De ce seamănă revoluțiile

Oare si pe noi ne vedea lumea in 1989 cum ne uitam noi la egipteni acum?

Mă tot uit la imaginile revoltei populare din Egipt și mă întreb dacă și pe noi ne vedea restul lumii la fel, în 1989, cum ne uităm noi acum la tuciuriii care până mai ieri plimbau turiștii pe cămile până la piramide. Cu mențiunea că Piramidele și Sfinxul sunt mai cunoscute în lume decât erau în 89 Nadia, Năstase, Țiriac și Ceaușescu, răspunsul cred că e evident, din aceste poze. Cele din Egipt sunt luate de pe blogul fotografului Andrew Burton. Cele cu Revoluția română… de pe sfântul goagăl.

Mie îmi pare că e o rețetă a revoluțiilor, o rețetă de imagine cel puțin, pe care o urmăresc și o bifează toți fotoreporterii, toți cameramanii, înt-o zonă de conflict. Pentru ei revoltele populare seamănă cu niște teste tip grilă.

1. Există poza copilului care flutură victorios steagul patriei.

2. Apoi există grupurile care scandează, cu gurile deschise, ochii aprigi, pumnii ridicați în vânt și steagurile fluturânde deasupra capetelor.

3. Avem fraternizarea cu forțele armate care trădează într-un final cauza tiranului și trec de partea poporului, în așteptarea pensiilor nesimțite de peste 20 de ani.

4. Se bifează și simbolistica statuilor.

5. Și se ajunge la faza pe elicoptere.

Aștept să văd dacă după revoluție vor fi descoperite robinetele de aur din băile tiranului, apoi cum se vor implica democrațiile consacrate ale lumii în reforma economică și administrativă a Egiptului, și cum poporul suveran va ști să-și călăuzească singur pașii spre bunăstarea capitalistă, printr-un șir de reforme dure, dar necesare.

Etichete: , ,

13 comentarii la “De ce seamănă revoluțiile” Subscribe

  1. Noname :) 15/02/2012 at 11:20 #

    O revolutie este doar iluzia unei schimbari care de fapt nu se va intampla. Un exemplu in acest sens este urmatorul: Intr-un pom plin de pasari pe crengi se arunca o piatra. Speriate, toate pasarile isi iau zborul. Dupa un timp, din cauza ca nu mai sesizeaza nici un pericol, pasarile se reintorc la pom, fiecare asezindu-se pe alta ramura. Acest exemplu nu imi apartine (nu mai imi amintesc unde am dat de el) insa este cea mai realista definire a unei „revolutii” pe care am intalnit-o.

  2. George 20/12/2012 at 21:07 #

    Ehe, ai uitat faza cu „printisorul” (printisorii) si portretizarea lor absolut la fel la toate revolutiile (de bani gata, cu masini scumpe, care violeaza femeile de valoare ale patriei etc).
    La noi a fost culmea zvonul ala in care Nicu Ceausescu l-ar fi impuscat pe Duckadam in mana – ce mai vuia Europa Libera .. Chiar ieri citeam un interviu cu Duckadam in care el dezmintea categoric orice urma de adevar in zvonul ala aparut prin 88′. De ce a fost ales Duckadam ? Pai era iubit mult dupa castigarea Cupei Campionilor, asa ca ura contra printisorului era garantata.
    Sau mai barfea lumea ca printisorul l-a batut pe Florin Piersic 🙂
    „Printisorul” l-am vazut descris si in Siria si in Egipt exact la fel (ca dovada ca cei ce organizeaza revolutii duc cam lipsa de imaginatie…)

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.