Ce face Camera de Comerț a României

Lucreaza frenetic pentru binele economic al patriei si propasirea neamului

Ați auzit vreo voce de la Camera de Comerț și Industrie a României, în ultimii ani, vorbind de criza economică, de soluții pentru relansarea economică, de ce părere are asociația asta a firmelor din România, despre soluțiile anti-criză propuse sau implementate de guvern? Știți cine e președintele Camerei de Comerț a României și ce face el pentru impulsionarea relațiilor economice ale României cu alte state? Știți cum strânge CCIR guvernul de co..ie și-i cere măsuri concrete pentru îmbunătățirea mediului economic?

Nici eu n-am știut răspunsul la întrebările astea. Bine, nici nu-mi dădeau insomnii nopțile, dar acuma dacă tot le-am aflat, zic să vă spun și vouă să stați liniștiți, că lucrurile sunt pe făgașul lor. Pentru că acolo, în sediul impunător al Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), în acel templu al activității economice reunite din cele 42 de județe ale țării (inclusiv Capitala), ei bine în spatele acelor geamuri, în care numai norii îndrăznesc să se reflecte, se ascunde o activitate pe cât de laborioasă, pe atât de profitabilă. Pentru economia României, firește. Și toate astea doar cu 60 de angajați. Câteodată realizezi că pur și simplu luna are prea puține zile pentru câte lucruri sunt de făcut…

Tags: , ,

3 Responses to “Ce face Camera de Comerț a României” Subscribe

  1. Gilbert 09/02/2011 at 06:52 #

    Ei şi tu de colo: fac şi ei ce fac şi alţii: o mare [cenzurat]. Pe bani frumoşi… De-aia îi doare-n cot de criză, „zona de risc” sau ce-o fi…

    • Dollo 09/02/2011 at 09:46 #

      Da, Gilbert, dar in cazul astora n-ar trebui sa-i doara in cot, pentru ca vorbim (si) de reprezentantii mediului privat de afaceri. Daca nici pe aia nu-i doare basca de propria bunastare, de la nimeni n-ar trebui sa mai avem pretentii

  2. Gilbert 09/02/2011 at 11:05 #

    Păi cum să-i doară, că au contracte asigurate şi nu se pune problema să nu fie onorate.
    Când ştii că ţie-ţi curge apa la robinet orice-ar fi, te doare la bască că e secetă şi ceilalţi mor de sete. Poţi juca liniştit o canastă…
    Îţi mai aduci aminte de cântecul ăla?… „Potop de-ar fi, de s-ar crăpa cuptorul / De-ar fi să nu am apă la chiuvetă / De ar renaşte Atlantida în Pacific / Lăsaţi-mă să merg pe bicicletă” 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?