M-am cam săturat de discuțiile astea autoflagelante despre cum am rămas numai ăștia mai proști în țară, în timp ce ăia buni au emigrat, și cum nu poți să faci nimic domnule în țara asta de căcat. Și mi s-a luat și de tristețile ălora „buni” de afară, care își exhibă patriotismele prin interviuri în care spun cum au fost ei nevoiți să plece din țara lor, care de fapt nu le-a dat nimic, și față de care n-au nicio datorie, și cum nu-și explică ei de ce, totuși, nu se face nimic în țara asta în ciuda faptului că lumea în care trăiesc ei e așa bună și dreaptă.
Azi am început ziua cu o astfel de discuție, despre necesitatea emigrării din disperare (generată de un articol din EVZ), și am încheiat-o adineauri, când m-am dus la buticul din colțul străzii ca să cumpăr lapte. Vânzătoarea, o bravă telespectatoare de OTV, Acces direct și știrile de la ora 5, mi-a spus cu năduf că „m-am săturat, doamnă! Dacă aș avea unde, aș pleca și mâine. Nu mai suport țara asta!”. De unde am tras concluzia că până și susținătorii lui Dan Diaconescu și-au pierdut speranța în mântuirea promisă de Partidul Poporului.
Să le luăm pe rând. Nu mai departe de un an, un an și ceva, mă bătea gândul la fel de disperat ca pe vânzătoarea de butic. Mi se părea că unica șansă a românului mediu – clasă în care mă văd și eu – e fuga. Frica (sau lenea) a fost mai tare, așa că am rămas p-aci. Am mai cunoscut lume între timp, mi-am canalizat atenția spre alți oameni, am aflat că se poate supraviețui și dacă pierzi știrile sau nu urmărești niște talk-show-uri alarmiste la TV. Și că mai există oameni care-și văd de treaba lor și reușesc să facă bine în țara asta de căcat. Poate că am îmbătrânit, poate că nu am copii și asta nu mă împinge de la spate să le fac măcar lor un viitor luminos, poate că pur și simplu mă încearcă inexplicabil un optimism vecin cu inconștiența. Habar n-am dacă va mai fi bine vreodată în țara asta (deși, apropos, a fost vreodată bine?), dar sunt dispusă să stau ca să mă conving. Și mai ales să fac și eu ceva ca să provoc schimbarea asta. Nu revoluții. Doar fapte banale de viață.
În timpul ăsta, fiind așa mai relaxată în tabăra rămașilor, am tot înregistrat niște opinii:
– Un post de televiziune plânge de mila românilor din Canada, și ne îndeamnă să donăm cărți ca să le facem ălora bibliotecă românească. Ca să nu uite oamenii limba română.
– Văduva unui pensionar militar, care a făcut infarct și a murit după ce i s-a redus pensia nesimțită, spunea tot la TV, înnecată de indignare, cum fiul ei e student la medicină, și cum o să termine el facultatea și o să plece din această țară care lor nu le-a dat nimic, în schimb le-a luat soțul și tatăl.
Eu cred că românii emigrați sunt suficient de capabili să-și facă propria bibliotecă românească, dacă chiar își doresc asta și n-au plecat cu ceva cărți de acasă. Există acum biblioteci virtuale, internet, cărți prin poștă și tot tacâmul. Pe de altă parte, există în țara asta de căcat, disprețuită de 3-4 milioane de români care au părăsit-o, alte milioane de copii care n-au șansa să citească prea curând o carte. Pentru că părinții lor le beau alocația sau pentru că nimeni nu le spune că există și cărți pe lume în afară de alcool și mizerie. Noi, românii ăștia rămași prin țară, pe această categorie defavorizată ar trebui să ne concentrăm atenția, să-i ajutăm să devină cetățeni care să voteze din convingere, nu pentru o găleată sau un țoi. De la aceste generații de copii îndobitociți de sărăcie și îndoctrinați de popi așteaptă România viitorul. Nu de la copiii românilor deveniți canadieni (prietene Gilbert, nu te supăra, nu e vorba de tine;)).
Doamna cu fiul student, care abia așteaptă să emigreze ca să-i facă bine pe alții, atunci când spune că țara asta nu i-a oferit nimic pierde din vedere faptul că ea, soțul defunct și fiul s-au format în căcatul ăsta de țară, pe bani publici, și-au făcut studiile, iar în calitate de familie de miliar cu siguranță au primit și casă tot de la stat. Deci statul ăsta a investit niște bani în fiul lor (să zicem că ea și soțul au apucat să-și achite datoriile față de stat, muncind), pe care nu-i va recupera niciodată, dacă el va emigra. Pentru că așa prost cum o fi sistemul educativ, de bine de rău el pregătește moka (mai mult sau mai puțin, dar oricum mult mai ieftin ca afară) niște specialiști de care beneficiază, tot moka, țările alea civilizate pe care noi le invidiem. Afară, de exemplu, îți faci facultatea cu credit. Dacă te finanțează o firmă, ești obligat să lucrezi pentru ea până-ți achiți costul școlarizării. De ce privim altfel situația când am făcut facultatea la stat în România, dar ne pute țara după ce ne vedem cu diploma în mână?
Între 1967 și 1972 în România s-au născut cele mai numeroase generații din Europa. Două milioane de copii, făcuți la ordinul lui Ceaușescu, care a interzis avorturile. Copiii ăștia sunt considerați de sociologi ca fiind, probabil, cele mai bune generații ale țării. Siliți să facă eforturi mai mari decât media ca să se realizeze, din cauza concurenței mari în care au fost crescuți. Oare cum ar fi arătat România azi, dacă măcar jumătate dintre decrețeii ăștia nu i-ar fi întors spatele în 1990, alegând să fie specialiști afară? Nu cred că am mai fi vorbit de o imposibilă schimbare, în condițiile în care presiunea unei societăți mai conștiente ar fi apăsat altfel pe clasa politică.
O să ziceți că e dreptul fiecăruia să se salveze. Sunt de acord. Și eu aș fi făcut-o, probabil, dacă m-aș fi trezit mai devreme sau dacă mi s-ar fi ivit ocazia. Dar hai să nu ne mai lamentăm că țara asta nu ne oferă nimic și de aia plecăm. Pe bune, ce să ne ofere țara? Ne-a oferit atât cât a putut. Cât au produs părinții noștri. O producție pe stoc de cele mai multe ori. Dar ăia care au plecat au lăsat datorii în urmă. Iar datoriile le plătim noi, ăștia care suportăm acum CAS-uri de 30%, pensii nesimțite și salarii mai mari la stat decât la privat. Dacă e să aibă cineva dreptul să se plângă, noi ăștia rămași, care susținem încă țara de căcat, suntem aceia. Nu, nu pentru că am mâncat salam cu soia, ci pentru că plătim oalele sparte de toți: și de emigrați, și de politicienii pe care, apropos, și emigrații ni-i aleg, și de noi înșine, incapabili să fim mai buni deși nimic nu ne împiedică.
Pentru că dincolo de vorbe bombastice, statul ăsta suntem noi. Toți. Și rămași și plecați. Emigrații vorbesc despre ce minunați sunt oamenii în țările în care ajung. Cei mai mulți omit să spună sau se chinuie să nu vadă că oricât ar fi de minunați oamenii ăia, pentru ei tot niște străini vor fi. Oricât de bună (profesional) e amica mea emigrată în Elveția, tot știe că la job-ul pe care l-a obținut cu greu e asimilată mai degrabă cu indianul care împarte sandwich-uri, decât cu specialistul în PR băștinaș cu care împarte ea biroul. Iar pentru statutul ăsta, de cetățeni de mâna a doua acolo, de vină sunt și ei. Pentru că atunci când au avut de ales între stau și lupt în țara mea, că aici e dreptul meu, sau fug ca să-mi salvez pielea, au ales a doua variantă.
Sigur că nu putem generaliza. Dar nici idealiza. Haide să fim sinceri cu noi înșine și să admitem că am plecat pentru că așa am ales, că nu e nimeni de vină, sau că suntem toți de vină, pentru că atunci când am fi putut, fiecare, să protestăm, să refuzăm, să combatem, am ales să înghițim, să strângem din dinți și în final să emigrăm, pentru că țara asta nu ne merită. Suntem mai buni, iar țara adoptivă nu ne pune să strângem din dinți. Dar acolo nici nu ne permitem să facem ce făceam aici. Pentru că acolo nu merge și așa, aici mergea. Acolo oamenii ăia minunați au stat în țara lor și au luptat pentru drepturile lor, și acum beneficiază de civilizația pe care și-au construit-o. Noi aici așteptăm mereu să vină altcineva și să ne rezolve nemulțumirile, pentru că aici nu poți să faci nimic. Totul e pierdut, corupt și imoral. Păi atunci, bine!
@Ale3n – Să pun berea la rece?
@mihaela – Adevăr grăit-ai! Nici covrigi şi nici gogoşi.
@Dollo – Da, aşa este, totul e făcut de alţii. Şi se dau de ceasul morţii să păstreze ceea ce au realizat, uneori mergând şi până la limitarea unor drepturi democratice. În schimb unii români se dau peste cap să distrugă tot ceea ce au realizat alţii.
@Dan Gheorghe – În principiu ai dreptate. Doar că proporţia de care aminteşti diferă de la ţară la ţară.
Dollo, singura problema pe care o are argumentatia ta este invocarea personajului colectiv NOI.
Cine suntem NOI? Consideri ca NOI suntem romanii cei cumpatati, inteligenti, cinstiti si muncitori? „Intelectualii” care au plecat cu cucuie din Piata Universitatii, vorba lui Gilbert?
Sau NOI suntem noi toti romanii, un grup foarte eterogen format in majoritate din analfabeti, oameni lipsiti de igiena, nepregatiti profesional, agresivi si prost crescuti? Nu cred ca poti contesta proportia intre cele doua grupuri.
Eu nu cred ca minoritatea din care facem parte poate schimba ceva. Vad cum in cele mai multe cazuri banii si puterea sunt concentrate in mainile celor corupti si imi recunosc limitele in fata lor. Pot sa fiu eu mai educata si mai ok din toate punctele de vedere, fara nesimtire, tupeu si inclinatie catre „mismasuri” care aduc multi bani in timp record (cand te aliezi cu cine trebuie), nu am nicio sansa sa fac ceva semnificativ sau sa schimb ceva cu adevarat in tara asta.
Eu ii felicit pe cei care au emigrat sau sunt in curs de. Nu ma simt vinovata pentru ce a ajuns tara asta, eu personal consider ca am adus o contributie pozitiva so far in sistemul si societatea romaneasca, insa nu ma vad „martirizandu-ma” pentru binele natiunii. Am doar o viata, si cred ca o voi trai mai implinita „afara”. Iar urmasii mei vor fi fericiti ca am ales asa.
Sunt de acord cu tine ca ar trebui totusi ca emigrantii sa se abtina sa mai comenteze ce tara naspa e Romania… nu pt ca nu ar fi naspa, ci doar pt ca e o lamentare inutila… cui ii foloseste?
Hei, Spufi, sa inteleg ca ai emigrat, de asta ai disparut din peisaj? :)Ai dreptate in privinta „compozitiei” nationale, dar da-mi voie sa ma indoiesc ca in restul popoarelor procentele de nespalati, agresivi, prosti versus intelectuali, educati, civilizati sunt cumva mult diferite. Poate ca media la ei e mai sus ca la noi, dar tot despre o medie vorbim, atunci cand ne referim la un popor. Diferenta poate ca a fost data chiar de capacitatea mai mare de implicare a acelui procent de educati, astfel incat sa-i acopere si sa-i struneasca pe restul. La noi intelectualii au preferat sa se dea la o parte scarbiti, sa se izoleze in turnurile lor, sau sa emigreze. Refuz sa cred doar ca unele natiuni sunt pur si simplu popoare alese sau superioare din nastere. Totul s-a produs printr-o evolutie.
Dollo, suntem in plin proces de emigrare, inca nu s-a finalizat, poate catre sfarsitul anului… momentan plodim 🙂
Cred ca in alte tari, pe care prin conventie toti romanii le numim „mai civilizate” procentul de cetateni „bine crescuti” e mai mare decat la noi.
Insa nu cred ca asta e un dat, un har care s-a pogorat peste ei, ci e rodul unui nivel de trai mai ridicat (care in general te face mai zambitor si mai binevoitor cu semenii si cu natura), si al traditiei, al atator generatii crescute urban, in patura medie, in conditii mai propice capatarii unei mai bune educatii. Bineinteles ca aceasta buna educatie nu e doar meritul familiei/comunitatii civile ci si al autoritatilor, care se ingrijesc de o protectie sociala ok, de legiferarea corespunzatoare si de aplicarea legilor pe care le emana.
Una peste alta este un complex de factori (istorici si sociali) care face ca Romania sa fie cu cateva generatii in urma acestor tari.
Eu imi doresc sa beneficiez si eu si copiii mei de civilizatie… nepotii nu au decat sa se traga inapoiu la tara de origine daca atunci Romania va ajunge la nivelul tarii de adoptie.
Ei, atunci iti urez nastere usoara (sau s-a petrecut deja?) si sa va mearga bine unde ati ales sa traiti. Dar sper sa ne mai citim 🙂
Multumesc frumos pentru gandurile bune. La sfarsitul lui iulie nasc, dupa aia mai stam un pic pe aici sa se inzdraveneasca cupila si apoi plecam. Cu siguranta ne citim, noua ne place tare blogul tau, ca le zice bine!
Pai si eu v-am tot urmarit, dar credeam ca ati renuntat la blog… 🙁 Ar prinde bine niste lucruri „ from inside” in noua conjunctura. Parerea mea.
nu am renuntat la blog, in sensul ca nu am luat decizia asta… pur si simplu nu am mai gasit timp si de el. am sa incerc sa povestesc niste chestii care mi s-au parut mie mai interesante din perspectiva unei viitoare mame, oricum blogosfera romaneasca mi se pare cam suprasaturata cu mamici care descriu biografia bebelului de la inceputuri pana in zilele noastre 🙂
Si asta e adevarat, dar e loc pentru toata lumea. O sa-ti fac pe email o propunere… 🙂
Tzara asta trebuie taiata in bucatzi cu flexul shi vanduta pe bucatzi la vecini. Nici n-ar mai trbui sa existe rahatul asta de tzara. Cui ii pasa daca vorbeshte ungueshte, sarbeshte sau ruseshte ? Nici nu mai conteaza. Daci, romani, Traian Decebal, Mircea, Shtefan, Mihai Viteazul ? Rahat, nu conteaza, daca tzara asta e cea ce este. Mai bine n-ar mai fi. Datzi-o altora care pot face ceva mai bun cu ea pentru rasa umana. Asha vad eu lucrurile.
Si de unde le vezi asa, din interior sau de afara? 🙂
bine ar fi sa inveti limba romana
Cam rau le vezi,nu crezi?Tara sa faca pentru voi,dar voi ce ati facut,ce faceti pentru tara?In definitiv,cine,ce e tara?Din ea nu face parte si poporul,fiecare individ in parte?
(Raspund cam tarziu ca am ratat multe articole de cand ai schimbat interfata blogului)
Si mie mi se pare o mare porcarie sa voteze cei plecati din tara si care intamplator si-au pastrat cetatenia romana : nu e corect ca ei sa decida pentru cei ramasi in tara !!! Si nici sa tot dea din gura, de acolo, de afara, ca „nu face nimeni nimic in tara”……ei de ce n-au facut nimic cand erau aici ?!?
Daniel, si mie mi se părea o porcărie când gândeam ca si tine că cei plecati n-ar mai trebui să decidă pentru cei rămasi. Si nu consider corect ca banii căpsunarilor să peticească, în continuare, curu rupt al economiei române.
Ai dreptate: fiecare ar trebui să aibă grijă de țara lui, cea pe care o merită. De acord?
Multe succese! 😉
Sunt emigrant de 15 ani. Am trait in 4 tari (in afara de Romania) pe 3 continente… Nu ma pot plange: sunt ‘realizat’ dpdv material/ profesional.
Si, in experienta mea, mai mult sau mai putin banala pentru un emigrant:
– nu te primeste nimeni cu bratele deschise
– faptul ca esti bun, nu inseamna ca esti si recunoscut (nici in vest); in general, la aceeasi valoare adaugata, ca imigrant roman esti platit (mult) mai putin, chiar daca ai facut scoala lor
– nu prea ai cu cine face haz de necaz; prieteniile sunt mult mai superficiale
– diaspora romaneasca e cu adevarat f. nashpa; pe mine m-au ajutat mai mult ungurii – si n-am nici in clin nici in maneca (defapt, am, ca bunica a fost ardeleanca adevarata…)
– dintre tarile in care am locuit, Canada a fost de departe cea mai mare teapa
– se poate si mult mai rau decat Romania
– mai multi bani in banca nu inseamna neaparat un living standard mai mare (de ex. Adam Smith compara bogatia in termeni reali a cuiva prin cata forta de munca poate sa isi angajeze)
– in Europa, toti romanii suntem tzigani; au inceput sa se prinda si in Canada; asta daca nu ne fac cinste fetitele care danseaza la bara (atentie Orientul Mijlociu)…
– inca nu am radacini niciunde, ceea ce o simt mai dureros decat as fi banuit… si apropo, copii mei si copii copiilor mei (daca ma incumet sa imi fac vreo familie), tot tzigani romani or sa fie considerati, indiferent unde s-ar naste in Europa…
In rest, calitatea vietii se vede in faptul ca arat mai tanar decat varul meu din romania care e cu 7 ani mai mic…
asta cu tineretea am observat-o si eu
Eu fac parte din categoria tinerilor care vor sa plece.
De ce ?
Nu pentru ca tara asta nu mi-a oferit nimic, am apreciat foarte mult educatia primita ( in facultate am fost putin indignat de materia invechita si ocazional nefolositoare – Facultatea de Informatica din cadrul Universitatii – dar am invatat totusi multe lucruri de acolo ).
Poate partial din cauza politicienilor incompetenti care nici macar nu mai incearca sa-si ascunda furturile si coruptia.
Vreau sa plec din cauza oamenilor.
M-am saturat de nesimtirea din RATB ( cersetori, babe si mosi care traverseaza tot orasul sa cumpere o paine cu 10 bani mai ieftina, oameni care urla cat de tare pot si asculta manele, specimene cu un miros insuportabil. si toti oamenii care se bat pe scaune desi merg o singura statie, etc).
M-am saturat de nesimtirea din trafic, lumea iti taie calea si dupa aceea te injura, nu gasesti locuri de parcare,, toti „smecherii” care o iau pe contrasens sa ocoleasca coloana de masini si reusesc sa blocheze circulatia, etc.
M-am saturat de toata birocratia, trebuie sa fac drumuri prin tot bucurestiul, sa fiu trimis de la un birou la altul pentru ca cei care lucreaza la ghiseu sunt incompetenti, si sa pierd 3 zile sa fac rost de o foaie de hartie.
M-am saturat de favoritisme, nepotism si spaga. Nu vreau ca seful meu sa fie pupincurist,, sau eu sa trebuiasca sa fiu pupincurist sa pot sa fiu avansat.
Nu vreau sa dau spaga politistilor care stau in dreptul unui semn de circulatie acoperit de un copac, si te opresc ca nu ai respectat ce scria pe semn..
Nu vreau sa dau spaga doctorului ca sa o bage in seama pe bunica mea ( a trebuit sa dau 16 milioane spaga pentru o operatie de glaucom ).
Nu vreau ca un pusti de bani gata sa intre cu X5-u in mine si sa ma faca praf, pentru ca pe el nu il intereseaza ca merge cu 200 la ora in oras, tasu e smecher si n-o sa pateasca nimic oricum.
Este adevarat, sunt si oameni extraordinari in Romania, dar din pacate ( poate si din cauza numarului foarte mare de emigranti, dar nu numai ) au inceput sa fie din ce in ce mai putini.
Sunt sigur ca viata in afara Romaniei nu este numai lapte si miere, sunt lucruri bune si rele, dar daca n-o sa incerc, o sa regret asta tot restul vietii.
Foarte adevarat!Bine tintit!Dar cati sunt aia de inteleg?