Cum faci bani din apă chioară

Facultatea de medicina a primit moka de la stat bazinul și l-a închiriat mai departe unor firme care, la rândul lor, scot bani din cursuri de înot.

Primăria Capitalei vrea să construiască o piscină pentru concursuri în Parcul Tineretului. O investiție de 3,6 milioane de euro. S-o facă și noi să trăim să ne bălăcim în ea! O investiție similară a făcut statul în bazinul din curtea Facultății de Medicină Carol Davila, din București. Ea era destinată, teoretic, studenților la medicină. Evident că investiția nu se justifica doar pentru orele de bălăceală ale viitorilor medici, așa că facultatea, care beneficiază de autonomie universitară, a primit moka bazinul și l-a închiriat mai departe unor firme care, la rândul lor, scot bani din cursuri de înot.

Printre cei care fac bani din bazinul construit de stat sunt profesorii de sport ai facultății de medicină, o firmă care face cursuri de înot cu copii și patronii Facultății de Educație Fizică și Kinetoterapie din cadrul Universității Spiru Haret. Care închiriază cu ora bazinul de la medicină, pentru propriii studenți. Adică patronul de la Spiru a înțeles rapid că nu e rentabil să construiești un bazin, chiar dacă tu vrei să pozezi în formator de profesori de sport sau kinetoterapeuți.

Cum ar veni, în România, dacă vrei să faci bani vânzând diplome unor fraieri cu bani, poți să-ți faci o firmă care să aibă titulatură de „Universitate” și să închiriezi cu ora „baza materială” de la concurență. Patronii de la Spiru Haret și-au făcut mâna inițial pe Sala Polivalentă din București, pe care o compartimentaseră în anii 90 în săli de curs pentru tinerii studioși ai patriei. Așa că au experiență.

Sigur că întreținerea unui bazin de înot nu e ieftină. Costă încălzirea, curățarea, filtrele, apa. Probabil că Facultatea de medicină reușește, totuși, să scoată banii pentru întreținere din închirierea apei, și ceva în plus. De vreme ce nu există o normă pentru utilizarea civilizată a bazinului, și se ajunge ca pe anumite segmente orare să se încalece utilizatorii pe culoarele bazinului. Ce contează că nu mai apuci câteodată nici să-ți întinzi ca lumea membrele, darmite să înoți.

O profesoară de sport de la Spiru, care zice că are la activ peste 20 de ani de înot profesionist, îmi spunea la duș că obligația construirii de bazine aparține comunității, ca să nu mai fie așa de aglomerate. Primăria să le facă, din taxe și impozite, apoi să scoată bani pentru întreținerea lor de la plătitorii de abonament. Zău dacă n-aș fi de acord cu profa, dacă și patronii de universități din România și-ar investi mai întâi profiturile uriașe în baze materiale proprii pentru studenți. Și apoi să ceară de la comunitate.

Tags:

3 Responses to “Cum faci bani din apă chioară” Subscribe

  1. Dumnezero 08/02/2011 at 21:25 #

    Din titlul am crezut ca e vorba de homeopatie..

    • Dollo 08/02/2011 at 23:21 #

      Pentru homeopatie nu e suficient un singur bazin de inot 🙂

  2. zergu 09/02/2011 at 04:39 #

    Și eu tot de homeopatie am crezut că e vorba…

Leave a Reply

Oldies but goldies

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?