Și emigrat, și supărat

Cum s-a făcut de toți ăia buni au emigrat și noi ăștia proști am rămas să plătim impozitele? Și de ce ăia plecați se mai uită înapoi?

M-am cam săturat de discuțiile astea autoflagelante despre cum am rămas numai ăștia mai proști în țară, în timp ce ăia buni au emigrat, și cum nu poți să faci nimic domnule în țara asta de căcat. Și mi s-a luat și de tristețile ălora „buni” de afară, care își exhibă patriotismele prin interviuri în care spun cum au fost ei nevoiți să plece din țara lor, care de fapt nu le-a dat nimic, și față de care n-au nicio datorie, și cum nu-și explică ei de ce, totuși, nu se face nimic în țara asta în ciuda faptului că lumea în care trăiesc ei e așa bună și dreaptă.

Azi am început ziua cu o astfel de discuție, despre necesitatea emigrării din disperare (generată de un articol din EVZ), și am încheiat-o adineauri, când m-am dus la buticul din colțul străzii ca să cumpăr lapte. Vânzătoarea, o bravă telespectatoare de OTV, Acces direct și știrile de la ora 5, mi-a spus cu năduf că „m-am săturat, doamnă! Dacă aș avea unde, aș pleca și mâine. Nu mai suport țara asta!”. De unde am tras concluzia că până și susținătorii lui Dan Diaconescu și-au pierdut speranța în mântuirea promisă de Partidul Poporului.

Să le luăm pe rând. Nu mai departe de un an, un an și ceva, mă bătea gândul la fel de disperat ca pe vânzătoarea de butic. Mi se părea că unica șansă a românului mediu – clasă în care mă văd și eu – e fuga. Frica (sau lenea) a fost mai tare, așa că am rămas p-aci. Am mai cunoscut lume între timp, mi-am canalizat atenția spre alți oameni, am aflat că se poate supraviețui și dacă pierzi știrile sau nu urmărești niște talk-show-uri alarmiste la TV. Și că mai există oameni care-și văd de treaba lor și reușesc să facă bine în țara asta de căcat. Poate că am îmbătrânit, poate că nu am copii și asta nu mă împinge de la spate să le fac măcar lor un viitor luminos, poate că pur și simplu mă încearcă inexplicabil un optimism vecin cu inconștiența. Habar n-am dacă va mai fi bine vreodată în țara asta (deși, apropos, a fost vreodată bine?), dar sunt dispusă să stau ca să mă conving. Și mai ales să fac și eu ceva ca să provoc schimbarea asta. Nu revoluții. Doar fapte banale de viață.

În timpul ăsta, fiind așa mai relaxată în tabăra rămașilor, am tot înregistrat niște opinii:

– Un post de televiziune plânge de mila românilor din Canada, și ne îndeamnă să donăm cărți ca să le facem ălora bibliotecă românească. Ca să nu uite oamenii limba română.

– Văduva unui pensionar militar, care a făcut infarct și a murit după ce i s-a redus pensia nesimțită, spunea tot la TV, înnecată de indignare, cum fiul ei e student la medicină, și cum o să termine el facultatea și o să plece din această țară care lor nu le-a dat nimic, în schimb le-a luat soțul și tatăl.

Eu cred că românii emigrați sunt suficient de capabili să-și facă propria bibliotecă românească, dacă chiar își doresc asta și n-au plecat cu ceva cărți de acasă. Există acum biblioteci virtuale, internet, cărți prin poștă și tot tacâmul. Pe de altă parte, există în țara asta de căcat, disprețuită de 3-4 milioane de români care au părăsit-o, alte milioane de copii care n-au șansa să citească prea curând o carte. Pentru că părinții lor le beau alocația sau pentru că nimeni nu le spune că există și cărți pe lume în afară de alcool și mizerie. Noi, românii ăștia rămași prin țară, pe această categorie defavorizată ar trebui să ne concentrăm atenția, să-i ajutăm să devină cetățeni care să voteze din convingere, nu pentru o găleată sau un țoi. De la aceste generații de copii îndobitociți de sărăcie și îndoctrinați de popi așteaptă România viitorul. Nu de la copiii românilor deveniți canadieni (prietene Gilbert, nu te supăra, nu e vorba de tine;)).

Doamna cu fiul student, care abia așteaptă să emigreze ca să-i facă bine pe alții, atunci când spune că țara asta nu i-a oferit nimic pierde din vedere faptul că ea, soțul defunct și fiul s-au format în căcatul ăsta de țară, pe bani publici, și-au făcut studiile, iar în calitate de familie de miliar cu siguranță au primit și casă tot de la stat. Deci statul ăsta a investit niște bani în fiul lor (să zicem că ea și soțul au apucat să-și achite datoriile față de stat, muncind), pe care nu-i va recupera niciodată, dacă el va emigra. Pentru că așa prost cum o fi sistemul educativ, de bine de rău el pregătește moka (mai mult sau mai puțin, dar oricum mult mai ieftin ca afară) niște specialiști de care beneficiază, tot moka, țările alea civilizate pe care noi le invidiem. Afară, de exemplu, îți faci facultatea cu credit. Dacă te finanțează o firmă, ești obligat să lucrezi pentru ea până-ți achiți costul școlarizării. De ce privim altfel situația când am făcut facultatea la stat în România, dar ne pute țara după ce ne vedem cu diploma în mână?

Între 1967 și 1972 în România s-au născut cele mai numeroase generații din Europa. Două milioane de copii, făcuți la ordinul lui Ceaușescu, care a interzis avorturile. Copiii ăștia sunt considerați de sociologi ca fiind, probabil, cele mai bune generații ale țării. Siliți să facă eforturi mai mari decât media ca să se realizeze, din cauza concurenței mari în care au fost crescuți. Oare cum ar fi arătat România azi, dacă măcar jumătate dintre decrețeii ăștia nu i-ar fi întors spatele în 1990, alegând să fie specialiști afară? Nu cred că am mai fi vorbit de o imposibilă schimbare, în condițiile în care presiunea unei societăți mai conștiente ar fi apăsat altfel pe clasa politică.

O să ziceți că e dreptul fiecăruia să se salveze. Sunt de acord. Și eu aș fi făcut-o, probabil, dacă m-aș fi trezit mai devreme sau dacă mi s-ar fi ivit ocazia. Dar hai să nu ne mai lamentăm că țara asta nu ne oferă nimic și de aia plecăm. Pe bune, ce să ne ofere țara? Ne-a oferit atât cât a putut. Cât au produs părinții noștri. O producție pe stoc de cele mai multe ori. Dar ăia care au plecat au lăsat datorii în urmă. Iar datoriile le plătim noi, ăștia care suportăm acum CAS-uri de 30%, pensii nesimțite și salarii mai mari la stat decât la privat. Dacă e să aibă cineva dreptul să se plângă, noi ăștia rămași, care susținem încă țara de căcat, suntem aceia. Nu, nu pentru că am mâncat salam cu soia, ci pentru că plătim oalele sparte de toți: și de emigrați, și de politicienii pe care, apropos, și emigrații ni-i aleg, și de noi înșine, incapabili să fim mai buni deși nimic nu ne împiedică.

Pentru că dincolo de vorbe bombastice, statul ăsta suntem noi. Toți. Și rămași și plecați. Emigrații vorbesc despre ce minunați sunt oamenii în țările în care ajung. Cei mai mulți omit să spună sau se chinuie să nu vadă că oricât ar fi de minunați oamenii ăia, pentru ei tot niște străini vor fi. Oricât de bună (profesional) e amica mea emigrată în Elveția, tot știe că la job-ul pe care l-a obținut cu greu e asimilată mai degrabă cu indianul care împarte sandwich-uri, decât cu specialistul în PR băștinaș cu care împarte ea biroul. Iar pentru statutul ăsta, de cetățeni de mâna a doua acolo, de vină sunt și ei. Pentru că atunci când au avut de ales între stau și lupt în țara mea, că aici e dreptul meu, sau fug ca să-mi salvez pielea, au ales a doua variantă.

Sigur că nu putem generaliza. Dar nici idealiza. Haide să fim sinceri cu noi înșine și să admitem că am plecat pentru că așa am ales, că nu e nimeni de vină, sau că suntem toți de vină, pentru că atunci când am fi putut, fiecare, să protestăm, să refuzăm, să combatem, am ales să înghițim, să strângem din dinți și în final să emigrăm, pentru că țara asta nu ne merită. Suntem mai buni, iar țara adoptivă nu ne pune să strângem din dinți. Dar acolo nici nu ne permitem să facem ce făceam aici. Pentru că acolo nu merge și așa, aici mergea. Acolo oamenii ăia minunați au stat în țara lor și au luptat pentru drepturile lor, și acum beneficiază de civilizația pe care și-au construit-o. Noi aici așteptăm mereu să vină altcineva și să ne rezolve nemulțumirile, pentru că aici nu poți să faci nimic. Totul e pierdut, corupt și imoral.  Păi atunci, bine!

Etichete: , , ,

32 comentarii la “Și emigrat, și supărat” Subscribe

  1. Gilbert 16/02/2011 at 08:30 #

    Io’ tare cred că te-a muşcat ceva, de eşti aşa pornită… Te mănâncă rău… 😉
    Subiectul e tare interesant şi poate merită şi mai mult aprofundat. În mare îţi cam dau dreptate la ce zici tu, da’ să ştii că decreţeii de care zici (ăia mai vizionari) au zbughit-o afară după ce s-au însămânţat panseluţele şi cucuiele în Piaţa Universităţii. Nu ştiu dacă cei ce au plecat au fost mai laşi decât ceilalţi, dar ştiu că unii s-au străduit (iar alţii se străduiesc încă) să reziste în patria mumă.
    Nu noi ne alegem ţara în care să ne naştem. Cu asta sunt de acord. Dar uite că s-a ajuns că nici conducătorii nu ni-i mai alegem noi. Că au ajuns de se aleg ei între ei, iar ce s-a ales se moşteneşte din tată-n fiu (ori ebă).
    Românii aveau cândva o zicală: omul sfinţeşte locul… (să mă ierte BOR-ul că am spus aşa o blasfemie).

  2. Ale3n 16/02/2011 at 09:51 #

    ori ti-am spus ca si eu vreau in canada?
    decat in ro unde toata lumea se pi***sa pe noi, de la sistemul de sanatate – pana la patronii sau statul la care lucram, mai bine fara biblioteca si cu dor de casa prin alta tara. btw daca ai prieteni prin canada care au timp de dat sfaturi, fa-mi te rog legatura cu ei .mc

  3. Corina 16/02/2011 at 11:10 #

    D-apai..si eu tot din decretei fac parte.Si tot moaka m-a scolit tara.Si cand am dat la liceu am fost 7 pe un loc.Si cand am intrat la facultate am fost 10 pe un loc.Si m-am chinuit si eu cum am putut.Si cand in fine sa zic ca totul e oki..si dupa ani de studii si munca…vine o baba (sefa de cabinet a lui Pacuraru-de la PNL) si-mi ia locul,imi desfiinteaza postul….si ma trezesc ca o iau de la zero.Si in locul salariului meu de 1800 lei ,ii da aleia 8000 de lei.Apai..asa bine…..il doresc cui stiu eu!
    Asa ca nu vreau ca si copiii mei sa o ia etern de la zero.Asa ca am ales.Si daca o vrea bunul Dumnezeu o sa o mai iau inca o data de la zero ..dar in mamuca Canada.Sper ca printre ultimele dati.
    Imi iubesc tara,iubesc we de mers la tara si de facut gratarele prin curte,de stat la un paharel de visinata si la o mamaliguta cu usturoi…..iubesc zilele de plimbari pe la manastiri care-mi incarca bateriile si ne face pe toti mai buni,macar si pentru o saptamana….iubesc vizitele seara cu prietenii…..iubesc tara asta.Insa am incercat toate variantele.Si stat si privat.Nu mere bre.Daca nu mere??!!!
    Poi uite…primesc ieri un bilet de la o mamika (bilet trimis prin copil)Suna asa: De dat 15 lei( in paranteza ca sa nu ma incurc cumva in „calculele”….150.000 lei)-SECRET pentru Doamna de 1 martie.Aham care va sa zica..secret pentru Doamna.Interesant.Se strang banii,se face o lista si se vara lista si banii stransi in plicul secret pentru Doamna.pfu….deh…asta e.
    Asa ca..Sa traiti bine!

    • Dollo 16/02/2011 at 22:34 #

      Al3n, meet Gilbert! El e deja acolo si are si blog, unde povesteste cum reasambleaza jucariile lu ala micu fara instructiunile uitate in Romanica 😛
      Zic sa plecati toti care va doriti asta, dar sa nu va aud ca mai comentati dupa 😉

  4. Gilbert 16/02/2011 at 23:54 #

    Nice to meet you, Al3n 🙂

    Nici n-am plecat bine si deja s-a terminat cu libertatea de exprimare? 😀
    Da’ daca vreau sa ma intorc, ma mai primiti?

  5. mircea 17/02/2011 at 00:29 #

    Cit valoreaza studiile alea „gratis” oferite de statul roman in netarmurita lui generozitate? 100.000 euro? Sa zicem.
    Ce salariu are „dincolo” un tip cu studii echivalente, platite pe credit? 4000 euro? Sa zicem.
    Daca eu iau in Romania un salariu de 800 euro pe luna, in loc de 4000, in 3 ani pierd o suma echivalenta cu contravaloarea srtudiilor „gratuite”. Consider ca daca am lucrat 10 ani in tara asta, prin banii pe care i-am pierdut lunar nefiind platit ca oricare altul cu aceiasi diploma si skills ca ale mele, mi-am platit de mult datoria catre tara. Sora mea, la 53 de ani se cara in Spania. Fiindca acolo va primi salariu de inceput de 4500 euro la un program de lucru mai lejer, comparativ cu cei maxim 2000 lei de aici.
    E medic primar, cu carti scrise, articole in reviste medicale din toata lumea, sute de copii care traiesc datorita ei. Insa vine o vreme cind iti dai seama ca societatea romaneasca isi bate pur si simplu joc de tine, de la ministru care iti injumatateste salariul si pina la ultimul tigan analfabet ce te poate scuipa in fata pe coridoarele spitalului.
    Parerea mea: daca nu ti-e frica de munca tre’ sa fii fraier sa ai o oporunitate de a pleca si sa nu profiti de ea.

  6. Gilbert 17/02/2011 at 06:50 #

    Dacă îmi las jobul şi mă mut la altă firmă şi care mă plăteşte mai bine, nimeni nu are de comentat. Ba unii mă şi felicită pentru norocul avut şi pentru că am avansat în carieră (în timp ce alţii mă invidiază sau încearcă să profite chiar).
    Dar dacă întâmplător noua firmă se întâmplă să fie în altă parte a lumii, atunci apar discuţii. Eu cred că ar trebui să privim piaţa muncii după criteriul „cerere şi ofertă”. Să nu uităm că, la urma urmei, şcolarizarea mi-a plătit-o statul din taxele şi impozitele suportate de părinţi.
    Aplicând acelaşi principiu patriotic cred ca toţi (inclusiv clasa politică) ar trebui să ne facem concediile în ţară. Că doar statul a investit miliarde în infrastructură şi utilităţi…

    • Dollo 17/02/2011 at 11:03 #

      Gilbert& Mircea – libertatea de exprimare exista, dar mi se pare ca romanii abuzeaza de ea precum egiptenii de jurnalista aia americana 😉 Nu cred ca vezi portughezi sau italieni sau magrebieni, care au impanzit lumea larga, sa se lamenteze ca romanii de nedreptatea sortii si mai ales a tarii care i-a facut sa emigreze. Nu, dimpotriva, lumea vorbeste de oportunitati pe piata muncii, cum spuneai si tu. La noi se problematizeaza, filosofeaza prea mult, cand lucrurile sunt foarte simple si tin de alegerea fiecaruia. Exact ca si cand te-ai muta de la un job la altul. Nu te apuci sa injuri vechiul job, ca ce nesimtit a fost patronul. Ci mergi mai departe. Daca tot decizi, ca individ, sa pleci, nu mi se pare corect sa pastrezi un deget acuzator spre inapoi, si sa te vaicaresti in orice ocazie ca tara asta nu ti-a dat nimic. Tocmai ca ti-a dat, atat cat a putut ea, si cat au produs inaintasii sau chiar tu insuti. Toti care pleaca dincolo se comporta mai frumos, muncesc mai mult (pentru ca asa merg lucrurile acolo). De ce nu fac asta si aici, la ei in tara? Lucrurile se schimba si de jos in sus, nu numai de sus in jos. Nici la aia unde aspiram toti sa plecam lucrurile nu s-au schimbat nici peste noapte, nici printr-o forta supranaturala, ci zi de zi, si prin munca si interventiile oamenilor. Or daca il lasi pe tiganul ala sa te scuipe, si pleci, sigur, inseamna ca alegi sa-ti vezi de viata ta, dar poate insemna si ca ai ales sa-i recunosti intaietatea si sa te dai la o parte.

  7. Ale3n 18/02/2011 at 12:44 #

    Gilbert nice 2 meet u 2
    mai am de rezolvat cateva treburi pe aici si apoi o sa vin sa ne cunoastem live.

  8. mihaela 18/02/2011 at 16:24 #

    Eu sunt pentru plecat din tara, cel putin pe termen scurt, un an-doi. Asa iti faci o idee despre cum iti place sa traiesti: mai balcanic sau mai civilizat. Oricum, pe nicaieri nu umbla cainii cu covrigi in coada.

  9. dojo 18/02/2011 at 17:37 #

    Dollo, io acum un an ziceam ca nu plec din tara, ca nu mor de foame aici. Ca nu murim. Ambii castigam bine peste medie, avem apartamentele cumparate de ai batrani, fiecare masina lui. Bun, io mai am de platit 15 rate la a mea, dar prinzi ideea.

    Si totusi 6 luni petrecute dincolo mi-au dat peste cap cam toate ideile. Pentru ca am vazut ce li se ofera altora si mai ales ce oportunitati sunt.

    In ultimii ani, de cand m-am facut si eu „sef de trib” in casa am realizat niste chestii „uriase”: am schimbat usa, masina de spalat, televizorul (nu este plasma), am pus gresie, si am cumparat unelte noi in bucatarie (frigider, aragaz, cuptor cu microunde). Rahaturi din astea. Ah, si am luat leasing la masina. Deci asta am facut. Nimic mai mult. Am de renovat apartamentul, dar momentan nici nu ma gandesc ca sunt prea multi bani de bagat si nu-i am.

    Ce au facut altii in ultimii ani?

    Hai sa nu-i luam pe prietenii care stau in NY de jde ani, ca zicem ca aia au avantajul ca sunt plecati de mult timp. Hai sa-i luam pe alti prieteni din Alabama, un cuplu de tineri „normali”. Ce au facut ei in ultimii nici 5 ani?

    Au pus bani deoparte pentru casa, incat au strans 25% din cei 200.000 cat costa magadaul lor de casa. Au pus bani deoparte in contul de savings, ca lumea mai si economiseste. Au 2 masini la „scara”, ca tre’ sa ai mijloc de transport. Au bantuit printr-o buna parte din America, pe sanatosul principiu „hai sa cascam ochii”. Asta in patru ani si jumatate.

    Suntem similari ca pregatire si cuget ca nu suntem mai tampiti decat ei. Si totusi noi avem niste sanse iar ei altele. Si sunt niste „immigrants” care abia au vreun prieten in zona. Si au reusit atatea chestii. Isi permit sa calatoreasca, rata la casa nu ii da peste cap, acum planifica un copil.

    In ceea ce o priveste pe sora lui Mircea, cum crezi ca se poate simti un asemenea om, cand este luata la intrebari de tigani in mijlocul spitalului? De nespalati care intr-o tara corecta ar primi un sut in dos, nu asistenta medicala gratuita. Cum se poate simti dupa atatia ani de cariera, cu un salariu aproape la fel de mic pe cat primeam eu pentru o ora de emisiune pe zi. 20 de ore de emisie pe luna si acelasi salariu. Iar eu eram o ametita care vorbea la radio, nu un medic cu o asemenea pregatire si experienta. Nu vreau sa ma gandesc la copiii care ies acum ca rezidenti. Cum mama naibii sa traiesti din asemenea salarii proaste? Cum sa faci performanta?

    E deranjant ca lumea se plange, dar nu ai chiar de ce sa te bucuri. De faptul ca iesi din facultate pe un post prost platit? Daca ai ocazia sa-l prinzi. Ca iti deschizi un mic business si faci prostia sa fii corect? Si ramai cu 20% din banii pe care i-ai facut? Restul mergand la stat, contabil si toate rahaturile pe care le inventeaza dobitocii astia. Ca iti gasesti probabil un job la 500 de euro si ai impresia ca l-ai prins pe al de sus de un picior, in timp ce intr-o alta tara ai primi de vreo 10 ori mai mult?

    E adevarat ca si costurile sunt altele dincolo, dar lunar ramai cu destui bani de pus deoparte. Cheltui pe casa/masa, dar tot ramai cu mai mult decat aici, unde de obicei abia iti duci zilele pana la urmatorul salariu.

    • Dollo 18/02/2011 at 19:06 #

      Dojo, eu nu contest ca acolo lucrurile merg mai repede si de cele mai multe ori mai bine ca aici. Spuneam ca ma enerveaza ca lumea prefera sa plece undeva unde totul e gata facut de altii, cand asa cum e acolo ar trebui sa facem si noi aici. Si ca asta nu depinde numai de aia pusi in frunte, ci si de noi. Sunt de acord si cu oamenii care spun ca e dreptul lor sa-si salveze viata, si s-o traiasca mai bine, nu sa astepte sa se schimbe lucrurile la scara istorica. Doar ca dupa ce pleaca, de prea multe ori oamenii aleg sa reduca totul la sintagma „tara n-a facut nimic pentru mine”. Asta mi se pare incorect. E acelasi lucru cu a spune „patronul n-a facut nimic pentru mine”. Poate ca trebuia sa faci si tu ceva pentru ca afacerea patronului sa mearga bine, si implicit ar fi facut si patronul pentru tine, era o relatie cu dublu sens. De fapt, ca in orice relatie, trebuie sa dea ambii parteneri ca sa existe satisfactie reciproca 🙂

  10. Dan Gheorghe 20/02/2011 at 14:38 #

    n-as spune ca romanii de afara sunt mai buni decat cei ramasi in tara. sa fim seriosi! se pastreaza si afara proportia de talhari, neciopliti, nesimtiti, neprofesionisti si prosti, in raport cu cei cinstiti si inteligenti. la fel ca si in tara.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.