De profesie văduvă de miner

Mai plange cineva soarta cruda a minerilor, la 20 de ani de la mineriade?

Văduvele celor cinci mineri morți la Uricani vor fi angajate la Compania Națională a Huilei (CNH). Așa a zis ministrul muncii, că era prevăzut în contractul colectiv de muncă semnat de mineri. Întrebarea e: ca să presteze ce, la CNH? Ce vor face femeile alea, care până acum au fost casnice, la ditamai gaura neagră a statului, întreținută de noi toți, degeaba, în ultimii 20 de ani?

Da, e o dramă, cinci oameni au murit, tot atâtea familii sunt distruse. Televiziunile mai varsă niște bale peste cadavrele ălora, în timp ce la suprafață colegii și rudele strigă, de durere desigur, „Jos Băsescu!” și „Huo Boc!”. Anunțul autorităților, că din 2018 se va închide și mina asta, e primit cu alte huiduieli. Nu, să nu se închidă, chiar dacă mina e un mormânt, iar cărbunele e mai mult pământ. Noi suntem mineri și ne place să facem pe martirii. Unul cu gură mare avea ceva cu Udrea, care inaugurase recent la Vulcan o telegondolă. Că ce ne trebuie telegondole, că uite, oamenii mor în mină!

Nu știu, mai suspină cineva de mila minerilor în țara asta? Accidente de genul ăsta nu se întâmplă prima dată. Nu e ca și cum abia s-a descoperit că munca în mină e periculoasă. Bărbații ăia care au murit aveau între 35 și 40 de ani. Nu au scuza că n-au avut șansa să facă altceva cu viața lor. În anii 90 – când minerii făceau excursii repetate la București ca să îngrijească spațiile verzi -, de când se tot vorbește de închiderea minelor și convertirea forței de muncă locale, băieții ăștia abia intrau în câmpul muncii. De ce au preferat să intre tot în mină și n-au urmat altă cale?

De ce nu s-au apucat, de exemplu, de agricultură, de ce nu s-au făcut ciobani? Sunt o grămadă de oieri în zonă care se plâng că n-au ciobani la oi sau oameni care să lucreze pământul. Și nu era așa periculos, nu mai plângeau acum nevestele după ei că au intrat sub pământ și n-au mai ieșit.

Iar nevestele, de ce stăteau oare acasa? Înseamnă că era plătit minerul prea bine, dacă-și permiteau să trăiască dintr-un singur salariu. Iar acum statul ăsta nenorocit ce face? Le sporește drama bietelor femei, punându-le să muncească la CNH. Bănuiesc că nu în mină, în locul bărbaților lor. Dar atunci ce, ce vor face ele la Compania huilei?

Vi se pare ca exagerez?

Etichete: , ,

14 comentarii la “De profesie văduvă de miner” Subscribe

  1. Gilbert 09/02/2011 at 06:26 #

    @Dollo – nu, n-am prins sezonul de cultivare a panseluţele alea, că eram în sesiune. Deh, unii cu munca, alţii cu distracţia. Eu oare în ce categorie mă încadram?…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.