Dar-ar dracu în Poșta voastră!

Băsescu ne-a spus, în 2009, că dacă-l alegem pe Geoană, Vântu o să ia Poșta. Decât s-o ia Vântu, mai bine s-o ia dracu!

Strigă țiganca nervosă, fluturându-și fusta largă. Și luându-și puradelul de o aripă ieși val-vârtej pe ușa oficiului poștal de la Vitan. Stătuse degeaba la coadă vreo trei sferturi de oră. Eu am stat doar o jumătate, că în cealaltă jumătate de oră, cât ghișeul a fost închis pentru schimbul de tură, am preferat să fac piața. Nimerisem între 13.00 și 13.30 când se schimbă tura. Nu știu dacă ați fost la poștă vreodată în perioada aceea a programului, dar sunt mai ceva ca la NASA. Parcă fac schimb de secrete mondiale care implică soarta omenirii: nu-ți răspund la întrebări, nu te văd, nu te aud, doar îți trântesc un carton în orificiul meschin al ghișeului, și te ignoră.

Eu voiam să trimit prin poștă un obiect de formă atipică, și aveam nevoie de lămuriri, cum e mai bine, plic sau colet? Sunt șase ghișee în Poșta Vitan, toate s-au închis la 13.00, precum obloanele în căsuța porcușorilor isterici, la apariția lupului cel rău.

M-am adresat întâi unei cucoane, care uitase cartonul din ghișeu ușor într-o parte, iar eu am luat acea crăpătură ca pe o invitație la dialog. Ciu-ciu! Doamna era surdă. Până la urmă m-am dus la alt ghișeu, numărul 6, unde un tinerel mai amabil a catadicsit să tragă oblonul și să mă consilieze. Adică m-a trimis la ghișeul 4, care se va deschide evident după pauză.

În fața ghișeului 4 stăteau deja două cliente, cu capul plecat, precum vacile în staul, în așteptarea mulgătorului.  M-am gândit, cum naiba să stai în picioare, juma de oră, cu ochii într-un carton pe care scrie „Pauză pentru schimb de tură între 13.00-13.30”?

Când am revenit, după jumătate de oră, am înțeles de ce. Erau 30 de clienți, dispuși în mod egal, câte cinci la fiecare ghișeu! 30 de clienți pe care Poșta Română nu dădea doi bani. Toți așteptau cuminți să se tragă obloanele și să dea bani la doamnele din spatele ghișeelor. Din tavan, două camere de luat vederi ne veghează să nu devenim recalcitranți.

Prezentare sau eliberare?

Am devenit și eu a 31-a clientă. În față s-au mai băgat vreo doi-trei, care întrebau diverse, pentru că nu exista un ghișeu de informații. Sigur, românul e de vină că nu știe să citească ce scrie deasupra ghișeelor, dar nici exprimările Poștei nu sunt mai prejos. De exemplu, am observat că lumea nu știe ce înseamnă „Prezentări recomandate”. Adică le depui sau le ridici? Asta au întrebat vreo două cucoane.

Funcționarele, evident nervoase, că probabil or fi răspuns de 999 de ori la întrebarea asta, se rățoiau: „dar nu vedeți că scrie sus, aici sunt doar „eliberări recomandate”!

Norocul meu era că stăteam la ghișeul 4 (unde cică aveau plicuri speciale cu bule de plastic pentru protejarea conținutului) unde scrie și „prezentări” și „eliberări”. Când în sfârșit ajung în față, funcționara zice că nu are plicuri cu bule de plastic. Na!

– Și ce mă sfătuiți, cum să trimit asta?, o întreb arătându-i obiectul.

– Păi într-un plic normal, ce știu eu?!

– Păi ajunge, credeți, nu se rupe?

– Cred că da, de ce să n-ajungă?!, zice ea sigură pe serviciile poștale.

– Bine, dați-mi un plic.

– 65 de bani, zice ea.

– Păi spuneți-mi cât mă costă în total, și cu timbre, vă dau toți banii o dată.

– Aaa, păi vreți să-l și trimiteți acuma?

– … păi nu?

– Recomandat sau simplu?

– Care e diferența, în cât timp ajunge fiecare?

– Amândouă ajung, doamnă!

– Bine, recomandat! (îmi sună mie mai sigur&rapid, cum scrie pe afișele astea propagandistice de pe pereții poștei 😀)

– Cu confirmare sau fără?

– Fără, că există email… îmi confirmă omul pe email dacă nu-l primește… 🙂

Îmi dă plicul, și-mi cere tot 65 de bani.

– Păi, ziceam că îl și trimit, timbrele cât costă..?

– Păi dați ăia 65 de bani, că după aia uit. Și până scrieți adresa iau alt client.

Hm, până la mine nu fusese așa grăbită și dornică să satisfacă clientela.

Mă dau într-o parte, și dau să trag un pix ce stătea legat cu sfoară la ghișeul ei. Aiurea, sfoara, meschină, abia trecea pixul peste pragul ghișeului. Nici nu puteai să scrii cu el, practic, pentru că nu ajungea până deasupra plicului. Mai degrabă ar fi putut să scrie poștărița cu el, dacă venea cu vreun registru în dreptul ghișeului. Și nu vă închipuiți că era vreun Mont Blank. Era unul de plastic, spart, și lipit cu bandă adezivă.

– Dezlegați și dumneavoastră pixul ăla, ca să pot scrie adresa cu el, vă rog!

– Nu pot, că n-am altul, zice ea.

– Păi e pentru clienți, văd că-l țineți legat cu sfoară, ce e dacă lăsați sfoara mai lungă? Doar nu zboară…

– Dacă vreți pix am la vânzare. 50 de bani bucata.

– Păi ca să scriu o adresă trebuie să cumpăr pix? Glumiți!

– Nu, că am mai dat și au fugit cu pixul…

Mă aude un domn de la coada la ghișeul 3 și-mi întinde un pix. Îl folosesc, îl înapoiez, lipesc plicul și-l dau doamnei să lipească timbrele. Îi mai plătesc și timbrele, aștept să-mi scrie numele într-un registru cu foile cârlionțate pe margine de atâta răsfoire, apoi să scoată imprimanta „cu ace” chitanța care arată că am trimis un plic recomandat. E ora 14.00. De la ghișeul 1, țiganca cu puradelul se îndepărtează furioasă și strigă către toată suflarea, din ușa oficiului poștal: „Dar-ar dracu în poșta voastră!”.

Are dreptate. Băsescu ne-a spus, în 2009, că dacă-l alegem pe Geoană, Vântu o să ia Poșta. Decât s-o ia Vântu, mai bine s-o ia dracu!

Etichete: ,

10 comentarii la “Dar-ar dracu în Poșta voastră!” Subscribe

  1. Béranger 18/02/2011 at 18:50 #

    De corectat «Păi da-ți ăia 65 de bani».

    • Dollo 18/02/2011 at 18:56 #

      Merci 🙂

  2. mircea 18/02/2011 at 22:18 #

    Hei, nu-i injura ca poate se pierde pachetul 🙂

    • Dollo 18/02/2011 at 22:37 #

      La Posta Romana nimic nu se pierde, va ajunge el pe undeva sau candva 🙂

  3. Miscellaneous 20/02/2011 at 04:16 #

    Apropo de asta cu nu se pierde, proful meu de mate ne tot zicea că ”nimic nu se pierde, nimic nu dispare, totul se transformă” :))
    Mie faza cu cartoanele mi se pare cel mai jenantă …

    • Dollo 20/02/2011 at 13:40 #

      Da, asta cu cartoanele in ghiseu e de toana jena, si cumva ma face sa cred ca e o initiativa mai degraba a angajatilor, ca daca era o treaba oficiala ma gandesc ca le-ar fi confectionat niste capace branduite cu „Posta Romana, calitate, traditie, seriozitate”, nu scrise cu pixul pe niste funduri de cutii. Apoi, numai daca e sa ne imaginam cate ghisee sunt in toata tara, iti dai seama ce licitatie iesea pentru capacele astea 😉 Stia Vantu ce stia de voia sa ia Posta!

  4. ana 26/06/2012 at 12:24 #

    Eu am facut o reclamatie pe sit-ul lor „Posta Romana”.
    Am primit email cu scuze si promisiuni ca lucrurile se vor remedia.Casierele de unde trimit coletele au vointa ,se vede clar ca se grabesc sa ma serveasca aranjand inainte de toate -toate chitantele,facturile,coletele cu o viteza maxima de cel putin 10 min si asta cand am ajuns in fata nu mai vb daca sunt la capatul cozii.
    in cealalta cladire unde se ridica mandatele sunt angajate vechii ,debusolate ,imprastiate…uff…groaznic.O sa fac reclamatii de fiecare data si daca lucrurile vor continua am sa incep sa aduc dovezii mai clare.(poze,audio-video).Cred ca se poate ,dar pentru nimeni nu zice nimic de aia nu se schimba nimic.(noua cladire)

  5. ph 13/09/2012 at 22:25 #

    Frumos articol ! Natural,amuzant si trist ! 😉

  6. Mirel 03/02/2016 at 13:07 #

    Ca peste tot personalul, mai mult sau mai putin, este angajat pe diferita criterii.
    Eu sunt curios cum sunt selectati sefii din Posta Romana.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tweets that mention Dar-ar dracu în Poșta voastră! | Dollo zice Bine -- Topsy.com - 18/02/2011

    […] This post was mentioned on Twitter by dollo, Ganduri Libere…. Ganduri Libere… said: Dollo: Dar-ar dracu în Poșta voastră! http://goo.gl/fb/k5y37 […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.