Ultima noapte de promisiuni, prima zi de acțiune

A trecut și „cumpăna” asta. Acum să vedem de ce suntem în stare, că la planuri toți suntem buni! Vă urez și vouă la fel! ;)

A trecut și granița asta, a Revelionului. O pregătești, plănuiești, perpelești aproape o lună de zile, și ea te lasă vlăguit de puteri și un pic mahmur după numai câteva ore de petrecere.

Cea mai dramatică schimbare, dincolo de trecerea cronologică și banală dintr-un an într-altul, se petrece chiar în capul nostru, acolo unde, până la Revelion, se coc cele mai frumoase, promiţătoare, fanteziste, revoluționare planuri de care omul e în stare. După ce te trezești din beția promisiunilor, ești deja în mijlocul rahatului pe care-l plănuiai. Na! Ești tot tu, cu aceleași forțe (un pic vlăguite de alcool), aceeași realitate pe care plănuiai s-o schimbi, diferența e dată de … dată. Trebuie să pui osu la treabă sau să admiți că te-ai dat prea tare în bărci cu o seară înainte, când ți se părea că lumea e frumoasă, pentru că „de la anul” o să faci și o să dregi tot ce n-ai fost în stare să faci în anii trecuți.

Acum situația seamănă cu farfurie pe care s-au sleit sarmalele. Sau poate mi se pare mie…

Oricum, a trecut și „cumpăna” asta. Acum să vedem de ce suntem în stare, că la planuri toți suntem buni! Vă urez și vouă la fel! 😉

Etichete: , ,

6 comentarii la “Ultima noapte de promisiuni, prima zi de acțiune” Subscribe

  1. GeorgeL 03/01/2011 at 15:40 #

    Misto pozele!

    Dar daca nu eram eu, nu prea aveati ce poza. In prima poza eu am pus sticlele alea de sampanie pe pervaz, la rece, pt ca Remus R sa nu carcotesca cu privire la temperatura sampaniei in momentul degustarii ei; in poza 2, acea lumina calda, superba, este data de lumanarea cumparata de mine, dupa o idee originala :)); iar locul de unde lumineaza a fost ales de mine; in poza 3, acel antebrat bine lucrat (ca pe Targu Ocna) e al meu; la fel si ceasul din centrul imaginii, care e un Swatch – The others just watch; in poza 4, tacamurile au fost aranjate de mine. In concluzie, decorul, lumina, antebratu', ceasu'… sunt opera mea :))

    • Dollo 03/01/2011 at 17:32 #

      Deci, perversule de pe Targu Ocna, situatia nu e 100% cum o descrii. Ochelarista are și ea o parte din merit: luminația paharelor venea si din laptop-ul ei, cracii ăia din poza în care tu ești orbit doar de propriul ceas sunt ai ei, iar farfuria cu sarmale era a ei daca nu ma însel. Sigur, restul îți revine, categoric 🙂

  2. Ochelarista 03/01/2011 at 17:50 #

    Wow! Mai gandeste cineva ca mine!:D Dollo, exact asta ii spuneam si eu pervesului de pe Targul Ocna ceva mai devreme pe messenger, dar el, nu si nu…ca POATE, daca te uiti dintr-un anumit unghi observi si picioarele mele, dar…nu prea vrea sa recunoasca si contributia mea:P…de tine, cea care ai facut pozele, ce sa mai vorbesc:)))) Ntz, ntz, ntz! Mai, GeorgeL, nu e frumos sa te lauzi asa:P

    • Dollo 03/01/2011 at 18:39 #

      Alina, mintile geniale gandesc la fel 😉

  3. Daniel 05/01/2011 at 04:48 #

    Hihihihihihi…..frumoasa rochita neagra…..

    • Dollo 05/01/2011 at 14:45 #

      Daniel, vezi ca rochița neagră e „Ochelarista”, si e „dată” 😉

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?