Fantasticele isprăvi ale Toshibei…

Peripetiile unei pisici intr-o garsoniera

… și ale nesăbuitei sale stăpâne. E un fel de a spune stăpână, că în realitate e cam invers. Ultima probă la care m-a supus Toshiba a fost să mătur o pungă cu grâu pe care ea avusese grijă s-o împrăștie judicios în toată casa, cât timp noi fusesem la film. Și asta pe la 12 noaptea, când ne-am întors din oraș. Isprava se adaugă unul lung șir de peripeții, ce se tot înșiră în viața noastră, de când Toshiba a descoperit rafturile suspendate din bucătărie, și minunatele comori așezate pe ele. Bonus, de ceva vreme a făcut o pasiune pentru apa care curge în chiuvete, cadă sau orice alte recipiente. Și pentru bureții de spălat vase. Lucrăm intens la programul de instruire, ca s-o facem să spele și vasele, dacă tot e așa pasionată de apă și clăbucul scos de detergentul de vase.

S-ar putea să vă placă și „Toshiba a prins primul soarece

Etichete: ,

8 comentarii la “Fantasticele isprăvi ale Toshibei…” Subscribe

  1. Ale3n 25/02/2011 at 18:06 #

    ai uitat ce a fost mai important.
    a fost depasita de gica
    copil cat palma

    • Dollo 25/02/2011 at 19:24 #

      Da, Toshiba s-a mai oprit din mancat. Acum are 1,8 kg. Voi ati trecut de doua kg si ati luat avant 🙂 Deja nu ne mai comparam…

  2. Cristian Ioan 04/03/2011 at 17:30 #

    bravo!

    Cum ai reusit sa bagi pislica in masina de spalat?
    Eu am increcat, dar s-a opus violent!

    Da, cu trei ani in urma am schimbat masina de spalat. Deconectasem masina veche, si , inainte de a o duce afara, am vrut sa fac o poza cu Misu in masina de spalat rufe. Mi-a fost imposibil, motanul se opunea vehemnt cind incecam sa il bag in cuva ..

    • Dollo 04/03/2011 at 18:58 #

      S-a bagat singura in mod repetat 🙂 E una dintre cele mai curioase pisici din lume, cred. Nu exista loc in care sa nu se fi bagat, in casa. De fapt exista, si sper sa nu aiba curiozitatea sa incerce fundul wc-ului 🙂 Merci de vizita, te mai astept 🙂

  3. cristina 19/04/2011 at 15:55 #

    Doamne, e absolut delicioasa! Seamana perfect cu Maia mea, care in iunie face si ea un an. Am intrat sa comentez ca sa te intreb cu ce aparat ii faci pozele, ca mie mi-e greu sa fac in interior poze unei pisici negre, cu Nikonul meu.

    • Dollo 19/04/2011 at 16:09 #

      Canon. E destul de greu, da, să prinzi imaginea corectă în cazul ăsta 🙂 Să-și trăiască Maia! E haioasă foc

      • cristina 19/04/2011 at 16:17 #

        ah, eram sigura ca e canon! :)) (am avut de ales intre canon si nikon cand mi-am cumparat aparat foto)
        merci pt urare in privinta maiei. sa-ti traiasca si tie toshiba si sa scrii cat mai mult despre ea, ca scrii grozav.

        • Dollo 19/04/2011 at 16:24 #

          Mulțumesc, la fel. Nu cred că e o mare diferență între Canon și Nikon. Eu când am ales am făcut-o la sugestia unui amic, care mi-a spus că ambele modele sunt la fel de bune, dar dacă aleg Canon pot să mai capăt obiective de la el 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.