Fantasticele isprăvi ale Toshibei…

Peripetiile unei pisici intr-o garsoniera

… și ale nesăbuitei sale stăpâne. E un fel de a spune stăpână, că în realitate e cam invers. Ultima probă la care m-a supus Toshiba a fost să mătur o pungă cu grâu pe care ea avusese grijă s-o împrăștie judicios în toată casa, cât timp noi fusesem la film. Și asta pe la 12 noaptea, când ne-am întors din oraș. Isprava se adaugă unul lung șir de peripeții, ce se tot înșiră în viața noastră, de când Toshiba a descoperit rafturile suspendate din bucătărie, și minunatele comori așezate pe ele. Bonus, de ceva vreme a făcut o pasiune pentru apa care curge în chiuvete, cadă sau orice alte recipiente. Și pentru bureții de spălat vase. Lucrăm intens la programul de instruire, ca s-o facem să spele și vasele, dacă tot e așa pasionată de apă și clăbucul scos de detergentul de vase.

S-ar putea să vă placă și „Toshiba a prins primul soarece

Etichete: ,

8 comentarii la “Fantasticele isprăvi ale Toshibei…” Subscribe

  1. Ale3n 25/02/2011 at 18:06 #

    ai uitat ce a fost mai important.
    a fost depasita de gica
    copil cat palma

    • Dollo 25/02/2011 at 19:24 #

      Da, Toshiba s-a mai oprit din mancat. Acum are 1,8 kg. Voi ati trecut de doua kg si ati luat avant 🙂 Deja nu ne mai comparam…

  2. Cristian Ioan 04/03/2011 at 17:30 #

    bravo!

    Cum ai reusit sa bagi pislica in masina de spalat?
    Eu am increcat, dar s-a opus violent!

    Da, cu trei ani in urma am schimbat masina de spalat. Deconectasem masina veche, si , inainte de a o duce afara, am vrut sa fac o poza cu Misu in masina de spalat rufe. Mi-a fost imposibil, motanul se opunea vehemnt cind incecam sa il bag in cuva ..

    • Dollo 04/03/2011 at 18:58 #

      S-a bagat singura in mod repetat 🙂 E una dintre cele mai curioase pisici din lume, cred. Nu exista loc in care sa nu se fi bagat, in casa. De fapt exista, si sper sa nu aiba curiozitatea sa incerce fundul wc-ului 🙂 Merci de vizita, te mai astept 🙂

  3. cristina 19/04/2011 at 15:55 #

    Doamne, e absolut delicioasa! Seamana perfect cu Maia mea, care in iunie face si ea un an. Am intrat sa comentez ca sa te intreb cu ce aparat ii faci pozele, ca mie mi-e greu sa fac in interior poze unei pisici negre, cu Nikonul meu.

    • Dollo 19/04/2011 at 16:09 #

      Canon. E destul de greu, da, să prinzi imaginea corectă în cazul ăsta 🙂 Să-și trăiască Maia! E haioasă foc

      • cristina 19/04/2011 at 16:17 #

        ah, eram sigura ca e canon! :)) (am avut de ales intre canon si nikon cand mi-am cumparat aparat foto)
        merci pt urare in privinta maiei. sa-ti traiasca si tie toshiba si sa scrii cat mai mult despre ea, ca scrii grozav.

        • Dollo 19/04/2011 at 16:24 #

          Mulțumesc, la fel. Nu cred că e o mare diferență între Canon și Nikon. Eu când am ales am făcut-o la sugestia unui amic, care mi-a spus că ambele modele sunt la fel de bune, dar dacă aleg Canon pot să mai capăt obiective de la el 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.