Cum faci bani din apă chioară

Facultatea de medicina a primit moka de la stat bazinul și l-a închiriat mai departe unor firme care, la rândul lor, scot bani din cursuri de înot.

Primăria Capitalei vrea să construiască o piscină pentru concursuri în Parcul Tineretului. O investiție de 3,6 milioane de euro. S-o facă și noi să trăim să ne bălăcim în ea! O investiție similară a făcut statul în bazinul din curtea Facultății de Medicină Carol Davila, din București. Ea era destinată, teoretic, studenților la medicină. Evident că investiția nu se justifica doar pentru orele de bălăceală ale viitorilor medici, așa că facultatea, care beneficiază de autonomie universitară, a primit moka bazinul și l-a închiriat mai departe unor firme care, la rândul lor, scot bani din cursuri de înot.

Printre cei care fac bani din bazinul construit de stat sunt profesorii de sport ai facultății de medicină, o firmă care face cursuri de înot cu copii și patronii Facultății de Educație Fizică și Kinetoterapie din cadrul Universității Spiru Haret. Care închiriază cu ora bazinul de la medicină, pentru propriii studenți. Adică patronul de la Spiru a înțeles rapid că nu e rentabil să construiești un bazin, chiar dacă tu vrei să pozezi în formator de profesori de sport sau kinetoterapeuți.

Cum ar veni, în România, dacă vrei să faci bani vânzând diplome unor fraieri cu bani, poți să-ți faci o firmă care să aibă titulatură de „Universitate” și să închiriezi cu ora „baza materială” de la concurență. Patronii de la Spiru Haret și-au făcut mâna inițial pe Sala Polivalentă din București, pe care o compartimentaseră în anii 90 în săli de curs pentru tinerii studioși ai patriei. Așa că au experiență.

Sigur că întreținerea unui bazin de înot nu e ieftină. Costă încălzirea, curățarea, filtrele, apa. Probabil că Facultatea de medicină reușește, totuși, să scoată banii pentru întreținere din închirierea apei, și ceva în plus. De vreme ce nu există o normă pentru utilizarea civilizată a bazinului, și se ajunge ca pe anumite segmente orare să se încalece utilizatorii pe culoarele bazinului. Ce contează că nu mai apuci câteodată nici să-ți întinzi ca lumea membrele, darmite să înoți.

O profesoară de sport de la Spiru, care zice că are la activ peste 20 de ani de înot profesionist, îmi spunea la duș că obligația construirii de bazine aparține comunității, ca să nu mai fie așa de aglomerate. Primăria să le facă, din taxe și impozite, apoi să scoată bani pentru întreținerea lor de la plătitorii de abonament. Zău dacă n-aș fi de acord cu profa, dacă și patronii de universități din România și-ar investi mai întâi profiturile uriașe în baze materiale proprii pentru studenți. Și apoi să ceară de la comunitate.

Etichete:

3 comentarii la “Cum faci bani din apă chioară” Subscribe

  1. Dumnezero 08/02/2011 at 21:25 #

    Din titlul am crezut ca e vorba de homeopatie..

    • Dollo 08/02/2011 at 23:21 #

      Pentru homeopatie nu e suficient un singur bazin de inot 🙂

  2. zergu 09/02/2011 at 04:39 #

    Și eu tot de homeopatie am crezut că e vorba…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!