Țara mărunțișurilor pe care nu le-ai luat în Canada

Ganditi-va la batrana unghiera de pe etajera din baie... Daca ar fi sa emigrati, ce lucruri marunte n-ati lasa sub nicio forma in urma?

Dacă vi se pare titlul lung, aflați că era și mai lung, dar nu-l acceptă Google 🙂 Mi-a venit în cap citind pățania lui Gilbert, care s-a trezit în Canada fără o unghieră ca lumea, cu care să-și taie unghiile. Cică chinezismele la canadieni sunt muuult mai proaste ca la noi. Și evident mai scumpe. Așa că a făcut comandă să i se aducă o unghieră chinezească din România!

Și mă gândeam ce bun slogan de țară ar fi ăsta, nu credeți? România, țara lucrurilor mărunte pe care te oftici că nu le-ai luat cu tine în Canada, când ai emigrat!

Postarea lui Gilbert m-a pus pe gânduri. Mai ales că m-am uitat cu alți ochi la unghiera mea, veche de pe vremea studenției, și destul de avariată pe alocuri. E urâtă cu spume, dar e a mea și-mi fac treaba cu ea. Nicio manichiuristă n-a fost capabilă, de-a lungul anilor, să nimerească locurile pe care le-a ajuns unghiera asta 😉

M-am gândit apoi, oare eu ce n-aș lăsa în urmă, ce mi-ar fi indispensabil? Dacă ar fi să emigrez, ceea ce, după cum vă mai spuneam, nu e de actualitate. Dar de dragul exercițiului…  Adică, te gândești, normal, că s-or găsi și pe acolo, dar nu mai bine ți le iei de acasă, ca să fii liniștit o vreme, măcar până te acomodezi?

Am făcut așa o listă rapidă:

– unghiera (cum spuneam, face parte din familie)

– penseta… (dacă nu găsești acolo una care să smulgă eficient, și stai nepensată până au impresia canadienii că te încrunți la ei?)

– peria de păr+ o bentiță ca o sârmă, pe care o am tot de o sută de ani, cu care-mi mai ridic părul de pe frunte (e o chestie care mă relaxează pe mine care nu suport să îmi cadă părul pe față)

– hm, epilatorul (sau s-or găsi mai bune pe acolo?)

Apoi:

– laptop-ul, firește+ cele două harduri externe care-mi conțin ultimii 10 ani de viață

– pozele de familie pe hârtie (care reprezintă ceilalți x ani din viață, de până la apariția pozei digitale)

– câteva cărți la care țin mai mult, și m-aș strădui să fie printre ele și o gramatică a limbii române, că devin confuză în anumite aspecte 😀

– cana mea de cafea, cu dungi multicolore

– agenda cu telefoane (e adunata în ultimii 16 ani de presă, și sigur nu mi-ar folosi acolo, dar cred că face parte din mine, ca un organ …)

– aparatul foto+accesoriile

– creioane cu gumă în cap și o ascuțitoare (mie îmi place să scriu cu creionul)

Iar din consumabile:

– unguentul meu pe bază de gălbenele, cicatrizant și bun la orice

– Normoponderol, niște pastile de digestie pe bază de plante, care s-au dovedit mai eficiente, chiar și comparativ cu băuturile amare de tip Unicum

– Paracetamol sinus, frate!

– Pastile de supt pentru răceală si dureri în gât de la Doctor Mum

– niște ceaiuri românești de la Plafar – pentru digestie, pentru răceală și gripă…

Și dacă mă gândesc și la ghivecele mele cu flori și plante aromate (busuioc, mentă, hasmațuchi, pătrunjel, care dau savoare salatelor de vară și nu numai) deja îmi piere pofta de emigrat. Mai bine stau aci, cu unghiera mea bătrână…

Voi, ce aveți indispensabil prin viață?

Etichete: , ,

16 comentarii la “Țara mărunțișurilor pe care nu le-ai luat în Canada” Subscribe

  1. Escu 23/02/2011 at 01:07 #

    asta cu unghiera e tare reala! Daca as emigra pe langa laptop + camera + harduri + alte device-uri electornice mi-as lua multe carti.
    Ah..si bata de baseball, cu care bat in teava ca sa potolesc vecinii zgomotosi.

    • Dollo 23/02/2011 at 11:27 #

      Totul e sa nimeresti doar teava cu bata aia, si nu alte corpuri 🙂

  2. oana b. 23/02/2011 at 11:38 #

    Dollo, clar tre sa-ti iei agenda, poate suna vreun coleg din presa dupa numarul lui Vanghelie. :))

    • Dollo 23/02/2011 at 12:09 #

      Ah, acel număr e așa de important încât îl am în memoria telefonului 😀

  3. mircea 23/02/2011 at 13:47 #

    Prima cumparatura facuta de mine in State a fost o unghiera. Dar e buna, si a costat 0.99$. Made in China, desigur.
    Si nu, nu vad ce as putea lua indispensabil de aici. La New York cel putin, viata unui roman e suportabila: gasesti Borsec, zacusca, salam de Sibiu si telemea. Ba chiar si savarine am vazut pe Fresh Pond Road.
    A, ba da: un termometru in grade celsius si o ruleta in metri. Ca cu Fahrenheit si cu feet, inch si pounds esti dat peste cap o perioada…

  4. spufi 23/02/2011 at 15:01 #

    ah, subscriu la penseta! ori de cate ori am plecat cu „afara” cu avionul, pentru ca penseta (cleste) si forfecutele nu aveau voie in bagajul de mana, am trait cu emotii ca daca imi ratacesc aia bagajul pus la cala, cea mai grea pierdere ar fi penseta! as fi neconsolata sa o pierd, e tare iscusita.

  5. Ale3n 23/02/2011 at 19:25 #

    as vinde tot. si as pleca cu sotia de o mana si copilul in cealalta acte si bani in buzunar. fuck them all laptoape, aparate foto si alte rahaturi, iar cand ajung in canada sa imi dau foc la haine, sa nu ami am nimic din ro decat amintirile, ca sa nu uit de unde si de ce am plecat

    • Dollo 23/02/2011 at 21:33 #

      Si toata furia asta ti s-a tras doar in ultimele luni, de la nastere?

  6. Ale3n 24/02/2011 at 00:11 #

    da. la care a contribuit starea de cacat de la munca, unde am realizat ca sunt un simplu negru pe o plantatie, fara niciun drept, pe motiv ca daca nu imi convine, sa plec si va veni altul in locul meu care sa accepte

    • Dollo 24/02/2011 at 00:43 #

      Tare ma tem ca acelasi statut il avem toti in lume, oriunde ne-am duce. Daca nu ne nastem cu lingurita aia in gura… de căcat 😀 Dar sunt sigura ca decizia finala o s-o iei cand te calmezi 🙂

  7. Gilbert 24/02/2011 at 03:14 #

    Deci in final unghiera, penseta si forfecuta sunt cele mai importante lucruri de luat din Romania!

    • Dollo 24/02/2011 at 11:57 #

      Trist dar adevarat 🙂

  8. broantza 24/02/2011 at 05:40 #

    noi ne-am luat pisica. ma intreb daca inca ne mai injura ca am adus-o in frigul asta de la Polul Nord…

    • Dollo 24/02/2011 at 11:58 #

      Broantza – lasa ca stie ea pisica sa se oploseasca la sanul cuiva, ca sa nu-i fie rau 🙂

  9. monica 15/09/2011 at 23:26 #

    produsele de tip plafar sunt mult mai bune si mai ales ieftine in ro(cu mici exceptii) si masca midollo de la kallos la 17 lei kg. Am incercat de toate nimic nu o intrece, in rest am gasit de toate in afara, poate ceva mai scumpe dar nimic exagerat.

  10. Gabitzaco 20/08/2013 at 20:20 #

    Deodorante Rexona 24h, cremele Gerovital si Apidermin, plicurile cu bors si alea cu leustean, cimbru romanesc si tarhon, ceaiuri medicinale, Triferment, Redigest, Saprosan, crema de galbenele, antibioticele, Calciu Sandoz si Magne B6, fardurile de la Ruby Rose(alea de la metrou), glicerina cu stamicina(just in case, n-am folosit-o niciodata, dar tot o cumpar de cate ori vin in tara), ceramica si sticlutele cu palinca primite de la prieteni si bineinteles forfecuta de pielite Made in Germany mostenire de la mama, primita de ea prin anii’70 si ascutita de mii de ori, pozele pe hartie si cartile romanesti, dictionarele si nu in ultimul rand: Faringosept si tinctura de propolis!!! 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.