Ultima noapte de promisiuni, prima zi de acțiune

A trecut și „cumpăna” asta. Acum să vedem de ce suntem în stare, că la planuri toți suntem buni! Vă urez și vouă la fel! ;)

A trecut și granița asta, a Revelionului. O pregătești, plănuiești, perpelești aproape o lună de zile, și ea te lasă vlăguit de puteri și un pic mahmur după numai câteva ore de petrecere.

Cea mai dramatică schimbare, dincolo de trecerea cronologică și banală dintr-un an într-altul, se petrece chiar în capul nostru, acolo unde, până la Revelion, se coc cele mai frumoase, promiţătoare, fanteziste, revoluționare planuri de care omul e în stare. După ce te trezești din beția promisiunilor, ești deja în mijlocul rahatului pe care-l plănuiai. Na! Ești tot tu, cu aceleași forțe (un pic vlăguite de alcool), aceeași realitate pe care plănuiai s-o schimbi, diferența e dată de … dată. Trebuie să pui osu la treabă sau să admiți că te-ai dat prea tare în bărci cu o seară înainte, când ți se părea că lumea e frumoasă, pentru că „de la anul” o să faci și o să dregi tot ce n-ai fost în stare să faci în anii trecuți.

Acum situația seamănă cu farfurie pe care s-au sleit sarmalele. Sau poate mi se pare mie…

Oricum, a trecut și „cumpăna” asta. Acum să vedem de ce suntem în stare, că la planuri toți suntem buni! Vă urez și vouă la fel! 😉

Etichete: , ,

6 comentarii la “Ultima noapte de promisiuni, prima zi de acțiune” Subscribe

  1. GeorgeL 03/01/2011 at 15:40 #

    Misto pozele!

    Dar daca nu eram eu, nu prea aveati ce poza. In prima poza eu am pus sticlele alea de sampanie pe pervaz, la rece, pt ca Remus R sa nu carcotesca cu privire la temperatura sampaniei in momentul degustarii ei; in poza 2, acea lumina calda, superba, este data de lumanarea cumparata de mine, dupa o idee originala :)); iar locul de unde lumineaza a fost ales de mine; in poza 3, acel antebrat bine lucrat (ca pe Targu Ocna) e al meu; la fel si ceasul din centrul imaginii, care e un Swatch – The others just watch; in poza 4, tacamurile au fost aranjate de mine. In concluzie, decorul, lumina, antebratu', ceasu'… sunt opera mea :))

    • Dollo 03/01/2011 at 17:32 #

      Deci, perversule de pe Targu Ocna, situatia nu e 100% cum o descrii. Ochelarista are și ea o parte din merit: luminația paharelor venea si din laptop-ul ei, cracii ăia din poza în care tu ești orbit doar de propriul ceas sunt ai ei, iar farfuria cu sarmale era a ei daca nu ma însel. Sigur, restul îți revine, categoric 🙂

  2. Ochelarista 03/01/2011 at 17:50 #

    Wow! Mai gandeste cineva ca mine!:D Dollo, exact asta ii spuneam si eu pervesului de pe Targul Ocna ceva mai devreme pe messenger, dar el, nu si nu…ca POATE, daca te uiti dintr-un anumit unghi observi si picioarele mele, dar…nu prea vrea sa recunoasca si contributia mea:P…de tine, cea care ai facut pozele, ce sa mai vorbesc:)))) Ntz, ntz, ntz! Mai, GeorgeL, nu e frumos sa te lauzi asa:P

    • Dollo 03/01/2011 at 18:39 #

      Alina, mintile geniale gandesc la fel 😉

  3. Daniel 05/01/2011 at 04:48 #

    Hihihihihihi…..frumoasa rochita neagra…..

    • Dollo 05/01/2011 at 14:45 #

      Daniel, vezi ca rochița neagră e „Ochelarista”, si e „dată” 😉

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii