Tot ce ne trebuie e un Google. Cu laptop

După conversația halucinantă cu viitoarea ziarizdă, am avut onoarea azi s-o învăț pe o viitoare asistentă medicală să-și facă un cont pe Best Jobs și un CV.

Fata e din Oltenița, județul Călărași, și stă la mama pe perioada cât face la București Școala Sanitară Postliceală Carol Davila. Adică de vreo doi ani. La vară termină școala și visul ei, descoperit recent, e să lucreze la un spital de urgență, unde acum face practică. Până de curând a fost vânzătoare într-un butic de cartier, dar patronul a dat-o afară pentru că programul de studiu și pratica nu-i mai lăsau timp să stea 10 ore pe zi la tejgheaua lui. Fata are 23 de ani.

Pentru că mama mi s-a tot plâns că fata nu-și mai găsește de lucru part time, cât să-și termine studiile până la vară, i-am zis să-și facă și ea un cont pe Best Jobs, că se găsesc destule oferte pentru studenți. Mai ales că fata e și dotată cu laptop, pe care îl folosește „pentru școală”, dar și ca să asculte manele, mi-am zis că n-o fi așa o mare scofală să-și caute de lucru pe net.

Adineauri m-a sunat ca să mă întrebe cum să-și facă CV, așa cum i-a zis mama, că ea nu știe. Și, m-am apucat să-i explic.

Am stat o oră la telefon. A durat cel mai mult până când a reușit să deschidă pagina bestjobs.ro. De ce credeți?

Ea avea Explorer-ul setat de cineva pe Google. Și în loc să deschidă direct pagina site-ului bestjobs, ea tasta numele dictat de mine în fereastra de căutare și îl căuta pe Google. Ne-am chinuit așa câteva minute, pentru că nu pricepeam de ce ei nu i se deschide pagina la fel ca mie, atunci când tastează ce-i spun eu în Explorer. Ea tot îmi spunea că i se deschide o pagină pe care scrie mai multe „rezultele căutării”. La un moment dat m-am dumirit oarecum:

– Tu când intri pe internet unde tastezi adresa site-ului pe care vrei să-l deschizi?

– Păi nu vizitez niciun site, caut pe Google decât…

– Ce?

– Păi când am de făcut referate la școală, caut pe Google numele bolii pentru care trebuie să fac referat, găsesc referate gata făcute, copiez ce găsesc pe o foaie și duc referatul la școală.

Atât. Fata asta a muncit doi ani la butic, ca vânzătoare, și-a plătit laptopul în 12 rate – unul destul de performant – ca să-l folosească pentru Google și manele.

În anii ăștia de când are și laptop și acces la internet n-a fost curioasă să exploreze, nu și-a făcut niciodată un CV, nu avea adresă de email – de fapt avea, dar n-o folosise niciodată, că i-o făcuse cineva, ca să aibă ID de messenger -, nu știe cum să intre pe un site, nu știe să-și facă un cont pe un site de job-uri, nu știe să trimită și să primească un email, să atașeze un document la el, și nu intuiește potențialul uriaș al sculei pe care a dat câteva zeci de milioane de lei și pe care o folosește doar ca ramă foto, casetofon pentru muzică sau resursă facilă pentru referate.

Spre deosebire de ziarizda de care vă spuneam zilele trecute, fetei ăsteia îi lipsește tupeul. Dar, ca și cealaltă, și asta duce o lipsă cronică de curiozitate, calitate care pare că li s-a extirpat la naștere generațiilor din ultimii 20 de ani. Taman acum, când lumea e mai accesibilă ca oricând. Ea nu e ținută în întuneric în vreun sat fără utilități din România, ci e o tânără care merge la școală în București și are la îndemână toate mijloacele posibile de informare. Și totuși nu le folosește.

Ce naiba se întâmplă la orele alea de orientare profesională din școli și licee? De ce nu-i învață școala pe copiii ăștia să-și caute de lucru măcar, dacă tot nu le cere altceva decât să plagieze bine? Refuz să cred că în mentalul generației ăsteia nu poate să încapă mai mult decât notorietatea lui Google și a lui Florin Salam.

Etichete: CV, google, plagiat, prostie