noapte, de prin 2007 încoace. Eu abia ieri am descoperit-o. Preotul Vasile Gavrilă, de la Biserica Sfântul Nicolae (fosta biserică rusă), răspunde în direct la telefoane și povățuiește credincioșii pe diverse teme. Aseară a fost despre droguri.
Când am nimerit eu pe TVR Cultural, am avut senzația că mi s-a mutat Trinitas mai în față în grila de programe. Preotul era păzit de o măsuță cu icoană și biblie, și combătea cu unul care zicea că nu are încredere în biserică și popi, că biserica a pornit cruciadele. Preotul i-a zis că nu Biserica ortodoxă, ci aia catolică, dar că oricum nu discută despre asta acuma, și l-a îndemnat pe răzvrătit măcar să se roage, dacă nu vrea să se ducă la biserică.
– Nădăjduiesc că în Dumnezeu credeți, totuși!, îi zicea preotul
– În cine să cred?, zice telespectatorul
– În Dumnezeu, în Dumnezeu!
– Aaaa, daaa, sigur!
După ăsta a sunat doamna Daniela din București, care a întrebat direct: „Părinte, pe drogați, când sunt în starea aceea specială a lor, îi stropim cu agheasmă mare sau cu agheasmă mică?”
Preotul a zis că pot fi, categoric, stropiți cu agheasmă mare, chiar e recomandat, dar că, atunci când sunt „chiar în criza aceea mare”, e bine să li se dea „puțină agheasmă mică”.
De aici am dedus că agheasma mică e ceva mai prețioasă ca aia mare, că doar esențele rare se țin în sticluțe mici, nu?
Doamna Daniela a tras concluzia: „deci e bine să-i stropim cu agheasmă, mă gândeam eu. Atunci când o să vedem, părinte, asta în toate spitalele din România? Că acolo e cea mai mare problemă, că sunt numai oameni care le e rușine să-și facă cruce când trec pe lângă o biserică își fac câte o cruce mică, așa, pe ascuns…!”. Discuția a divagat…
După Daniela a sunat domnul Dacian din Arad. Care a vrut să știe cum îi tratează Dumnezeu pe drogați, la judecata de apoi. Mai precis cum face distincția între unul care s-a drogat până la moarte și unul care s-a drogat mai puțin?
Preotul i-a zis că n-are de unde să știe cum va fi judecata lui Isus, dar își poate închipui, după cărți, că un drogat până la moarte va fi asimilat unui sinucigaș. „Pentru că practic cel care se droghează își grăbește moartea, e ca și cum s-ar sinucide”, zice preotul. Pe când cel care doar „gustă” droguri și după aia se lasă, e tratat ca un învingător, care a reușit să-și înfrâneze patima și, evident, ajunge în rai.
Apoi popa i-a ținut o predică despre fiul risipitor, care deși nu s-a drogat – a preacurvit, doar, și a cheltuit banii pe băutură – totuși a fost iertat pentru că s-a întors pocăit la tac-su și și-a îndreptat viața. Cam așa va fi și cu ăia care doar „gustă” drogurile.
Domnul Dacian din Arad a fost mulțumit de răspuns, și probabil s-a dus să tragă ultima liniuță, înainte să se lase, în așteptarea judecății de apoi.
După asta a mai sunat doamna Livia, tot din București, care s-a revoltat pe telespectatorul ăla care nu credea în preoți (de fapt ea a înțeles că nu credea în Dumnezeu și puterea lui) și a povestit cum ea, cu rugăciune, post negru, acatiste și masluri la biserica Sfântul Ilie și la nu știu ce altă mănăstire, a reușit într-o lună să-l vindece de droguri pe unul care ajunsese în ultimul hal. Iar ăla, într-o lună a luat 10 kg în greutate (desigur nu de la postul negru, dar poate de la rugăciuni?) și și-a luat și servici.
Preotul a încheiat emisiunea mulțumind tuturor și amintind încă o dată că „4% din copiii noștri gustă drogurile” și că trebuie să ne rugăm și să facem totul ca să-i îndepărtăm de acest flagel.
Am rămas totuși cu întrebarea, legitimă zic eu, dacă Dumnezeu incriminează consumul de droguri până la moarte, ce părere are despre trafic? Dar despre acțiunea lui Țiriac Junior care a dat statul în judecată că l-a prins cu droguri? Sau nu, că de fapt Jiriac Junior intră la categoria „fiul risipitor”.
Eu cred ca m-ar durea fruntea daca m-as uita la asa ceva. Pentru ca mi-as trage la palme… Si m-ar durea si burta. De ras.
Ana, eu abia am reusit sa-mi conving colegul de camera sa nu schimbe programul 🙂 I-am zis ca e in interes profesional…
Zici ca e emisiune de noapte, nu? E bine si atat, ar trebui sa ii puna si semn cu 16+…
Andreea – are un AP in colt, deci chipurile are nevoie de acordul parintilor 😉 La tine m-am gandit in principal cand mi-a fost instalat pluginul de abonare la coments :))
Dumnezero – Deci insasi tamaia e o forma de drogare, zici? 😉
Si uitasem sa-ti spun – ma bucur nespus ca ai pus optiunea de abonare la comentarii :).
O ironie mai putina cunoscuta este ca smirna si tamaia arsa prin biserica este un drog cu o veche istorie; acestea sunt substante folosite de peste 2000 de ani in ritualuri religioase si temple, pentru relaxare (urmata de molestare sexuala, de obicei pedofilie), afectarea memoriei sau chiar „viziuni si revelatii”.
P.S. la subscribe to comments prin email, e recomandat sa alegi formatul „text” in loc de „html” pentru mesajele trimise, pentru ca altfel linkurile si randurile noi nu ies bine (fiindca nu le-ai construit in limbaj html).
Ce onoare! 🙂
Deci iti mai trebuie si o smecherie pentru comentarii mai destepte, de genu IntenseDebate sau Disqus, si gata :)).
Andreea, tu vrei sa-mi strici relatia buna cu „specialistul” in pluginuri 😀
Ce mă frapează întotdeauna la popii ăştia este suguranţa arogantă cu care ne vorbesc. Ei cred în Dumnezeu şi te somează să o faci şi tu, căci altă cale dreaptă nici că există. În caz contrar eşti declarat pierdut şi se raportează la tine cu un amestec de milă şi ură în privire, totul învăluit într-un ton mieros şi slinos. Soţia mi-a povestit că la şcoală, la orele de religie, îi plăcea să pună preotului întrebări legate de chestiunile astea cu zei, religii, pedepse şi recompense divine, până când purtătorul de cruce pe piept a făcut-o nesimţită şi a plecat furios din clasă.
Aristocle, de nu scri si tu despre aceste subiecte? 🙂
Și eu o admir pe Dollo pentru faptul că poate rezista la o asemenea emisiune. Sau mai bine zis, ȘI pentru asta. 🙂
Pe mine mă miră siguranța cu care preoții și teologii dau soluții pentru situații care nu au fost pomenite pe undeva prin Biblie. De parcă ar avea o cale de comunicare cu Șefu. „Alo, Dzeu, la drogat de care agheasmă se dă? Aud? Aha, aia mare, ok, mulțam fain.”
Andreea – rectificare – zice specialistul ca am avut o scurta perioada aceste pluginuri instalate, dar au mers foarte greu, si a renuntat la ele. Deci trebuie sa ne multumim deocamdata cu ce exista
Aristocle – profesorii de religie dau tot felul de exemple personale pozitive la ore 😀
Dumnezero – Aristocle a mai dat din casa pe blogul lui, adica de la scoala 😉
LazyPawn – ma simt onorata 🙂 Daca ei nu sunt siguri, cum ar mai convinge poporul de adevarul lor? Siguranta e o atitudine necesara in orice operatiune de vanzare…