Ultima noapte de promisiuni, prima zi de acțiune

A trecut și „cumpăna” asta. Acum să vedem de ce suntem în stare, că la planuri toți suntem buni! Vă urez și vouă la fel! ;)

A trecut și granița asta, a Revelionului. O pregătești, plănuiești, perpelești aproape o lună de zile, și ea te lasă vlăguit de puteri și un pic mahmur după numai câteva ore de petrecere.

Cea mai dramatică schimbare, dincolo de trecerea cronologică și banală dintr-un an într-altul, se petrece chiar în capul nostru, acolo unde, până la Revelion, se coc cele mai frumoase, promiţătoare, fanteziste, revoluționare planuri de care omul e în stare. După ce te trezești din beția promisiunilor, ești deja în mijlocul rahatului pe care-l plănuiai. Na! Ești tot tu, cu aceleași forțe (un pic vlăguite de alcool), aceeași realitate pe care plănuiai s-o schimbi, diferența e dată de … dată. Trebuie să pui osu la treabă sau să admiți că te-ai dat prea tare în bărci cu o seară înainte, când ți se părea că lumea e frumoasă, pentru că „de la anul” o să faci și o să dregi tot ce n-ai fost în stare să faci în anii trecuți.

Acum situația seamănă cu farfurie pe care s-au sleit sarmalele. Sau poate mi se pare mie…

Oricum, a trecut și „cumpăna” asta. Acum să vedem de ce suntem în stare, că la planuri toți suntem buni! Vă urez și vouă la fel! 😉

Etichete: , ,

6 comentarii la “Ultima noapte de promisiuni, prima zi de acțiune” Subscribe

  1. GeorgeL 03/01/2011 at 15:40 #

    Misto pozele!

    Dar daca nu eram eu, nu prea aveati ce poza. In prima poza eu am pus sticlele alea de sampanie pe pervaz, la rece, pt ca Remus R sa nu carcotesca cu privire la temperatura sampaniei in momentul degustarii ei; in poza 2, acea lumina calda, superba, este data de lumanarea cumparata de mine, dupa o idee originala :)); iar locul de unde lumineaza a fost ales de mine; in poza 3, acel antebrat bine lucrat (ca pe Targu Ocna) e al meu; la fel si ceasul din centrul imaginii, care e un Swatch – The others just watch; in poza 4, tacamurile au fost aranjate de mine. In concluzie, decorul, lumina, antebratu', ceasu'… sunt opera mea :))

    • Dollo 03/01/2011 at 17:32 #

      Deci, perversule de pe Targu Ocna, situatia nu e 100% cum o descrii. Ochelarista are și ea o parte din merit: luminația paharelor venea si din laptop-ul ei, cracii ăia din poza în care tu ești orbit doar de propriul ceas sunt ai ei, iar farfuria cu sarmale era a ei daca nu ma însel. Sigur, restul îți revine, categoric 🙂

  2. Ochelarista 03/01/2011 at 17:50 #

    Wow! Mai gandeste cineva ca mine!:D Dollo, exact asta ii spuneam si eu pervesului de pe Targul Ocna ceva mai devreme pe messenger, dar el, nu si nu…ca POATE, daca te uiti dintr-un anumit unghi observi si picioarele mele, dar…nu prea vrea sa recunoasca si contributia mea:P…de tine, cea care ai facut pozele, ce sa mai vorbesc:)))) Ntz, ntz, ntz! Mai, GeorgeL, nu e frumos sa te lauzi asa:P

    • Dollo 03/01/2011 at 18:39 #

      Alina, mintile geniale gandesc la fel 😉

  3. Daniel 05/01/2011 at 04:48 #

    Hihihihihihi…..frumoasa rochita neagra…..

    • Dollo 05/01/2011 at 14:45 #

      Daniel, vezi ca rochița neagră e „Ochelarista”, si e „dată” 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.